…scrie Sonia pe blogul ei. Sonia e în clasa a treia. Iar dorinţele ei sunt drepturile oricărui copil, din oficiu. Şi când te gândeşti că ne dorim pentru copiii noştri, să aibă mult mai mult şi mai frumos decât am avut noi… Şi când te gândeşti că tocmai pentru ce am avut noi trebuie să mutăm munţii din loc. Sau maşinile de pe stradă…
Şi mi-am amintit de drumurile mele de la şcoală spre casă. De drumurile noastre, cu ghiozdanele înfigându-se necruţător în umeri. Cred că a fost una din cele mai frumoase părţi ale şcolii.
Drumul de nici 15 minute putea să dureze şi câte o oră. Şi dacă nu eram jumătate din clasă, eram precis noi două. Cu prietena mea cea mai bună. Colega de bancă şi vecina din colţul străzii. Şi nu vă imaginaţi o bleagă aşa ca mine. Nunu, ea era fix opusul meu. Tunsă băieţeşte şi agitată mereu, mă apăra întotdeauna iarna de bulgăreala idioţilor care nu aveau de lucru în afară de a-ţi băga pneumonia în maieu.
Veneam pe jos acasă. Ne opream în părculeţul de lângă şcoală şi ne jucam jocuri. Sau ne dădeam în leagăne. Şi ajungeam acasă cu poftă de mâncare şi chef de lecţii. E adevărat, nu aveam calculator şi nici dorinţe de pândit invisible pe mess. Noi ne doream să ne terminăm temele ca să ne ducem din nou la joacă.
Era frumos ce se întâmpla. Prieteniile nu s-au legat la şcoală, ci după. Jocurile nu se nasc în 10 minute de pauză. Poveştile nu se scriu pe net. Ci între copii.
Era frumos.
Nicu
Mai da’ ” melancolioasa ” mai esti.Ce sa fie ” divina”?? Saptamana patimilor?? Drumul la Cluj?? ha?
Draga Miruna….it spun printre soapte..Sarbatori fericite 😛 😀
Puki
Salut.
Si eu imi aduc aminte cu placere de perioada aceea (dar cine nu-si aduce).
OFF TOPIC:
Asa de usor, si asa de important
http://www.inimacopiilor.ro/campanie/proiect.php
(scuze de link)
Andrei
Ii invidiam pe cei care stateau mai departe de scoala, eu facand pana la scoala doar cinci minute, erau unii dintr-un cartier anume care mergeau cu gasca, si-n gasca aceea vroiam sa fiu si eu; Probabil ca si din cauza asta nu prea aveam eu chef de lectii, gandindu-ma inapoi imi dau seama cat de naiv eram si cum chiar credeam ca tot ce zboara se mananca, nu ca m-as fi vindecat complet; Era frumos fiindca asa simteam, era frumos si fiindca am uitat ce era naspa
giolly
mi-a placut postul…
eu stateam in fundul orasului. era fascinant cat trageam de timp pana acasa.
somnulescu
e mai nasol cand esti intr-un oras mic si faci 5 minute pana la scoala..asa se intampla si la liceu, doar ca la liceu intarziam aproape de fiecare data 😛
artistu
Eu sper sa am atata minte si atata incredere in bebe, cand va creste mare, sa il las sa guste din drumul pana la scoala si sa invete comunicarea, de acolo de la inceput! 😉
Stefy
eu stau la 3 minute de liceu, dar =)) cunosc o vecina de cartier care merge cu masina si astea 3 minute….
pana la generala faceam vreo 15-20 de minute :)) depinde mergema incet, mancam cate o nuga cu colega mea de clasa si vecina, aveam 3 posibilitati, daca vroiam il faceam cel mai lung posibil sau cel mai scurt, depindea de chef 😀
blog la 9 ani? emancipati copii :)) la 9 ani nici macar ce e ala internet nu stiam =)), iar calculator vazusem doar un 426 sau cum era :))
Ovidiu
da, adevarat. imi aduc si eu aminte cum m-a dus tata priam data la scoala si dupa: gata. singur singurel la inceput, dupa aia cu gasca, si trebuia sa traversam parcul din oras, si ni se parea o mare aventura, treceam podul aproape prapadit, ca ne era lene sa ocolim 🙂
frumoase amintiri ai trezit cu psotul asta…
sorin
Eu am mers doar pe jos de acasa la scoala si invers. Drum de 20 de minute. Orasul mic si fara transport in comun. Masina n-am avut. Ma mir cum de mai sunt copii care doresc sa mearga pe jos
nina
Pentru Sonia a fost simplu. I-a spus bunicului ca nu mai vrea sa fie luata cu masina de la scoala si s-a rezolvat.
Insa ea vrea acum sa vina doar cu colegii de la scoala, sa nu mai vina nimeni sa o ia. Drumul de la scoala pana acasa trece peste o linie ferata si un drum foarte circulat.
Pana la urma au facut un compromis si vin singure (la Iulia si Sonia ma refer) pana la calea ferata, iar de acolo sunt preluate tot pe jos de bunic. 🙂
Si da, e dretul oricarui copil. 😀
Numai bine,
mama Soniei
Mortyse
Eu ma mir nu numai ca asta mica vrea si ea sa mearga pe jos acasa, ci ma mir ingrozitor de ce am vazut dand click la link: ea, sora ei si mama traiesc virtual, f. dragut, isi povestesc viata pe net. Mama ca mama…ar trebui sa aiba discernamant pt. sine. Dar copiii aia cum naiba cresc? Intr-un glob de sticla? Cand ii intreaba colegul de banca “Ce faci?” ii zic “Vezi ca am scris pe blog?”
Too crazy a lifestyle for me to understand …
nina
@mortyse- daca te uitai un pic atent, vedeai ca copii “scriu” pe blog maxim o data pe luna. Nu le interzice nimeni, numai ca ele fac exact ce faceam si eu cand eram ca ele: se joaca in curte sau “la strada”, invata si CITESC.
Si da, avem si un bol de sticla in care sta Geo pestisorul de care au grija tot ele. 🙂
You need not trouble yourself on that account…
Inka
si eu imi amintesc de acele vremuri frumoase.. of..
calinvd
Eh, alte vremuri,cand eram de varsta Soniei nea Bill Gates hoinarea dupa piese prin garajul lui…
Bine ca s-a rezolvat problema ei pana la urma….
P.S. Sarbatori fericite copila blonda !
morbo
chef de lectii? asta ce-i, o boala a copilariei, ca varsatul de vant? :))
oricum, n-am avut nici una, nici alta
o fost fain,nu te contrazic.poate o fi si acum, chiar nu stiu. dar o fi fain in alt mod, ca parca nu mai vad atatea cete de copchii colindand maidanele. si culmea e ca al meu cartier,de exemplu, era probabil mai periculos pe vremea aia.
Julia D
Fiecare varsta are farmecul ei.
Neuron
La mine’n scoala,totu se rezuma la care are cel mai firmat tricou.Dar sunt si cativa demni de atentie. 😉 Merg pe jos acasa din sila de a-mi urca hoitu’n masina lu mama.Practic,plecatu acas e cea mai frumoasa parte a scolii.Cand vezi o suta de copii in card care se risipesc care pe colo,te ia cu roseata in obraji 🙂
Danutz
ce nostalgica poti fii 😛
aproape ca mine 😀
eu si ....
amintiri, amintiri…copilaria minutul de liniste inaintea furtunii, din care am pastrat secundele frumoase.Nu am avut prea multe,dar de ceea ce am avut, ne-am bucurat…
Alex
Ce frumos.. stau si eu si ma gandesc ca nu aveam absolut nici un stres, nici o problema la scoala, nu stiam de relele ce se petrec .. ma duc sa inventez masina timpului..brb