Un articol pe care nu mai pot să-l scriu

Era o vreme când îmi scriam textele în word şi nici nu mai ştiam cum le salvam. Era o vreme când degetele-mi tastau fără să vadă, iar simţirile puneau cuvintele în formă.

Şi n-am zis vorbe extraordinare, nici adevăruri brevetate. Dar când le-am scos, le-am luat din suflet. Căci ele singure sunt chiar apreciate.

Azi mă opresc. Fiindcă ţin seama că felu-n care simt acum poate pe unii să rănească. Durerea e că nici la mine printre gânduri nu mai găsesc terenuri neamenajate.

*Acesta este un articol pe care mi-aş dori să-l scriu.


Articolul anterior

Tombolă pentru o viaţă

Articolul următor

Autofollow pe Twitter – compliment sau pomană?

22 Comentarii

  1. autocenzurare…..si eu fac asta…tocmai de aceea am si un blog anonim de care nu stie nimeni. acolo imi pot exprima sentimentele fara a ranii pe nimeni.

  2. Sa nu te opresti din scris blondo, ar fi mare pacat 🙁

  3. Lirca, asta zic, că momentan nici anonim nu mă mai pot manifesta:|

    criserb, nunu, acuma nu o lua şi tu aşa în tragic! 🙂 pe mine m-apucă, da’ nu mă ţine mult 😛

  4. e o perioada…trece…

  5. Eu tot ma bucur ca inca sunt inconstienta cand postez anumite lucruri. Mie nu-mi citesc parintii blogul si de restul, daca nu ii vad ca comenteaza, am impresia ca nu il citesc. Desi vad numarul de vizitatori si ma gandesc ca macar jumate din ei si citesc ce scriu. Daca as sta sa ma gandesc ca ma citesc poate profesori sau alti parinti care ma cunosc… cred ca 30% din ce scriu pe blog n-ar mai vedea lumina lui. Cat despre chestii care l-ar putea deranja pe prietenul meu… hm… el stie tot, ce si cum gandesc, deci nu ma cenzurez din cauza lui.
    A fost un moment cand n-am putut scrie ca imi caut alt job si ca vreau sa ma ajute cineva. Si nu puteam scrie niciunde pentru ca peste tot ma urmarea seful meu. Acum nu mai am problema asta. 🙂

  6. La inceput au fost site-urile personale unde toti vroiau sa puna continut cat mai interesant ca sa le dea lumea www.

    Apoi lumea s-a manifestat pe mirc. Discutii, chat-uri. Era mare lucru daca aveai canal inregistrat, eventual si cu X pe el.

    Apoi au urmat forum-urile. Cat mai multe, cu cat mai multi utiizatori, subiecte cat mai variate. De toate pentru toti. Cine avea forum pe site era deja erou intre prietenii lui.

    Mai nou a venit moda asta cu blog-ul. Exprimare online. Veeeery trendy. Totusi, cativa au reusit sa prosteasca niste firme sa cumpere spatiu publicitare. Asa ca au facut bani. Si asta a aprins un beculet in randul blog-erilor… Hai sa scriu cat mai mult, ca sa fiu citit de cat mai multi, sa am audienta, ca sa vina brat-ul sa ma auditeze si in felul asta sa vand spatiu publicitar.

    Sigur, nu cred ca e cazul tau, domnisoara, doar ca … decat sa scrii ceva prost, doar de dragul postarii zilnice, mai bine scrii ceva exact atunci cand simti si iti mentii respectul de sine, de blog-erita desteapta.

    Nu are rost sa alergi dupa audienta. Oricum intr-un an, doi, o sa treaca si moda asta. Deja lumea nu mai are chef sa citeasca, si au aparut videoblog-urile…

    Future sucks, eh?

  7. Lirca, precis 🙂

    Tomata, mie imi citeste familia uneori, alteori s-au suparat prieteni. Si nu intotdeauna e cu legatura directa, in general e despre mine.
    Oricum, inca nu m-a urmarit nimeni, deci e cazul sa inceapa cineva! :p

    Alex, in ultima vreme asa am si facut, unii m-au intrebat de ce am rarit postarile.
    iar videoblogurile bat imaginatia, dar nu sunt mai grozave decat ea. pentru bloggerii mai vechi, asta nu e o solutie

  8. Stiu cum e. Si eu am trecut prin astfel de momente. De fapt daca nu ma implic in redactarea unui text, adica daca lucrurile pe care le scriu in el nu imi vin din inima simt ca textul acela nu e reusit deloc si nu il mai public.

    Bineinteles, si eu imi impun un minim de auto-cenzura, adica incerc prin textele mele sa nu supar pe nimeni.

    Dar sunt perioade in care simt ca nu mai pot scrie nimic si asta pentru ca nu mereu avem acea inspiratie care vine din inima si te face sa scrii randuri peste randuri, fara ca nici macar sa nu iti dai seama cum curg.:)

  9. Miruna….inainte cu tupeu si incredere…Stiu ca apelezi la codul deontologic invatat in 7 ani de acasa, dar uneori mai treci peste:)

  10. Andrei

    Cred ca poate fi vorba si de un fel de ciclicitate, ca si un fel de acumulator care nu are acelasi potential tot timpul si al carui proces de incarcare depinde ce faci, ce traiesti, ce studiezi, cine e la guvernare; si oricum lucrurile sunt intr-o continuua schimbare mai mica sau mai mare; Eu sunt de parere ca trebuie sa mai scrii si pentru audienta, si comercial sau de umplutura ca la tv, ca altfel un articol bun sau foarte bun nu mai e gustat la fel, si e si mai comod pentru tine; Si serialele la tv sunt pe sezoane, serii, prima data actorii erau mai tineri, subiectele mai generale, ca in Seinfeld

  11. Alina

    fata blonda aceste vorbe ne doare
    ( si eu sunt geamana si stiu ca a vorbit geamanul tau nebun )

  12. Te simti responsabila cumva??…ai vreun resentiment in a trage oblonul ( fara a fi ploaie afara 😛 )?

  13. Miruna vrea concediu! 🙂
    Eu cateodata am multe idei da’ nu am chef de scris si cand imi vine cheful de scris nu mai am nici o idee. la tine nu cred a-i asta. Bucura-te de vacanta copila blonda!

  14. si eu merg in concediu..peste o saptamana!!!!yupyyy
    amatori de delta si vama veche pe-aici?

  15. fbogdan88, scrisul are mereu valoare de terapie pentru mine. Cand si aia se opreste..not good 😛

    sorin, hehe, din astea ma inveti tu?! :p

    Andrei, da’ stiu, uneori iti si face placere sa mai scrii si aiuria. E ca atunci cand ai chef din cand in cand sa vezi o comedie romantica, genul ala tampitel de film previzibil, care sa nu te solicite prea mult, doar sa iti treaca vremea cumva placut

    Alina, exact. Zilele astea isi cam face de cap.. 🙂

    Nicule, nu trag nici un oblon, blogul e o bucurie pentru mine din prima zi de cand i-am dat nastere (:PPP ce-am stat sa zic)

    nina, concediu vreau, dar nu genul pe care l-ai descris tu. In orice vacanta m-as fi dus, net-ul incepea sa-mi lipseasca din a doua zi imediat… e vorba ca atunci cand nu se uita nimeni de poti scobi linistit in nas. Dar cand esti cu usa deschisa la baie, parca mai bine iei batista si incerci sa rezolvi.

    Lirca, poate ne deschidem o agentie de companie de vacanta. facem un ban cinstit! 😛

  16. pai oricum fac un ban cinstit mincind…eu am intebat daca se baga careva la un concediu la Sulina 3 zile si vama veche cateva zile cu plecarea din 28. suntem doar 3 oameni si mai cautam 🙂

  17. deci mă refuzi? mda, trebuia să mă aştept…

  18. raspunsul meu ar fi tot o intrebare:
    tu ai facut medicina ca sa iti faci firma de turism?

  19. nu, dar va trebui sa traiesc si eu din ceva… 😛

  20. pai…tu nu o sa primesti mici atentii de la pacienti? :p

  21. si ce-ti pasa tie daca ii ranesti pe unii? le trece

    http://youarepointless.wordpress.com/

  22. cum ziceam mai sus:) scuze de mail…nu stiam k ala e expirat

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 167 queries in 0.261 s