Şefu’ nostru, stăpânu’ nostru

Toţi vrem să fim şefi, oamenii s-au îmbogăţit scriind cărţi cu reguli de aur, alţii au sărăcit neaplicându-le, ideea e că aş îndrăzni şi eu să-mi dau cu blonda părere. Menţionez faptul că groaza de un potenţial şef mi-a îndrumat fundul spre scaunul biroului şi dioptriile ochelarilor spre vizite dese la optician, nu de alta, da’ mereu am crezut că una din marile calităţi ale profesiei mele viitoare e aia de a lucra la şi pentru mine. Ulterior, am concluzionat că asta se poate dovedi mult mai solicitant decât dacă ai lucra pentru alţii, că atunci şi lenea e tot pe banii tăi. Dar, dacă tragem linie, tot mai bine e să suport doar ifosele mele decât şi pe cele a încă unuia. Măcar sunt ale mele.

Bun, deci dacă ideea de şef în general sperie, doar atunci când te uiţi la ea de jos (că, în rest, o dorim cu lăcomie), hai s-o luăm invers şi să ne punem pe noi în papucii omului. În nişte papuci ideali, să zicem.

Cum aş fi eu un şef perfect (unde pronumele e variabila din propoziţie)

  • În primul rând, nu m-aş intitula şef sau “dom’ director”, chiar dacă răsună fabulos în moalele subconştientului periat cu peria de maşină. Orice chestie care ar stârni invidia subalternilor e proastă. Atât de proastă, că roade din randamentul oamenilor ca un şoricel mic şi cu dinţi ascuţiţi . Oricum mă invidiază că îmi primesc zilnic cafeaua servită, deci, nu avem nevoie de motive suplimentare.
  • Am ajuns la cafea. Ăsta e un moment senzaţional pentru mine, ca un tip mişto şi mega-super-casual-smart ce mă dau, să îmi dezvălui latura umană. Dar asta strict urmărind destinderea atmosferei şi nu dezvăluirea laturii textile a duduilor până în 25. Atenţie, deci.
  • Apoi, aş râde de mine. Constant. Şi piperat. M-aş face de mândra minune voit, însă nu vulgar. Şi nici exagerat, pentru că oamenii tind să uite cine de cine îşi permite să râdă. Nu exagerez cu volubilitatea asta, da’ face bine la sănătate. Îmi atribuie calitatea de “abordabil”, “disponibil” şi mă integrează în grupul ăsta de angajaţi.
  • Trecem la următoarea chestie: nu îi voi privi ca pe nişte sclavi, ci ca pe nişte coechipieri. E drept că nu sunt nici la fel de frumoşi nici la fel de deştepţi ca mine, dar fără ei, mi-ar păli şi mie din toate astea. Până la dispariţie. Deci, fără sclavi.
  • I-aş lăuda. Pentru orice căcăţiş. I-aş lăuda, dar nu ostentativ, astfel încât să se simtă importanţi, eficienţi, apreciaţi. În felul ăsta, le stârnesc creativitatea şi îi motivez. Că nimeni n-are chef de nimic, dacă vede că orice ar face, tot prost iese. Plus, atunci când un om e lăudat şi sigur de faptul că prestează bine treaba lui, îţi poţi permite să îl şi atenţionezi când e cazul. Şi promit eu că e mai eficient aşa. Contrastul între laudă, laudă, laudă şi brusc o critică e mult mai mare decât contrastul dintre…nimic, nimic, nimic şi o critică. Adică, impactul asupra omului. Face vreun sens ce zic?! De la plus la minus e cale mai lungă decât de la zero la minus.
  • Salut respectuos femeile de serviciu. Şi mă lansez în poveşti din astea de cratiţă. Aici ai un avantaj dacă eşti femeie, că ştii cum se face. Nu cratiţa şi nici mâncarea (astea sunt dezideratele unei lumi ideale şi demult apuse), dar ştii cum să vorbşti mult şi să spui nimic.
  • Apoi, aş ţine minte când e ziua lor (a tuturor, în limita posibilităţilor materiale cenuşii) şi a pisicii de acasă. Adică, tot la capitolul uman şi detalii, fleacuri din astea importante pentru ei. Îmbunătăţesc imaginea.
  • Nervii: aş încerca să îi dozez pe unitate de gravitate a situaţiei. Şi să detensionez cu glume. E simplu de zis, dar greu de aplicat. Diplomaţia e o materie la care deocamdată sunt repetentă. Dar învăţ fără să vreau, mă jur.

Şi…cam atât. Dacă mai vine vreo idee din asta fără nici un sens, o s-o împărtăşesc numaidecât. Că doar tre’ să râdeţi şi voi de ceva într-o zi.

Articolul anterior

Ceasu’ al doişpelea la Talentul anului

Articolul următor

Acum inteleg

20 Comentarii

  1. Dragut totul mai putin partea cu auto-ironia. E o indeletnicire tare periculoasa si submineaza autoritatea din orice punct de vedere ar fi privita. Sau cel putin asa imi spune mie experienta de pana acum.. In orice caz… e greu sa fii un sef bun.

    0
  2. De acord cu hoinarul.
    PS Vrei sa fii sefa mea? 😀

    0
  3. Cand vei avea functia respectiva lucrurile se vor schimba atat in mentalitate cat si in practica. Nu toti sunt facuti sa fie sefi, dar nu isi pot da seama de asta pana nu ajung in postul respectiv…

    0
  4. probemele apar cand u suck ca si “muncitor” si trebuie sa te autosesizezi :))

    0
  5. Sa fii sef sux eu vrau patron 🙂

    Eu nu am avut ever un job si lucrez numa pt mine e ok dar curand o sa trec la next level : patron

    Sefu e tot un angajat pan la urma cu foarte multe responsabilitati

    Si sefii in ro sufera de ce sufera toti rromanii parvenitism si impresii si is foarte ciufuti …

    0
  6. :)):)):)) Cred că autoritatea poate fi compensata de colegialitate. :)):)):))

    Unde spuneai că faci angajări? 😀

    0
  7. Daca bagi si ceva hartuire… imi depun si eu CV-ul 😀

    0
  8. Cred ca ai o placere sadica in a-ti fi propriul sef. Eu una stiu ca am 😀

    0
  9. morbo

    pai ultima chestie e cea mai importanta! si de ea depinde eficienta celorlalte

    0
  10. hoinarule, sa stii ca doar spiritele inalte sunt capabile de autoironie cu eleganta. E usor sa vorbesti, stiu 🙂

    Spit it out, vrei sa fii sclavul meu?! :p

    Buddha, intr-adevar. Cu totii ne dorim promovari pana in punctul in care ne atingem incompetenta.

    Andrei Monciu, pai daca te autosesizezi, seful ce mai face?! 😉

    funny, corect. PATRON! asta voiam eu sa ma fac pe la 4 ani..

    Robintel, pare rau, tre’ sa stai la coada.

    Just For Fun, just for fun? 😀

    Ligia-sadica, mai minte tu frumos acol pe blog cu poze de profil cu ingerasi carliontati si povesti despre cea mai fina piele din lume… na, ti-ai dat arama pe fata :p

    morbo, degeaba esti calm daca esti sec. Poti fi calm de la departare. Si n-ai facut mare lucru.

    0
  11. Si acu ce vrei sa te faci 🙂

    Eu pe la 4 ani vroiam sa ma fac cowboy sa impusc indieni acu nu m-am schimbat as impusca tigani ca indienii saracii nau nici o vina

    Eu vreau sa fiu un patron bun angajatii mei poa sa faca si sex pt mine conteaza eficienta lor deci daca programatoru x face treba cu sticla de votca langa (aveam un amic asa) de ce nu ?
    Secretara in schimb o aleg desteapta chiar daca urata :))

    0
  12. PS : Daca e de taran sa zici “patron” cum se zice mai elevat ? ca eu is mai prost asa si vreau sa fiu si eu elevat ca astia cu scoli …

    As zice Actionar majoritar dar nu imi place sa impart actiuni cu altii 🙂

    0
  13. funny, eu m-am amuzat de patron asta al tau. e cam tot aceeasi marie cu ce ziceam eu, doar ca asta are palarie de patron, a mea era de sef… cam tot acolo.

    Indienii se salveaza! 😉

    0
  14. N-are nici o legatura cu postul tau, dar na… n-aveam alta modalitate sa-ti dau leapsa.
    http://30iulie84.blogspot.com/

    0
  15. damn..ma vad in povestea asta, damn girl.

    0
  16. Da, copilă, foarte corect. Toate parcă-s desprinse din ghidul de coaching al managerului modern 🙂 Adică-s cu bun simț, nu că te-ai inspirat de undeva 🙂 Și eu încerc să fiu mai bun și mai atent…

    0
  17. Eu apreciez foarte mult partea cu “+++ apoi -“. Nu de alta, dar ma chinui aici (sunt la servici) si fac tot ce pot sa iasa bine, si in loc sa mi se recunoasca meritul, la pasul 2 primesc una peste scafarlie ca nu i-am facut si treaba lui colegu’ perfect si pan’ la capat.
    Ideea e ca in fisa de post imi scrie jumate din ceea ce fac eu de fapt, dar asta e deja asta poveste si e general valabila.
    Dar chiar n-ar strica sa mai recunoasca seful, macar o data la ceva timp, ca ai facut si tu treaba buna odata.

    ps: cand vii la o ciocolata calda in QCaffe?

    0
  18. eu ziceam ca daca esti sef/patron/muncitor si u suck, atunci e rau de tine 🙂

    0
  19. morbo

    trebuia sa nuantez putin…nervos intr-o situatie poate fi ok, numai sa nu fii nervos pe cineva, ca pica sau se subrezeste toata sandramaua

    0
  20. auliu, si ce de ifose suport eu zilnic ;-))) si altii pe ale mele 😉

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 192 queries in 0.531 s