Cu autocarul în străinătate? Think again!

Experienţa Viena a fost una grozavă. Ţin să menţionez asta din capul locului, pentru că am tendinţa de a bălăcări părţile care nu mi-au plăcut, lăsând publicului ascultător impresia că am suferit cumplit. Deci, nu vă bucuraţi prea repede, că m-am simţit grozav 😛

Însă, în autocar nu mai calc în veci. Drumul încolo a fost cum a fost, noroc că n-am avut pe nimeni lângă mine. În afara toaletelor infecte din autogările române şi multele ore (vreo 16) de mers – dar asta ştiam dinainte- nu a fost aşa chinuitor. Adică, mai bine intrări la muzee şi adidaşi la reducere decât 300 euro pe avion. Iar oasele-mi tinere s-au recuperat urgent din poziţia şezândă de pe scaunul maşinii.

Am călătorit cu Atlassibul, firmă sibiană cu tradiţie, vorba ceea. Da’ să vedeţi ce păţesc. Pe broşura care-mi însoţea biletul, scria că tre’ să suni să-ţi faci rezervare pentru întors şi vreo două numere de Viena. Buun. Sun, anunţ, luni seara am bus.

Ca precauţie, o rog şi pe mama să întrebe la autogara din Sibiu ÎNCĂ O DATĂ exact la ce oră pleacă şi dacă apar pe liste, ca să evităm neplăcerile. Mamei i se confirmă totul, deci, fără griji, cu biletul în geantă şi rucsacul în spinare, mă prezint la “check in-ul” din autogară (de parcă asta m-ar fi făcut să mă simt mai în avion). Duduia de la ghişeu îmi zice că îi pare foarte cunoscut numele, că am fost pe listele de ieri probabil, dar acum nu-s nicăieri. O rog să verifice, că n-are cum, doar am sunat să fac rezervare, biletul îl am cumpărat, cică ea ştie, dar eu nu apar şi asta este. Şi-mi zice să aştept, că poate mai rămân locuri libere şi pot pleca. Dacă nu, ea nu poate da pe nimeni jos şi cu asta basta.

La vremea aia mai erau două persoane care nu veniseră şi încă o grămadă de oameni care aşteptau. Dar eu eram singura cu bilet luat deja, plus convinsă că aşa se fac banii pe sub mână, pe locurile ocupate de cine vrea muşchii şoferilor. Că de unde era să ştiu eu câte locuri sunt de fapt libere şi cu cine se ocupă ele, etc. Mai ales că-l auzisem pe unu’ cum îi spunea altuia, să-i dea ceva la asta ca să aibă prioritate. Na super.

Şi atunci am sunat-o pe mama şi i-am zis că e situaţie de cod roşu cu dungi, a cărei rezolvare cere scandal. Am învăţat de câteva ori că există momente, când doar circul te mai salvează, când lucrurile trebuie să prindă proporţii, eventual şi reflectoare îndreptate spre ele, ca să apară soluţiile.

Adică, eu făcusem rezervarea. Bilet aveam. Dar nu puteam pleca. Un scurtcircuit care nu era din vina mea. Pe gagică n-o interesa. Păi atunci, nici pe mine. Şi dă-i cu scandalul! 🙂 Am scos-o din pepeni şi din toate răbdările, de m-am trezit ameninţată până şi de un domn, care a zis că mă dă cu capul de pereţi dacă nu tac. El m-a distrat, mititelu’, că era vizibil enervat, iar eu i-am răspuns aproape cu zâmbetul pe buze că îl rog să-şi aştepte rândul dacă vrea să vorbesc cu el.

Iar triplu-salt la trapezul frazelor ameninţătoare a fost atunci când am rugat-o pe duduie să-mi mai spună doar cum o cheamă, că eu am obosit să mă mai cert… Şi să vedeţi minune, am aflat că o cheamă Iulia şi că am un loc asigurat spre Sibiu.

Articolul anterior

O zi la Schonbrunn

Articolul următor

Când globalizarea mă calcă pe nervi

23 Comentarii

  1. Atlassibul si Transmixtul sunt nasoale la greu, alaturi de Dacos 🙂

    0

  2. Nu puteai şi tu să zici chestia asta mai devreme?! 😛

    0

  3. Baby! Nu esti deloc eficienta in materie de cearta.

    Nu puteai si tu sa spui ca esti avocata si lucrezi la departamentul juridic din cadrul ministerului de transporturi? Chiar asa, sa te invat eu?

    Eu imi schimb job-ul de fiecare data cand ma cert. Ba lucrez la protectia consumatorilor, ba la sanepid, ba sunt avocat, ba procuror. Depinde cu cine ma cert.

    Traim intr-o tara in care functia conteaza. Mentalitatea comunista persista.

    Fii relaxata si … cearta-te mai cu talent. :))

    0

  4. demirel

    te-ai distrat… 😀

    0

  5. aoleu… si tocmai ma gandeam sa te scot la o apa plata cand te intorci in bucuresti dar vad ca ai devenit tare violenta ;))

    foarte frumos.. stii ca in ultima instanta si mie imi place cu scandalu… imi pare rau doar ca nu te-am vazut ca era un show ce nu trebuia ratat

    0

  6. Andrei

    Multe firme de la noi n-au auzi de expresia “clientul nostru = stapanul nostru”, si tot ei cu tupeu de te fac pe tine sa te simti prost; si normal ca numa cu scandal merge ca ei sunt invatati, ca se cearta si se tiganesc in fiecare zi, nu degeaba e populara vorba: “in Romania mori cu dreptatea-n mana”; dar dupa cum ai zis, nu si-au gasit omul, si poate alta data se vor gandi de doua ori cand mai vor sa mai faca magarii de genul asta

    0

  7. devii din ce in ce mai simpatica. auzi la tine: “…că mă dă cu capul de pereţi dacă nu tac…” si “…rog să-şi aştepte rândul dacă vrea să vorbesc cu el…” – asta da referinta 🙂

    0

  8. si eu care voiam sa te iau sa te duc cu aftobuzu pe undeva prin turcia… mi s-a dus orice speranta, nu-i asa?

    0

  9. Carabulea a vrut sa-si faca si linie aeriana. Acum, mai nou vrea sa-si faca si Mall in Bucuresti. Cum pot castiga atatia bani din afaceri, oameni carora le sut gestionate atat de prost afacerile?

    0

  10. copila blondă

    Alex, eu eram fiică de foncţie importantă, că în pantaloni scurţi nu-mi prea permit să mă dau…mare 🙂

    demirel, ohoo, şi ăsta a fost abia începutul!

    Andrei, acuma, se poate ca acuzaţiile mele sa nu fie fondate, dar nu am riscat, să zic aşa. Adică, se poate să fi fost chiar o greşeală undeva pe drum. Dar eu am fost convinsă că vorba bună nu m-ar fi dus acasă de data asta

    Ovidiu, 🙂 e cel mai sigur mod de a-l enerva pe unu’ şi mai rău decât este deja. Metodă probată.

    idaho, mă tem că de data asta ai înţeles exact la ce mă refeream.. 🙁 dar găsim noi o soluţie

    Cristian, o fi caz izolat, habar nu am. Oricum, targetul transporturilor internaţionale de genul e format din căpşunari şi neamul lor. Nu am nimic împotriva oamenilor, Doamne fereşte, doar mă gândesc că pretenţiile lor sunt altele;
    Iar eu nu pot să-mi dau cu părerea de felul în care îşi conduce omul afacerile, că, sincer, mereu văd încă o bancă răsărită pe vreundeva. Ceea ce mă face să cred că se descurcă.. 🙂

    0

  11. copila blondă

    hoinarule, (nu ştiu de ce ai intrat în moderare.. )
    hmm, do I smell chicken? 😛

    0

  12. Nu puiteai sa fii mai sociabila si s-o intrebi de la inceput cum o cheama? 😛 Poate asta astepta micuta…sau poate mai mult 😀

    0

  13. =)) Esti baftoasa, ai rezolvat simplu.. macar acolo au frica de sefi si de plangeri.. Bine ia venit inapoi dar vezi ca aici e si mai complicat.

    0

  14. copila blondă

    Nicule, lasă că bine a fost şi aşa..

    vandrei, se poate şi mai complicat?!

    0

  15. Oooo DA, si inca cum.. Tine cont ca tu ai rezolvat-o cu intrebarea magica. La ei daca e vorba de targ sarlatanie se face la nivelul mic sofer/tipa in RO se face pana la forumuri superioare.. deci frica nu exesta de nimic 🙂

    0

  16. Atlassib e cu spaga. De cand mi-a venit un pachet de cateva kg si am fost pusi sa-l platim si la urcat si la coborat, nu mai vreau tangente cu ei…. Nu ma plimb cu ei. Mai bine cu trenul decat cu Atlassibul.

    0

  17. Zany

    sexy, blonda si rea! 🙂 GO GO Miruna! 🙂

    0

  18. vai..dar era de asteptat.si eu am patit ceva asemanator cand am facut mare prostie de a pleca in vancanta in grecia cu atocarul..dar de atunci m-am lecuit..doar avionul
    si daca te hotarasti din timp poti sa prinzi niste oferte super

    dar bine ca ai rezolvat, nici nu se putea altfel, doar esti femeie..femeie inteligenta 🙂

    0

  19. Iarna lui 2005.

    “Soarele’ ma invita in Munchen, unde lucra de ceva timp. Luat bilet la Atlassib. Cost: 100 de euro aproape dus-intors.

    Ajung in ziua de plecare (23 decembrie) la ora 4 acolo. Plecarea era stabilita pentru 5 dupa-amiza, am zis sa vin cu timp totusi, sa nu ma calc pe bombeu cu altii.

    Vreme rece, de sa crapi. Eu imbracata relativ “lejer”, ca doar stau in autocar 17 ore, nu?

    Trece ora 7 seara si inca nu avem autocar. Am stat 3 ore afara cu totii de teama ca poate autocarul de schimb uita naibii sa ne ia. Inghetati bocna.

    Spre 8 asa vine o tagarta care sa ne duca pana la Arad. De acolo schimbam si intram in altul.

    La 11 seara ii sun pe ai mei. Eram in Arad. Facusem drumul de la timisoara si atat.

    La ora 2 noaptea am iesit din Romania. Trebuia sa iesim la 17, daca e sa ne luam dupa programul corect. Am pierdut o caruta de timp, eram obositi si inghesuiti mai multi decat trebuia in autocar.

    Am ajuns in Munchen in 24 de ore, cu intarziere deci de 7 ore. M-am jurat pe ce am mai scump ca intai crap si dupa aia mai merg cu astia. Sau cu CFR-ul, alta sleahta de nesimtiti.

    Am revenit in tara cu “soarele’ dupa 5 zile cu avionul. Biletul a fost vreo 170 de euro. Am fost in TM in mai putin de 2 ore. Mancati bine pe avion, in liniste, repede si decent.

    Nici acum nu mi-am recuperat banii (drumul intors nefacut) de la Atlassib. Nici nu vreau sa mai aud de ei D:

    PS: vrem poze de la Viena. E misto de tot orasul 😉

    In cazul nostru e drum de 6 ore cu masina. Are si traiul in TM avantajul lui

    0

  20. Am fost acum 10 ani cu autocarul in turul europei – 2 saptamani – nu mai repet experienta, e chinuitor, mai ales daca ai peste 1.60

    0

  21. Multumesc pentru articol, sa stiu si eu pe viitor.

    0

  22. copila blondă

    sorin, se pare că nu suntem singurii păţiţi

    Zany, unde? :p

    sophy, mda, asta e principala lecţie

    Dojo, mulţumesc pentru comentariu. Mă face să mă simt chiar inferioară cu “aventura” mea. Într-adevăr, povestea ta e muult mai bună 🙂

    Titus, puţin peste 1,60 :p

    TELELEU
    , întotdeauna există un compromis de făcut, iar pe toate nu le poţi avea. Mie aşa mi-a convenit ca bani şi orar, după cum am zis..

    0

  23. Scandal… da, R se face ca ploua cand trebuie eu sa ma cert cu careva sau cand vreau sa negociez inainte de a cumpara ceva… nu de alta, dar ii e mila de bietul om, ca doar pleoapele mele stiu si sa bata repede si mieros, dar si sa permita focalizarea maxima a privirii, insotita de o ploaie de argumente si adjective sau adverbe, intotdeauna necesare…
    Din pacate, va mai trece mult pana cand vom invata ca regulile sunt facute cu un alt scop decat a le incalca doar…
    Pana una alta, cand ziceai ca vii incoace?

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 221 queries in 0.365 s