încearcă să se zbată pentru cel mai frumos cadou de Crăciun cu destinaţia Erika.
Mai multe detalii găsiţi la Cabral, pe care îl felicit pe această cale pentru implicarea în proiect. Cu o floare nu se face primăvară, ştiu, dar măcar un copil fericit în plus. Ceea ce dă bine în ochii moşului, pentru cei interesaţi 😉
E drept, am mai zis, eu aş aranja măcar o sală de clasă pentru 25 de suflete… Sau aş iniţia un program de predare a unor noţiuni de prim-ajutor pruncilor (ceea ce ar salva alte vieţi)… Sau aş dezpuţi şi hrăni un cerşetor de pe stradă… Sau aş lua un copil acasă de Crăciun (la asta mă gândeam cu mama, dar cred totuşi că ajungi să faci mai mult rău decât bine; adică nu îi poţi arăta pruncului toate cele de care l-a privat pe el viaţa. Ca şi cum îi dai cu prăjitura pe la nas, dar nu îl laşi s-o guste, …)
Oricum, noi o să fim acolo marţi, că – vorba Ralucăi– până s-ajungem să dăm milioanele la sindrofii cu camere de filmat, putem face economie de la cafeluţe şi susţine o idee. Că tot sunt o păcătoasă care roade ciocolată cu nehaleală în toiul postului creştin.
hoinaru
cand zici de sindrofii iar imi amintesc de teledonu realitatii, ala cu andreea marin-banica junior si mihai tatulici senior. ce snobi.
BabyRacy
dar totusi speram sa puteam da, odata, si milioanele alea la sindrofii fara camere de filmat. La noi am senzatia ca si caritatea a devenit un marketing de imagine, uneori:(