*un post cu orgasm, sex, bărbaţi şi femei. nerecomandat părinţilor ( ai mei )
Într-o oră de matematică din clasa a 9a mi-am dorit prima oară să fiu băiat. Ştiu şi ce teoremă se demonstra, dar fiindcă nu mă ajuta glasul mieunat de puştoaică nici din a doua bancă de la uşă -în clasă era un haos total- a aşteptat toată clasa după profa (întârziată mental) să-şi amintească lecţia.
De atunci, am început să înţeleg că e o lume a bărbaţilor, în care femeia are rolul de a răspunde la întrebări şi de a-i asorta cureaua la cravată. Căci la restul, se pricep ei de minune. De fapt, nu contează că ŞI ELE s-ar pricepe de mai multe minuni, poate, dar, în lumea lor, important e ce spun ei. Iar ce nu ştiu să spună (un exemplu frecvent la noi în familie e legat de locaţia şosetelor, care se află din moşi strămoşi tot ACOLO, tată!!!!) devine brusc cantitate neglijabilă. La concluzia asta am ajuns în momentul în care mi s-au aliniat toate avantajele alea ale lor, pentru care nu trebuie să transpire, să urle ori să nu doarmă nopţile. Căci se livrează automat în porţia de cromozomi. Bun, am pus mâna pe cărţi care mi-au vorbit de cea mai cea dintre experienţe -maternitatea– pentru care bărbatul se va simţi mereu inferior femeii. Iar complexul şi-l manifestă la nivel inconştient, el fiind privat de anumite trăiri şi sentimente. Un bărbat poate concepe enşpe mii de copii pe lună, în schimb, femeia poate da naştere cel mult o dată la 7-9 luni. La ei e mecansim, la ele simţire.
Şi, de aceea, găsesc că nu sunt de condamnat scuzele tipice “ce să fac, iubito, sunt şi eu bărbat“, însă, de condamnat sunt individele care primesc de-a gata şi înghit gălusca fără murătură.
Spuneam că la nivel inconştient, deoarece ăla conştient e preocupat de alte probleme, gen orgasm multiplu şi
Continuare
