Luna: October 2008 (Pagina 5 din 6)

Noile bune maniere la telefon

(nu scriu de la calculatorul meu, deci scuzati lipsa diacriticelor)

  1. daca suni un prieten, ruda, cu care ai mai vorbit de cinci ori in ziua respectiva, poti sari peste salut; daca nu, e obligatoriu
  2. ce faci? , nu ce mai faci? – ca te intereseaza un raspuns concret, avand in vedere ca telefonoanele sunt cam mobile in ziua de astazi si omul poate face treburi..la care sa-l incurci dumneata si apelul dumitale :p. Nu intra in detalii despre vreme.
  3. indiferent de raspuns si de PERSOANA, e musai, obligatoriu si imperios necesar sa intrebi daca poate vorbi. Chiar daca tu ai timp si chef sa repeti de trei ori aceeasi idee, tine cont ca unii aud bine si pricep din prima. Cand simti ca da fluxul verbal afara din tine, sun-o pe bunica, asa faci o dubla bucurie 🙂 si ei si aluia pe care l-ai scutit de polologhie
  4. vorbeste cu gura deschisa, in propozitii scurte si intrebari concrete. Fara subintelesuri, decat daca esti la numere favorite si numai in retea. Sau, eventual, ai de impacat vreo iubita suparata pe viata. Daca nu stai bine la capitolul spontaneitate, poti repeta inaintea convorbirii. Sau nota pe ceva. Vorbesc serios.
  5. daca tu esti cel sunat raspunde la obiect, fara povesti inutile. Nici tu nu ai voie sa vii cu informatii despre starea vremii. Vorbesti pe banii omului si timpul tau. Iar daca se intampla sa nu poti vorbi, nu e nici o rusine sa comunici acest lucru. Precizeaza doar o forma ulterioara de comunicare: suna-ma in 5 minute sau te sun cand termin. Indiferent ca e vorba de iubit sau de baba de la 2, nu o sa moara nimeni daca acordati prioritate celui din fata dv si nu celui de la telefon. Ceea ce mi se pare perfect logic, dar prea des uitat. Priviti in cafenele cati impart mese intre ei, dar dialoguri cu altii.
  6. cel care suna nu are voie sa lungeasca discutia pe motiv, lasa ca pe banii mei vorbim. Din contra, el are obligatia sa incheie convorbirea cat mai repede. Este nepoliticos ca acest lucru sa fie facut de cel sunat (excluzand cazul Suna-ma in 5 minute, acum nu pot vorbi)
  7. nu lasi sa sune de mai mult de 4 ori
  8. daca primesti respins e semn: Nu mai insista, ca nu poate omul. Si nu vrei Oscarul din “Razbiul nervilor
  9. nu suni cu noaptea-n cap
  10. nu suni la orele mesei in weekend
  11. nu suni cand stii ca omul conduce masina (decat daca e multitasking omul)
  12. asculti cu atentie ce iti raspunde la 2 si 3 si actionezi in conformitate
  13. ! ACESTE REGULI SE APLICA PENTRU TOATA LUMEA, INDIFERENT DE GRADUL DE AFACERE, RUDENIE, IUBIRE sau NECESITATE !!!!

Daţi fiţele mai tare


Iar imaginea nu e din Bucureşti, ci din Cluj-Napoca. Poza am făcut-o în vară, dar am uitat de ea. În Cluj, maximul în materie de fiţă, pe lângă maşina super-bengoasă, este lipsa plăcuţei de înmatriculare în faţă. Ştiu că la americani se poartă, dar la ei legea permite. La noi, permite numele din buletin asociat cu notorietatea lu’ tata şi ADNul lui. Daţi mai tare!

Facem copii?!

Că sunt picată de prin alte galaxii…nu e un sentiment nou pentru mine. Dar că sunt singura căzută-n cap, parcă mi-e trist să constat. Dar… trăim în ţara tuturor posibilităţilor.

Continuare

Evenimente in miezul saptamanii?!

Nu ştiu alţii cum sunt şi cu ce se ocupă, dar oamenii, în general, în timpul săptămânii, cam de luni până vineri, cam de dimineaţa până MĂCAR la amiaz au treburi. TREEEEEBUUUUURI, domne, se aude?!?!?!

Nu pricep eu următoarele: cum de multe dintre evenimentele de soi, conferinţe deştepte la care s-ar uita şi blonda ca mâţa-n calendar au date fixate când ţi-e lumea mai dragă, de numa’ de din alea n-ai vreme, ex: în mijlocul săptămânii. Şi dacă se poate să ţină şi vreo trei zile aşa, e şi mai bine. Ca să te enervezi suficient cât să nu îţi mai pară rău că n-ai scos leul din buzunar pentru ilumare, dar ai şi rămas într-un întuneric iremediabil.

Gizăz craist, people, oamenii mai au servicii, şcoli, unii tre’ să şi frecventeze şcolile ca scop principal al zilei. Puneţi şi voi evenimentele alea într-o zi şi la o oră să poată ajunge şi medicinistele încercănate!

Blondele si boxul

Altfel era vorba, dar se potriveşte de minune aşa adaptată 🙂

Am primit o leapşă de la Paula. Cică am voie să răspund şi cu o imagine, care ar intra în concursul Fotografia Săptămânii, însă nu îndrăznesc să obosesc retinele oamenilor cu prostiile mele din liceu.

Continuare

Noi doi -prieteni sau amanti?

Dintotdeauna am contrazis susţinătorii teoriilor că între o femeie şi un bărbat, între o fată şi un băiat nu poate exista o prietenie frăţească. Mereu am zis că cei care vorbesc aşa sunt cei care nu au trăit pe pielea lor. Deci, vorbesc, fiindcă nu ştiu. În continuare, mi-aş păstra poziţia de Gică Contra, dacă realitatea mea transformată, de blondă devenită, nu mi-ar da peste botic. Şi, promit, nu te încălzeşte cu nimic să-ţi crească numărul pretendenţilor, dacă cel al prietenilor scade.

Mereu spuneam că nu cred în distribuirea obligaţiilor şi drepturilor omului în societate, dictată de combinaţia cromozomului sexual din ADNul purtător. Şi am citit o carte care mi-a cam dat peste botic. Şi, credeţi-mă, nu e deloc îmbucurător să îmi conştientizez anumite limitări ale căror explicaţie se reduce tot la XX-ul ăla de la începuturi combinat.

Că m-am înţeles mai bine cu băieţii e o treabă greu de e lămurit, mai ales că asta nu se întâmplă dintotdeauna. Nu are nici o legătură cu perioada în care am început să port sutien şi să am ce pune în el, ci cu vremea în care am început să aleg dintre prieteni pe coeficient de sinceritate. Prietenia dintre două tipe e ceva utopic. Prietenie sinceră e pleonasm. Prietenia între un EL şi o EA este posibilă măcar la un nivel ipotetic. Fiindcă, din start cei doi nu se află într-o competiţie brută, a kilogramelor de pe coapse şi a bijuteriilor de la gât. Ştiu că e un nivel josnic, dar de el se împiedică adeseori relaţii frumoase care s-ar fi putut finaliza în pensii petrecute în vecinătate.

Eu am prieteni băieţi, deci eu cred. Există oameni şi situaţii care nu permit confuzii şi interpretări. Dar vreau să cred că aceste prietenii nu se livrează cu garanţii şi termen de valabilitate. Vreau să văd băieţi frumoşi, deştepţi şi cu bani care îşi permit o prietenă de suflet, fără interese sexuale ori matrimoniale. Exceptându-o pe soră-sa. Şi mai vreau să cred că există fete trecute de chinurile pubertăţii, care au timp şi înţelegere de la iubit pentru un prieten-băiat. Vreau să cred că o prietenie sinceră se poate naşte şi după copilărie şi că poate dura o viaţă.

Sau poate nu am crescut într-o viaţă cât alţii-ntr-un an. Deci, iar o iau peste botic?

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 115 queries in 0.495 s