Povestea asta am citit-o în ceva carte Zen, dar mi-a rămas în cap şi mi-a luminat mintea:
(se poate să mai fi scris într-un post de ea, dar nu îl găsesc, oricum ştiu că am povestit cu cineva pe net despre asta-..)
O masă festivă cu invitaţi unii şi unii. Numai creiere. Specialişti, cercetători, savanţi. La un moment dat, gazda dă un citat, pe care îl susţine a fi din Biblie. Unul din invitaţi, ştiind exact că citatul respectiv nu este din Biblie, ci din altă lucrare, face corectura politicos. Însă gazda se supără şi îşi susţine punctul de vedere cu încăpăţânare. Atunci, invitatul care este absolut sigur că gazda se înşeală, i se adresează unui specialist în teologie: Dumneata, care ai citit atât, care ştii Biblia din scoaţă-n scoarţă, spune dumneata, care e adevărul şi cărei lucrări aparţine citatul. Dar specialistul teolog confirmă originea biblică a citatului, deci îi dă gazdei dreptate.
După episodul relatat, invitatul îl întreabă pe teolog între patru ochi, de ce nu a spus drept: “Dumneata ştii că aveam dreptate, ştii că gazda noastrp se înşeală, de ce nu ai descoperit adevărul în faţa tuturor?” Iar atunci omul i-a răspuns: “Fiindcă în felul acesta doar mi-aş fi atras antipatia gazdei şi a tuturor invitaţilor, atât eu cât şi tu. Fiindcă gazda va rămâne tot la părerea că a avut dreptate şi singurul lucru pe care şi-l va aminti ar fi că l-am contrazis şi făcut de ruşine în faţa celorlalţi. Nu ar fi folosit cu nimic la luminarea minţii gazdei, ci doar la naşterea unor tensiuni în atmosferă. Şi atunci, de multe ori e bine să te gândeşti dacă are rost să îţi răceşti gura”.
Asta cumva şi apropo de a spune ceea ce gândeşti vs. a spune oamenilor doar cât pot ei pricepe. Şi apropo de postul anterior, precis tembela aia nu a înţeles nesimţirea proprie, ci doar a altora. A mea, în cazul ăsta. Deci, ca să închei în spirit de morală, vă zic următoarele: cică deşteptul învaţă din greşelile altora, iar prostul nu învaţă nici din ale lui. Asta apropo din ce puteţi învăţa de la o blondă care ştie multe, da’ aplică puţine.
Taina
Eee, cateodata tacerea e de aur 🙂 , am observat si eu 😛
Jamilla
offtopic: draga mea, nu ma simt in stare zilele astea s araspund la comentarii, am postat ceva nou pe blog si o sa intelegi de acolo.
ps: pana sa ma tii pe noptiera mai trece ceva timp, nu stiu cand am sa public iar, desi am deja manuscris terminat… pana atunci, ma gasesti aici : http://www.poezie.ro/index.php/author/0015056/index.html
multumesc de vizita si te pup! si da, subscriu la commentul anterior, tacerea e de aur, m-am convins la serviciu de asta ;-))))
Ioana
E frumoasa povestioara si are multa dreptate. E mai bine cateodata sa lasi omul in pace in acel moment, si sa revii sa-i explici ca a gresit cand apele sunt mai calme sa-i explici ca a gresit.
O zi frumoasa va doresc!
Ioana
ps: sorry ca m-am repetat, am dat submit la repezeala ca a venit sefa la mine la birou
Lexa
“Acceptam un adevar numai dupa ce l-am negat din tot sufletul”. (nu mai stiu cine a zis asta, asa ca decat sa scriu baliverne mai bine ma abtin) Mai ales daca este vorba de ceva negativ.
Sunt de acord cu Ioana. Uneori trebuie sa-ti tii gura ca sa nu declansezi un moment stanjenitor. Dar in cazul tau ai reactionat corect, cu toate ca eu nu prea cred ca as fi fost in stare.
calin
off topic: Marea intalnire a bloggerilor la Sibiu duminica 21 septembrie, ora 18 la beraria Trei Stejari (terasa). Pentru info, comentarii si inscrieri vezi in Mazemania
Powerpuff
Cam nervoasa .. vezi ca faci riduri de tanara. 🙂
cetatzeanu'turmentat
mult adevar graiesti tu blondo! dar cred ca trebuie avut grija cu adevarurile astea despre care stim ca nu adevarate pentru ca pana la urma ajungem sa credem in falsuri si din pacate cred ca treaba asta se vede pe zi ce trece mai mult in jurul nostru… iertarea atrage dupa sine alte pacate
Alexia
Acum sunt la lucru si de abia ma abtin sa nu urlu la colega mea. Trebuie sa invat sa aplic “deşteptul învaţă din greşelile altora, iar prostul nu învaţă nici din ale lui. ” Dar mi-e tare greu…
Andrei Monciu
nu am avut chef sa citesc celelalte comentarii…poate s-a mai zis…conteaza mult cum spui si cand spui adevarul…e buna istorioara, daca nu-l zideste, mai bine taci din gura si zici alta data.
multi oameni nu stiu cand sa taca, de aceea sunt atatea probleme