Un zâmbet nu e de vânzare
Se întâmplă lucruri uneori care funcţionează cu efect de palmă, ia tembelule de cia, să te trezeşti puţin, că prea bîjbîi de bezmetic pe norişori pufoşi în stratul al nouălea de cer. Să îţi îngheţe şi ţie chiloţii la propriu şi să tremure carnea pe tine, chiar dacă ai maşină cu climă automată şi airbaguri săritoare. Să îţi chiorăie maţele cu ecou de gol, că tot îţi vorbesc nutriţioniştii despre reeducarea senzaţiei de foame. Şi să te taie pişu în toiul câmpiei întinse, fără OMVuri cu cafeluţe aromate şi toalete dezinfectate. Că poate ai uitat cum e.
Astea sunt lucruri care încă ni se pot întâmpla. Însă figura lu’ mamă-mea de pe retinele proprii n-o va putea şterge nimeni vreodată. Sau îmbrăţişarea mereu prea forţoasă a lu’ tată-mio nu mi-o va scoate nimeni din pori. Nici mesele noastre colorate, cu lumânări aprinse şi şerveţele parfumate. Sunt fleacurile alea care te încadrează în categoria norocos pentru simplul fapt că lipsa lor te trimite undeva prea departe de atributul ăsta. La un pol amar de opus.
Şi de aceea insist că orice ocazie trebuie exploatată pentru a trezi un zâmbet pe chipul cuiva, căci zâmbetul e protejat de natură. Iar când zic ocazie – mă refer la orice om cu o iniţiativă frumoasă, demnă de pus în vitrină şi arătată celorlalţi. Oana mi-a propus azi să susţin o campanie pentru pruncii orfani din Cluj. Îmi citise gândurile, care s-au oprit în faza aia, având în vedere că sunt asaltaţi copilaşii, probabil, în prag de sărbători. Apoi, vorbind cu ea, mi-am amintit cum mergeam cu clasa, în generală, înainte de fiecare Paşti şi Crăciun la orfelinatul din apropiere. Ştiţi ce făceam acolo? Nu mergeam cu mâna goală, dar nici cu sacii doldora… pentru că nu strângea o clasă de copii mare lucru. Într-un singur an am organizat un bazar cu turtă dulce şi prostioare de decor confecţionate de noi, iar de banii strânşi le-am luat copiilor ceva mai cât-de-cât. Şi ştiţi ce mai făceam? Ursu’ doarme şi visează, Flori-fete-şi-băieţi, Baba-oarba, asta făceam. Ei au crescut şi au ajuns la şcoala unde învăţam şi noi, colegii noştri mai mici. Ne împrieteniserăm nu pentru ce le duceam, nu de asta ne doreau, nu de asta ne aşteptau. Nu de asta se agăţau de picioarele noastre şi nu mai voiau să ne dea drumu’.
Atunci, propunerea mea este să ducem ideea la un nivel “mai” naţional. Atât cât ne duce conexiunea la net şi disponibilitatea la sărbătoare. Să sincronizăm acţiunile la Bucureşti, la Sibiu, Braşov, Timişoara, Iaşi, Constanţa etc, Să ştergem unul din ursuleţii din pod, de praf şi să-l dăruim cu drag. Cât de mare- contează mai puţin, nu acolo e bucuria. Personal, întregul meu timp e pus la bătaie în scopul acesta. Eu deja văd titlurile din ziare: blogosfera ia atitudine! :))
pentru Bucureşti sau/şi Sibiu contactaţi-mă la patty_maselutza@yahoo.com
pentru Cluj, îi scrieţi Oanei la oana.sarmasan@gmail.com
p.s. Nu ţin să mă ocup, nu ţin la linkuri şi nici statui nu vreau, dacă are altcineva contextul şi mijloacele mai potrivite, I am just happy to help!
alţi susţinători ai sufletelor deschise şi zâmbetelor care nu pot fi cumpărate :
hoinaru
well.. e putin mai complicat decat te-ai astepta. pregatesc o actiune de genu asta si e mare problema cu aprobarile. cica iti trebuie aprobare de la directia pentru protectia copilului ca sa poti dona ceva. acum asteptam aprobarea aia…
funny videos
In tara asta si daca vrei sa faci bine iti tre aprobare deia mie scarba de jegu asta de tara … si pe zi ce trece ceva imi readuce aminte mereu cam alceva ca nah prostia si tigania e nelimitata cat de jegos e poporu asta ….
andrey91
intr-o tara unde toti fug dupa furat pentru avere.
S-a traiti bineeeeeeeee !
Oana Sarmasan
@hoinaru , avem noroc de faptul ca ni s-a alaturat ceva lume din media . si eu m-am izbit de orfelinate care nu vroiau pur si simplu sa primeasca niste cadouri pentru acei copii. Insa , am descurcat-o cumva si-am gasit solutia magica 😀 Asa ca reiau si eu apelul si va invitam pe toti cei care pot rupe 5 minute din timp si-o jucarie de pe noptiera sa ni se apropie si sa participe .
artistu
Sunt si eu PENTRU! Trece-ma la catastif si la momentul la care se va hotari “adunarea” o sa fiu acolo! Inca nu stiu CE sau CATE o sa aduc, insa promit sa nu vin cu mana goala! 😉
orator
ok am citit mesajul tau dupa ce am trimis mailul. hai sa facem un plan de bataie serios daca vrei implicare totala. un ONG propun.
Gigione
Okay, subscriu 😉
Ramane sa discutam mai aproape de eveniment, sper sa pot trage spre ideea ta si cateva firme. La nivel de personal, bineinteles, de persoane fizice, nu juridice. Nu cred ca publicitatea are ce cauta aici, atata timp cat nu se face publicitate ideii in sine.
Cu toata stima si tot respectul, maselutzo 🙂 . You can make a world of difference 😉
adela mohanu
Încercăm şi noi ceva la Sibiu. Uite aici despre ce e vorba: http://bauade.blogspot.com/2008/11/vrei-s-facem-schimb.html
copila blondă
super, oameni!
trag un pui de somn ca numa’ ce m-am adunat de pe drumuri interjudeţene şi revin să văd ce faceţi voi acia când eu nu sunt ;))
orator
toti cei ce vor sa participe sa bage mesajul la ei in blog(cei care au), numai asa o sa fie vazut de mai multa lume…