În căutarea punctului pierdut

*un post cu orgasm, sex, bărbaţi şi femei. nerecomandat părinţilor ( ai mei )

Într-o oră de matematică din clasa a 9a mi-am dorit prima oară să fiu băiat. Ştiu şi ce teoremă se demonstra, dar fiindcă nu mă ajuta glasul mieunat de puştoaică nici din a doua bancă de la uşă -în clasă era un haos total- a aşteptat toată clasa după profa (întârziată mental) să-şi amintească lecţia.

De atunci, am început să înţeleg că e o lume a bărbaţilor, în care femeia are rolul de a răspunde la întrebări şi de a-i asorta cureaua la cravată. Căci la restul, se pricep ei de minune. De fapt, nu contează că ŞI ELE s-ar pricepe de mai multe minuni, poate, dar, în lumea lor, important e ce spun ei. Iar ce nu ştiu să spună (un exemplu frecvent la noi în familie e legat de locaţia şosetelor, care se află din moşi strămoşi tot ACOLO, tată!!!!) devine brusc cantitate neglijabilă. La concluzia asta am ajuns în momentul în care mi s-au aliniat toate avantajele alea ale lor, pentru care nu trebuie să transpire, să urle ori să nu doarmă nopţile. Căci se livrează automat în porţia de cromozomi. Bun, am pus mâna pe cărţi care mi-au vorbit de cea mai cea dintre experienţe -maternitatea– pentru care bărbatul se va simţi mereu inferior femeii. Iar complexul şi-l manifestă la nivel inconştient, el fiind privat de anumite trăiri şi sentimente. Un bărbat poate concepe enşpe mii de copii pe lună, în schimb, femeia poate da naştere cel mult o dată la 7-9 luni. La ei e mecansim, la ele simţire.

Şi, de aceea, găsesc că nu sunt de condamnat scuzele tipice “ce să fac, iubito, sunt şi eu bărbat“, însă, de condamnat sunt individele care primesc de-a gata şi înghit gălusca fără murătură.

Spuneam că la nivel inconştient, deoarece ăla conştient e preocupat de alte probleme, gen orgasm multiplu şi căutarea punctului pierdut. Care sunt -din nou -subiecte tabu pentru ei. În vecii vecilor şi pentru totdeauna. Mai sunt unii care se dau specialişti, că au citit ei din Cosmo pe furiş în baie la rubrica “trai în doi“. Păcat că numai cu cititul s-au ales.

Iar cea mai proastă parte e că niciodată nu îl poţi învăţa pe bărbat. Că dacă îi sugerezi o scurtătură pe şosea, îi răneşti orgoliul. Dacă îi instalezi un program în calculator, îl jigneşti intelectual. Şi dacă îi critici aptitudinile de amant crescut în pas cu pornografia, se ofensează profund şi iremediabil. Care iremediabil ăsta e “pentru vecii vecilor”, dacă mă-nţelegeţi. Pentru că atât de puternic se va inhiba pe dealurile şi munţii trupului tău, încât se poate să şi uite de ce a venit şi încotro se îndreaptă. Ştiţi, scopul şi durata faptei. Evident, reciproca e groaznic de valabilăşi ea.

O paranteză. Din nou veţi zice că le iau apărarea domnilor. Dar, să fim obiectivi, cum să ştie ei, sărmanii, detalii tehnice, dacă toate filmele porno sunt regizate de bărbaţi. E ca şi cum eu pregătesc ingredientele, gătesc mâncarea, degust rezultatul şi, ăl mai important, tot EU mă laud la toată lumea. Nu e de mirare că se află, săracii, într-o beznă totală. De aia îşi doresc să se facă lumină. Sau, pe lumină… am uitat cum venea prepoziţia..