La zece jumătate am pornit din Cluj. Şi era sară!
Atâta m-am lălăit, mi-am pierdut cheile printre rochii şi capu’ printre nori. În fine, bine că am ajuns, că săracii ai mei cred că şi-au zis toate rugăciunile până m-au văzut la poartă.
În semn de bun venit, ce să vezi, la intrarea în Sibiu trec peste un radar ca cel de care vorbeam acum câteva zile. Se pare că ne-am modernizat şi noi.
Nu eram eu în mare ilegalitate, că la 00.31 treceam prin Miercurea Sibiului unde stăteau cloţanii la înhăţat, de mi-am dat seama că ăştia umblă şi cu noaptea-n cap (o să ziceţi, care cap, şi nu prea am argumente să vă contrazic).
Dragă, da’ voi n-aveţi casă, masă?! Ori vreo nevastă nemulţumită că lipsiţi nopţile şi nişte plozi de păzit?
(Pe de altă parte, foarte bine că stau pe marginea şoselei, că sunt câţiva nebuni care trec cu suta prin sate. Eu ştiu că faci cu nervii şi dai în bâlbâieli câte sate pot exista în ţara asta, dar când ai 100km/h şi dai peste careva, l-ai omorât direct. Când ai 50km/h, eventual îi rupi toate mâinile şi toate picioarele, da’ măcar îl laşi în viaţă. Şi tu îţi faci numa’ concediu de odihnă în Aiud la răcoare, şi nu toţi următorii cinci ani ai tinereţii.
-Okay să stea, dar să nu stea la pândă. Fără tufişuri ori radare-surpriză, vă rog.)






