Luna: July 2008 (Pagina 1 din 14)

Ai carte, ai parte!

Ai net, mai ai ochi obosiţi, lacrimi artificiale lângă calculator şi dureri de spate. Ca să nu mai menţionez o poponeaţă în plină dezvoltare. Chiar vorbeam cu cineva, că navigatul pe internet nu arde kalorii. Eventual ajută la stocarea lor.

Voiam să vă arăt pagina asta, unde cu siguranţă aţi ajuns de multe ori, din diverse motive. Nu insunuez nimic. Dar recomand să daţi un scroll down, să vedeţi ce are de oferit mai jos de secţiunea caută. E vorba de greşeli uzuale în vocabularul nostru, pentru care nu mai avem nici o scuză de azi înainte. E drept, pe net poţi citi mult, dar mult nu înseamnă şi corect. Şi pute România de oameni care nu ştiu să folosească al doilea “i” unde e nevoie de el sau care au impresia că o cratimă e doar un semn cu rol decorativ. Şi indiferent că eşti inginer ori fizician ori medic ori cântăreţ de la-la-li-lu, ABSOLUT NIMIC nu te scuză să nu îţi cunoşti ortografia limbii materne. Nu doar profesorii de limba română şi studenţii la jurnalism au obligaţii. Şi din păcate nici ăştia nu le respectă pe toate.

! cică e corect “a da sfară-n ţară” nu a da sfoară-n ţară

şi cu surle şi tobe nu cu surle şi trâmbiţe… oare să-i credem? 😉

p.s. încă un sfat: încercaţi să renunţaţi la să ieie şi să deie, chiar dacă le aveţi în sânge şi în locurile natale. E foarte urât.

Care pe care? Jandarmi vs negociatori

Ceea ce se preconiza a fi inca o dimineata linistita de iulie a fost tulburata de decizia unui distins domn clujean- aflat, dupa figura, cam in a cincia decada a vietii- de a-si pune capat zilelor.

A hotarat ca, daca nu i-au batut inca fiziologic clopotele, ar fi cazul sa traga el insusi de ele. Asa ca s-a cocotat saracu’ om pe balustrada balconului si a amenintat cu surle si trambite ca se arunca.

Stirile vuiau, cucoanele se minunau, cu parerea isi dadeau iar jurnalistii camerele si le holbau.

Intre timp, orele ramase ale sarmanului om se scurgeau printre negocieri cu preoti, psihologi, jandarmi etc. Fara prea mare rezultat insa, ca omul tot de neinduplecat a fost. Ba mai mult, dupa 4-5 ore de amorteala pe marginea balconului, mai sus mentionatul si-a dat drumul. S-a aruncat de la etajul 6 al blocului in care locuia. Si asta nu chiar benevol, ci speriat de metodele-de delicatetea unei flori de primavara, ca altfel nu stiu cum sa le mai numesc- a mandrei noastre jandarmerii. Au considerat ei ca se cuvine mai degraba sa trimita pe cineva, atarnat de o sfoara de la un etaj superior, sa-l culeaga astfel cu forta pe sarmanul nenorocit decat sa-i promita in stanga si in dreapta eliminarea oricarui stimul (ceva camere imaginare de luat vederi montate in casa acestuia, din cate am inteles) ce ii irita acestuia sistemul nervos si asa destul de subred. Pana la urma, domnul a supravietuit… a cazut pe terasele magazinelor de la parterul blocului, nimerind totusi LANGA salteaua pneumatica atent pozitionata de pompieri, pe trotuar.

Si-a fracturat el coloana, e paralizat de la brau in jos dar nu e bai mare, autoritatile considera cazul un succes. „Important e ca e inca in viata.” Helloooooo!!! Omul s-a aruncat!!!

Stau acum si ma gandesc cine e mai incompetenta: stralucita echipa de negociatori sau viteaza jandarmerie?

Pentru cei dormici sa vada si imaginile care sustin evenimentele relatate si sa mai afle una-alta despre nefericitul eveniment, click aici. Inclusiv blogosfera a mentionat cazul. (later edit: si aici)

I’m so rich!


My blog is worth $8,468.10.
How much is your blog worth?

Cine dă mai mult? Ăla -io, ăla -io. :))

Beautiful? What else is new?!?

Deseori cand ma trezesc, imi propun sa inaugurez ziua cu un zambet, sa-i raspund soarelui cu un suras si sa ma straduiesc din rasputeri sa imi diseminez energia pozitiva pe parcursul intregii zile. De si mai multe ori insa, ma surprinde dupa-amiaza cu chipul strambat. Cu zambetul intors cu susul in jos si fruntea incretita de ineptiile ce imi sunt date sa le intalnesc si care par a se strecura in modul cel mai intempestiv intr-o societate ce se lauda a fi „in evolutie”.

Ma lovesc la tot pasul de puterea frumusetii corporale. Fie ca sunt evenimente legate de serviciu, familie sau scoala, frumusetea dicteaza cu tirania unui lider intransigent. Sa fie clar: eu nu judec! Dar profit din plin de libera opinie si imi rezerv dreptul de a intenta macar la o schimbare. Asa ca am decis sa nu tin pentru mine si sa fac ceva in privinta asta. Imi permit, astfel, sa-mi plimb degetele pe taste si sa strig in gura mare ( sau cu LITERE MARI, in cazul de fata ). Vreau sa contribui, prin puterea cuvantului deocamdata, la combaterea privilegiului oferit de aparente!

Tare mult mi-ar placea sa pot lua frumusetea fizica de manuta si sa o aliniez cu normalitatea. Sa o transpun in firesc si sa las cale libera frumusetii interioare, inteligentei si sufletului, care de mult asteapta sa-si spuna cuvantul. Asa ca this goes out to all the sexy people out there: ce-ar fi sa uitam de invidie si sa ne ajutam reciproc. Sa facem schimb de opinii, haine sau critici constructive. Sa incercam toti, impreuna, sa anihilam bariera impusa de un corp bine sculptat sau de culoarea aurie a podoabei capilare si sa le impiedicam pe acestea din urma sa mai fie cele care fac diferenta in randul oamenilor.

Visez la ziua in care un encefal feminin adanc brazdat de multiple circumvolutiuni va surclasa o pereche de picioare kilometrice cocotate pe pantofi cu toc cui si cu unghii atent pictate intr-o perfecta armonie cu restul ansamblului vestimentar. Binecuvantat fie momentul in care valoarea unei femei va creste direct proportional cu realizarile sale si nu va depinde nicidecum de colectia privirilor flamande ce plonjeaza „accidental” in decolteul generos al doamnei. Cel mai probabil, insa, toatea acestea vor ramane la stadiul de utopie… pentru ca atunci cand concurenta e acerba, fiecare „will pull out their big guns”. Iar un ten bronzat sau o decapotabila condusa cu atitudinea potrivita de un baietel ce se viseaza domn distins va fi cel mai adesea primordial in competitie cu o diploma de prestigiu anexata unui om de rand.

A murit un medic! Şi presa se piaptănă

Puţin probabil să fi auzit la ştiri povestea medicului de familie de 53 de ani, care a fost omorât de un pacient, fiindcă sora acestuia a fost rechemată peste două zile la cabinet după reţetă. Tocmai se întocmiseră noi liste de medicamente, după care medicii trebuia sa aştepte pentru a scrie reţete. Dar ciobanul handicapato-dobitoco-sălbatico-cretino-tâmpit “s-a enervat” şi ce s-a gândit, a luat cuţitul de bucătărie şi i l-a înfipt medicului în gât. Veşnica pomenire.

Iar în ultimul număr din “Viaţa medicală”, citim reacţia Colegiului Medicilor la neplăcutul episod. Mi s-a făcut pielea de găină. Popor de sălbatici ce suntem.

“Colegiul Medicilor din România a luat la cunostintã, cu îngrijorare, de cresterea numãrului de violente din partea populatiei îndreptate împotriva medicilor, violente care au culminat cu uciderea unui medic de familie din judetul Timis.

Acesta este rezultatul încercãrii de a se acoperi neputinta organizatorilor de sãnãtate prin culpabilizarea corpului medical la care, din pãcate, alãturi de politicieni si decidenti a participat si o parte din mass-media. Mediatizarea excesivã a unor situatii nefericite la care solutia nu fusese încã datã si renuntarea la prezumtia de nevinovãtie în cazul medicilor, atacurile împotriva reprezentantului legal si legitim al corpului medical – Colegiul Medicilor din România – au fãcut posibile escaladarea violentei care a culminat cu suprimarea vietii unui coleg, a cãrui singurã vinã a fost cã a respectat legislatia în vigoare si reglementãrile profesiei“, a precizat dl prof. dr. Vasile Astãrãstoae, presedintele CMR. O persoană a făcut patru operaţii pentru coxartoză şi acestea n-au reuşit. Zile întregi, în toate televiziunile, în toate ziarele s-a scris: “Cum este posibil acest lucru?”. Un medic a fost înjunjunghiat de un pacient şi a fost subiectul a două minute de ştiri, după care s-a lăsat liniştea.”

CMR acuză media pentru campania puternică îndreptată asupra medicilor. Şi într-adevăr e foarte uşor să critici. Dar presa habar nu are în ce condiţii lucrează unii medici, de câtă inventivitate trebuie să dea dovadă uneori din lipsă de mijloace şi de implicaţiile biologice ale profesiei. Iar atunci când nu te pricepi, nu ai dreptul să-ţi dai cu părerea. Mai ales cu atâta tam-tam. Iar în momentul în care se întâmplă o nenorocire şi un medic e omorât, presa nu mai scrie nimic. Şi tocmai prin tăcerea asta îşi trădează vinovăţia. Dar sunt prea mulţi proşti şi inconştienţi care se numesc jurnalişti ca să conştientizeze riscul la care e supusă societatea prin astfel de campanii jegoase. Medicii tineri ne pleacă spre străinătăţuri, cei mai valoroşi pleacă. Din cauza sistemului mizerabil şi a oamenilor cu creierele spălate la televizor.

Articolul se încheie cu îndemnul preşedintelui CMR: “Trebuie să ne adunăm şi să reacţionăm în aşa fel, încât incompetenţii, inconştienţii, demagogii să nu-şi mai poată impune punctul de vedere”.

Sintetizez eu: către atotştiutorii, cu ţintă Europa FM, Shut the fuck up! mind your own radio-blablabla-stop killin’!

Blonde CAPabile

Doamnelor şi domnilor, întreaga echipă a blogului “şi blondele gândesc” , constând în copila blondă, blonda căzută pe…gânduri şi Miruna (nici un Simply Adorable prin zonă, bre ), vă invită să mai staţi niţel pe-aproape, să vă uitaţi şi minunaţi …cât sunt unele şi de blonde şi de CAPabile. Întotdeauna concomitent, niciodată pe rând! 🙂

De mult îmi filează beculeţul să invit şi alte blonde care îşi au gânditul ca obicei de bază a tuturor activităţilor. Sau a majorităţii lor, ca să nu ziceţi că exagerez :p Facem categorie nouă pe blog, numa’ gânduri şi blonde să fie, că fac eu cinste! 🙂 Deci vor apărea texte scrise de doamne şi domnişoare blonde, aflate la un moment de inspiraţie scriitoricească. Nu vor să le dăm premiul Nobel, nici să le luăm de nevastă, ci doar să pună culoarea părului şi altfel în evidenţă. Liber la comentarii.

p.s. Dacă se “simte” careva sau ştie pe cineva care ar trebui să “se simtă” … strigaţi!

Nu-s nici eu blondă degeaba, huh? 😉

Pagina 1 din 14

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 142 queries in 1.055 s