Când eram mică, asta credeam:
că de fiecare dată când se umple tancul de la benzinărie, se scoate cu totul din pământ şi se înlocuieşte cu altul
că forma corectă e “m-am juRlit”
că doamnele miros a parfum de la rujul de pe buze
că prezervativele sunt nişte chiloţi de tablă
că Moş Crăciun e văr cu Iisus
În schimb, nu am crezut niciodată în povestea cu “vine barza” şi nici zahăr n-am pus în geam. Ştiu exact ce prietenă mi-a zis prima dată cuvântul “homosexual”. Mi-a explicat că înseamnă doi bărbaţi care se pupă. M-a amuzat copios şi mi-am zis aşa: uite, şi dacă eşti mai mare cu un an decât mine, poţi fi mai prost cu doi. (Ea era mai mare cu 3 ani, de fapt. Şi avea şi dreptate într-un fel.)
Îmi amintesc prima poveste cu prezervative a colegilor, după şcoală, în parc. Eram în clasa a treia. Ştiu că azi ar râde toţi de mine, că unii dau deja lecţii de bună întrebuinţare la vârsta aia, dar îmi asum optuzitatea. Vorbeau ăstia, eu nu ştiam ce înseamnă, deci am întrebat. Şi m-a luat o colegă de-o parte, să-mi explice cum e treaba cu chiloţii de tablă, ca nu cumva să mă simt ruşinată că nu ştiu. Mi s-a părut din nou o mare tâmpenie şi am întrebat-o pe mama acasă. Care mi-a explicat varianta elastică.
Dar cea mai cea dintre experienţele întrebărilor de 100 de puncte e cea cu sexul oral: La bunici, cu vară-mea. Perioada Bill-Monica, ziare cu trabucuri şi cuvinte interzise minorilor.
Continuare