Aceasta era una din întrebările chinuitoare ale copilăriei mele, alături de aia dacă mi-au mai crescut “ţiţile”. Iar stânjeneala venea tocmai din certitudinea răspunsurilor, nu întotdeauna atât de evidente. Dacă toate clasele 5-8 garderoba mea putea fi confundată cu a lu’ taică-meu, pe principiul cât mai larg şi cât mai sub acoperire, răspunsul la întrebarea cu iubirea n-am avut niciodată intenţia de a-l ascunde. Decât de sentimentele eventual rănite ale unuia din cei doi părinţi pe care, cu mândrie, îi deţin. Şi încă de pe atunci am apucat a mă-ntreba de ce oamenii simt nevoia să (se) mintă când vine vorba de firesc? Ştiu, o să-mi spuneţi că există mai multe feluri de iubire, că una e cum îţi iubeşti maica şi alta e cum îţi iubeşti pruncul. Că sunt legături diferite, în contexte diferite.
Căcat.
Omul e subiectiv prin însăşi natura sa. Că se dă el mai cu moţ e altă mâncare de peşte. Aducătoare de greţuri cronicizate şi vărsături sentimentale. Pentru că teatru poţi juca într-o relaţie până ţi se umple paharul. După, urmează faza cu veceul în braţe sau metoclopramidul pe esofag. Oricum, nici veceul, nici pastila nu tratează cauza, ci doar efectul.
Acelaşi căcat.
Tocmai din cauză de context, de amintiri “sharuite” şi atingeri efectuate, oamenii nu se iubesc la fel. Afirmaţia antitetică a precedentei propoziţii nu este -după cum aţi crede- că oamenii se iubesc altfel. Ei se iubesc mai mult, mai puţin, în funcţie de obişnuinţă, nevoi, interese şi feromoni. Evident că ne iubim ambii părinţi foarte mult. Evident că ei ne iubesc pe noi mult mai mult. Dar nu îi iubim la fel de mult, precum nici ei pe noi, la fel de mult mai mult. Nu ştiu de ce, zilele astea îmi doresc să-mi pot aminti cum era la sânul mamei. Nu imaginea din poze. Să-mi pot aminti cum se simte să încap cu totul în braţele ei, gustul laptelui cald sau bătaia inimii ei pe dinăuntru. Şi dacă tot nu mă credeţi încă, faceţi următorul exerciţiu (macabru, de altfel) de imaginaţie: într-o situaţie de urgenţă maximă, criză non-economică, ne ia Osama ostatici pe toţi, vine tsunami peste noi grămadă, etc TU trebuie să alegi pe cine salvezi. O singură persoană. Dintre toate cele pe care susţii cu atâta ardoare a le iubi la fel de foarte mult, doar că în fel de fel de feluri. Doar una.
Liviu
Cred ca mi-as alege sotia. La sfatul mamei normal, desi, de multe ori, nu ascult sfaturile ei. De data asta… hai ca merge.
artistu
Intr-adevar macabru exercitiul, insa si la mine arspunsul e tot “sotia”!
P.S. Desi tata ne-a cam educat in spiritul Die Hard & Bruce Willis… POTI SA II SALVEZI PE TOTI! NU CONTEAZA CATE CLADIRI DARAMI 🙂
adelina
Mama.
Kittutza
Simplu: mama.
Probably Me
E usor de spus, greu de facut.
Exista o carte, care a fost si ecranizata de altfel, nu-mi amintesc exact numele, stiu doar ca de acolo a plecat ceea ce se numeste in engleza ”Sophie’s choice”. E vorba de o femeie care in timpul razboiului ajunge cu cei doi baietei ai ei intr-un lagar. Intamplarea face ca ea fiind frumoasa, sa pice cu tronc directorului lagarului care in schimbul favorurilor sexuale ii promite sa ii salveze de la moarte unul din copii… Ea trebuia sa aleaga… Ei, acuma sa va vad. Alege doar unu…
Escu
Iubirea nu se imparte in mai mult pe tata si mai putin pe mama. Iubirea e ca si politetea. O acorzi sau nu. Iar despre exercitiul tau ce vrea sa bata Hollywood-ul, il consider tamp.
Panciuc
cred ca as alege nepotica…mama nu m-ar lasa sa o salvez.
Nicu
@Copila Blonda
Aaaaaaa doar atat?Puteai fi mai sadica.Vroiam detalii cherie. La modul ..tu( adica salvatorul ) intr-o barca ei ( adica cei pe care pretinzi ca-iubesti ) in apa, intre valuri, inconjurati de rechini, uitandu-se in ochii tai de la 2 metri, implorand sa-i salvezi. Hehe..atunci ce faci? Cred ca e fff importanta tensiunea indusa de contactul vizual, de schimonoselile figurilor celor care se zbat intre viata si moarte.
Simona
uhmm stiu ca suna prostesc si ma holbez in monitor de 5 minute. nu pot alege…
si cred mai degraba ca ne iubim mama intr-un fel, tatal in alt fel, fratii diferit, iubitii diferit. si ii iubim diferit pe fiecare pentru acele calitati pe care ei le au sau poate doar ni se pare noua ca le au. daca renunt la mine, pot salva macar doua persoane in loc de una?
brontozaurel
Nu. Pentru mine a fost mereu clar ca l-am preferat pe tati. Punct. Si n-am ascuns asta vreodata.
In legatura cu exercitiul, as depune eforturi duble ca sa ma salvez pe mine. Si pe nimeni altcineva.
Iar “iubirea” ma cam calca pe nervi deseori. Mult prea des folosit cuvantul si mult prea idealizat conceptul. Asa ca prefer sa evit sa utilizez cuvantul si sa ma gandesc prea mult la concept. De unii oameni vreau sa ma apropii, de altii vreau sa ma indepartez. Pot sa ma atasez mai mult sau mai putin puternic de unii oameni. Mici sunt sansele sa fie ceva egal. Tine de subiectivism, de circumstante si probabil de o tona de alte criterii de care nici nu-mi dau seama pe moment si poate nici in general.
Aceeasi EU
Pfff…
Tata mi-ar zice sa nu-l aleg pentru ca el si-a trait viata. Mama, pentru ca se presupune ca se contopeste in idei cu tatal, ar fi de acord cu el. Ne-ar spune ca – tineri cum ii vad eu, acum nu pot sa-i fac varstanici ca au 40 si-un pic ambii -, avem dreptul sa continuam ce au inceput ei si, mai mult sa finalizam, avem dreptul la tineretea pe care ei n-au apucat s-o traiasca, s-o implineasca! Asa ca, mi-as lua fratele. Unul am.
O zi buna sa ai!
😉
P.S.: ii voi trimite si lui articolul, sunt tare curioasa daca vom impartasi aceeasi opinie.
IsReal
Vai vai,
Singurul pe care l-as lua ar fi Becali, cred ca nimeni, dar nimeni nu s-a gandit la el, mi-a placut asa de mult la show-ul pacatos de aseara, eu zic ca merita baiatul, plus ca vine la pachet cu cele 20 de oi pe care le are in curte la Pipera, eu zic ca merita baiatul.
nina
Refuz sa raspund la aceasta intrebare, pentru ca am doi copii, pe care ii iubesc la fel de mult. Chiar nu am cum sa aleg. Sunt in stare de soc. Sper sa nu fiu pusa niciodata in situatia asta. Probabil locul meu l-as da unuia din copii si l-as salva pe celalalt 😀
maniak
nu as salva pe nimeni…as muri cu toti odata 🙁
nu mai gandi atat 😛
Alin
1.pe mama
2. mama l-ar salva pe tata
3. tata pe sor-mea
Buha Neagra
Exercitiul ii mare lucru, insa m-am surprins exercitind de 10 ori un lucru si a 11a oara, cind conta pe bune, sa-l fac diferit. Dincolo de orice antrenament, dinamismul si tensiunea vietii ne schimba putin perspectiva si prioritatile cind ne stringe cu clestele de testicule. Asa ca ma gindesc sa-l salvez pe tata sa am cu cine bea, insa nici mama nu e de lepadat ca ea toarna in blid zama. As putea cumva sa ma salvez doar pe mine? Si asa is cit 2, deci nu vad unde ar putea sta impotrivirea.
Bine, gluma la o parte! As salva-o pe copila balaie ca scrie bine si frumos.
Radu Gaspar
Daca fiecare persoana si-ar putea tine capul pe umeri intr-o situatie de criza atunci ar fi simplu… ar trebuit sa am grija de o singura persoana, persoana aceea la randul ei de alta si tot asa in sir indian am scapa toti 😛 dar asta fiind o utopie a gandirii omenesti, intr-o situatie de criza presupun ca as alege-o pe mama 😀
Stefan Oancea
Pe tine te iubesc, Mirunel :*
Danutz
tu chiar vrei sa storci smiorcaituiri pe aici 😛
hadean
kill’em both and let GOD do the math (încercam să găsesc un răspuns la fel de macabru ca tema, altfel, vorba artistului, nu contează câte clădiri dărâmi).
BabyRacy
asta-i utopie.. pentru ca exact in situatiile in care iti vei dori din rasputeri sa salvezi pe cineva nu vei putea. dar macar e frumos sa te gandesti ca ai avea posibilitatea asta macar fata de o persoana.
artistu
MIRUNAAA, fata draga, incepura Don Juanii sa iti faca serenade sub balcon? 🙂 😀
P.S. Filmeaza-i pe astia gen Stefan Oancea, sa ne radem si noi! 😀
Alexandra
Nu-mi vine sa cred ca a mai avut cineva ideea asta. Aia macabra, I mean.
Imi aduc aminte cum acum cativa ani un fost prieten ma intreba de ce nu ii spun “te iubesc” cand el ma umplea cu astfel de declaratii. Si exact asta i-am spus: nu pot sa spun “Te iubesc” decat persoanei pe care as alege sa o salvez intr-o astfel de “crisis situation”. Mi-a zis ca sunt cam macabra. True. Dar asta credeam si inca mai cred. Si uite ca mai sunt altii la fel de macabrii. 😉
delta
“într-o situaţie de urgenţă maximă, criză non-economică, ne ia Osama ostatici pe toţi, vine tsunami peste noi grămadă, etc TU trebuie să alegi pe cine salvezi. O singură persoană. Dintre toate cele pe care susţii cu atâta ardoare a le iubi la fel de foarte mult, doar că în fel de fel de feluri. Doar una.”
În momente de criză deseori nu prea stai pe gânduri şi scoţi de-acolo persoana care se află la cea mai mică distanţă de tine – mai ales dacă este urgenţă mare…
Ionut Bunescu
haaa blonda s-a inspirat de la postul meu “Mama mea e super” >:)
dai o “apa minerala” stiu ca iti place :)) luni @ laser tatatatag
morbo
blondele sa se gandeasca la altceva, nu la lucruri din astea. de exemplu, la infinitatea universului.
Alya
eu sunt tare curioasa cine m-ar salva pe mine din conditiile in care putem salva o singura persoana…:)
Mircea Popescu
Asa niste intrebari fara cap si coada pun adultii copiilor.
copila blondă
Escu, există două posibilităţi: ori n-ai înţeles nimic ori te faci.
Nicule, te pierzi în detalii.
Simona, “we have art to save ourselves from the truth”
Aceeaşi ea, nu ştiu dacă te-ai gândit altruist, în regulile jocului sau jmechereşte. Ideea era să judeci situaţia din perspectiva proprie, dar ai sucit-o frumos..:p
nina, am întrebat-o şi eu pe mama, mai demult, că dacă ar mai fi avut un copil, oare l-ar fi putut iubi la fel de cel mai mult ca pe mine? Şi am fost foarte tristă să aud că da… 🙁
Acuma, voi ştiţi, voi sunteţi mame. Însă eu rămân la părerea mea..
Buha Neagră, mulţam, da’ scrisu’ nu ţine de foame 😉
Ştefan Oancea, nici tu n-ai înţeles nimic.
Alexandra, haaaai faaaiv! 🙂 eu am visat odată, că iubitul meu mă întreba pe cine iubesc cel mai mult pe lume? şi pe mine mă umfla râsul… :p
Alya, uite una care mă întrece la “macabru”. Good point! …
Miky
Da…intrebare de kkt si totodata de 10 pc.Eu cred ca e prea tarziu acum,cel putin pt mine,sa ma gandesc pe cine dracu iubesc mai mult,sau am iubit mai mult cand eram mica.Si de ce sa incerc sa imi raspund la intrebarea asta?Daca am raspunsul la o alta intrebare’pe mine cine ma iubeste?’,cred k e de ajuns,caci cine ma iubeste pe mine,va simti si el ca e iubit!
Iulia Gus
Pai dupa ce ne-ai atins la Corazon cu imaginea la sanul mamei pe cine crezi ca am alege?!
Nadia
Să aleg un singur om ar însemna să le frâng inimile celorlalţi. Nu doar îi las să dea colţu’,pe deasupra se şi simt nasol că-s mai puţin iubiţi decât alesul. Aşa că i-aş pune să-mi recite fiecare câte o poezie frumoasă, şi cât timp se gândesc ei la poezii aş şterge-o singură.
Nah, presupun că n-ar fi timp de poezii. Şi nici nu iubesc atâţia oameni cât să se strângă de un talent-show decent. Fericita câştigătoare ar fi maică-mea. De fapt…dacă stau să mă gândesc…cred că doar pe ea chiar o iubesc. În rest,îs oameni care-mi sunt dragi, da’ mă pot lipsi de ei în caz de nevoie.
F
Eu mi-as alege copilul.
copila blondă
Iulia, crezi ca am manipulat? 🙁
Ciolanus
Cred ca pe tata mai mult decat pe mama.
Am un specimen de bunica, zis si baba, care se iubeste pe ea mai mult decat pe oricine altcineva.
aurel
Ha,ha,ha,recunosc prima data ma salvez pe mine si apoi pe blonda.Ca cica e copila.Adica cu o “pila”.
Ăl fără nume...
Greu!
Aş înnebuni să fiu nevoit s’aleg doar o persoană!
Probabil l-aş întrece pe Bruce Willis, în disperarea de a-mi salva ambii nepoţi [favoriţi]. Probabil aş salva omenirea decât s-aleg dintre Andu şi Onuţu. În cazul meu, matematic e imposibil! O singură persoană?!… Imposibil! Ecuaţia mea are 2 soluţii!
jinx
Pe sora mea, no doubt about it 🙂
Raluca
grea intrebare!, pe cine , pe cine?
cred ca pe sora-mea, asa impusc doi iepuri dintr-un singur foc (acum) 😀
pentru ca e gravida :)).
altfel, dificil de raspuns pentru ca iubim diferit pe fiecare.
Powerpuff
Ala cu “Stefan Oancea” eu eram. Am sperat intr-o schimbare .. insa o mai aman si d-aia am folosit numele meu. Acuma .. sa-ti zic: mie mi-a placut titlul si ti-am raspuns 😀
Orianna
Copila Blonda,
doar acum am ajuns la postul asta, nici nu stiu daca o sa mai citesti comentariul meu.
E f greu sa faci o astfel de alegere. A fost un moment in viata cand a trebuit sa aleg intre 2 membrii ai familiei, care da coltu si care merge mai departe. Nu puteam sa aleg decat intre aia doi.
Pot spune ca a fost unul dintre cele mai grele momente din viata mea.
Am avut noroc cu prietenii ca n-am luat-o “pe miriste” ca eram la un pas.
Ideea e: nu poti alege. Iar cand esti constrans, pazea, sa te tina balamalele.
Numai bine
copila blondă
Orianna, ba citesc. Puţine sunt comentariile pe care le ratez. CHiar dacă nu răspund mereu, că e aiuria să zic mereu de acord, super, exact! etc
n-am zis că e simplu. dar Întrebare: ai ales?
Orianna
Da, am ales pt ca n-am avut de ales.