Luna: May 2008 (Pagina 1 din 5)

Abracadabra, Feriti-vă de măgăruş şi Bonibon. 1 Iunie e pentru toţi copiii

Mihai Constantinescu, O lume minunată

Aşa că, haideţi mai bine să aruncăm girjile la gunoi şi despre copilărie să vorbim…

Mai ştiţi “Feriţi-vă de măgăruş” şi “Ba da, ba nu“?

sau “Abracadabra“, “TipTop MiniTop” şi “Arlechino“? (un articol referitor la capitolul acesta găsiţi aici)

pe vremea jocurilor noastre de-a v-aţi ascunselea, şotron şi nu te supăra, frate! , pe vremea păpuşilor noastre primite de pe la rudele din străinătate, pe vremea programelor de sâmbăta dimineaţa de la TVR1 şi a casetelor înregistrate de părinţii noştri fără titrare în lb română.

Pe vremea în care mestecam guma Turbo şi mâncam Bonibon. Sau mai ştiţi ţigările alea din guma de mestecat, roz, vândute vărsat?

Şi Veronica? Încă ascult şi privesc cu plăcere…

Şi dacă tot vrem să trăim vesel, să nu renunţăm niciodată la un 1 iunie simţit în tot sufletul nostru de adulţi cu facturi pe numele propriu şi prunci care cer de mâncare.

Şi lui Voltaire îi plăceau blondele

“It has yet to be proven that intelligence has any survival value.”
-Arthur C Clarke

Ca să nu mai spună careva că revistele pentru femei sunt de proasta calitate, un fel de telenovelă doar sub altă formă grafică…
Citeam tocmai un articol pe tema neuroni vs picioare & ţâţe care conţinea termeni ca Aristotel, Tolstoi, Voltaire. Interesantă abordarea, am citit până la capăt şi bine am făcut că fix acolo stătea timidă o anecdotă , pe care musai să v-o împărtăşesc.
Evident, cele care ştiu deja pe de rost numărul de mai al revistei Cosmopolitan nu mai trebuie să îşi solicite nervul optic în următoarele rânduri..

Cică era Voltaire al nostru (ok, nu al nostru, al lor, că noi mai mult decât un Eminescu n-am ştiut produce. Ori am PRO-dus, dar n-am ştiut A-duce în văzul lumii) la ceva cină festivă la masă, flancat de două doamne. Ambele distinse amante ale preafericitului, una blondă, ailaltă deşteaptă.

Şi se găseşte asta de pe urmă să iniţieze conversaţie, că doar orice femeie vrea să se arate superioară rivalei în faţa obiectului rivalităţii, bărbatul -în cazul ăsta, domnul Voltaire.

“Dacă ai fi nevoit, pe care ai salva de la înec, pe mine -preaInteligenta, multCercetătoarea viitorul ştiinţei şi progresul întruchipat- sau pe domnişoara blondă de alături?”

Iar răspunsul omului vine prompt –şi pe care-l prind că râdeeeh… !”#¤%&/?(!)=)(!!!

“Pe duduia blondă aş salva-o, că mata ai găsi singură o soluţie!”

na, poftim…
fă-te blondă, sando, termopane, termopane…

A venit vara. Acoperă-ţi burţile cu ceva.

De preferat, ceva cât mai puţin mulat.

Okay, să reluăm. De la început.
A venit vara. E cald afară. E leşinător de cald afară.

Cojoacele le-am pus de mult în cui, acum e vremea flip-flopşilor şi a pieilor naturale. Fiindcă se poartă cât mai mulţi centimetri pătraţi de piele umană la vedere. Şi natural e mult spus, căci trendul e la rotisor şi meniul – variat.

Blonde, brune, roşcate şi cochete (parcă era ceva melodie chinuită de Valahia, prin anii copilăriei noastre zbuciumate de astfel de vocalize) se abonează la bronzul artificial, iar cozile sunt mai ceva ca la pâinea caldă. Am observat de aproape, zilele astea, nişte domniţe duse regulat pe la solare, şi mi-am dat seama că la ele pe faţă, vara ţine tot anu’.

Păih ce ţi-ai putea dori mai mult decât atâta?! (un aer condiţionat portabil, n-ar strica şi ceva protecţie pentru copilele de 12 ani care văd minunea şi cred că trebuie să ia exemplu)

Dar, mă opresc aici, că fiecare face ce vrea cu pielea şi minutele din viaţa lui.
Şi unii preferă fake-urile.

O altă problemă în bătaia soarelui constă în poluarea esteticii oraşului. Nu că ar fi Clujul mult mai frumos iarna, da’ măcar atunci se aşterne zăpada şi obligă lumea să… SE ÎMBRACE!!!

Nu zic să ne înfofolim la 30 grade, dar şuncile bălăngănite de dudui cu mers graţios mă dezgustă incredibil. Ştiu că e vorba de atitudine, ştiu că sufletul contează şi nu grosimea stratului adipos de pe glanda mamară, dar stratul gelatinos tremurat de sub o bluză intrată la apă şi revărsat peste nişte jeanşi de sezonul trecut, contează pentru pofta mea proprie de mâncare.

Gusturile nu se discută, suntem persoane libere, dar nu avem voie să ne pierdem bunul simţ.

Şi cine nu are o prietenă să îi spună “pe bune”, să-şi cumpere o oglindă în loc de ciocolată.

O vară răcoroasă să aveţi.

Atenţie, blondă la volan!

Locaţie: parcarea din faţa căminului meu

Subiect: cea mai frumoasă maşină din lume

!nu mă întrebaţi ce înseamnă ETN 🙂

Sensibilitatea are şi gen masculin

B : asa ca sa ne bucuram de minunile ce ne inconjoara si de frumusetea lucrurilor ce se nasc pentru a fi iubite , pt ca fiecare dintre noi sa isi gaseasca linistea acolo unde natura vb cot la cot cu sufletul fiecaruia doar prin lumina nuanta miros si forma

eu: wow
eu: te simti bine?
eu: ce frumos ai zis
B : si toate astea sub orchestra compusa din mii de frunze ale copacilor unde vantul da tonul ritmul si linia melodica pt ca fiecare ciripit sa se incadreze simplu dar armonic perfect in marea sinfonie fara de care linistea ar transforma totul in nonsens

B : era preaa frumos astazi acolo

B : si nu am patit nimic

B : dar a fost ceva ce chiar am simtit cat am stat pe banca aia

B : fara forfota si lume in jurul meu

B : si stii cum este vb aia ca sa vezi exteriorul mai intai trebuie sa traiesti prin interior si sa te lasi dus un pic de val si uite asa esti martor la marea simfonie, VIATA

E o discuţie purtată pe mess, pe care am vrut să o păstrez în cea mai naturală formă, aşa cum a existat ea în momentul în care s-a născut. Fiindcă întotdeauna naturalul cucereşte.

p.s. mă gândeam acum cât de frumos e să admiri o floare, te poţi minuna infinit de frumuseţea ei, poţi sta ore întregi să o priveşti fără să te saturi. Şi nimeni nu se supără.

Iar în viaţa de zi cu zi, când vezi un chip frumos, o femeie care îţi taie respiraţia sau un bărbat cu cei mai senzaţionali ochi, permiteţi-mi, e considerat un afront şi o jignire să te holbezi ca nesimţitul. Se poate ajunge la genţi izbite în cap şi vizite la secţia de poliţie. Toţi se supără.

Dar frumuseţea e naturală şi avem dreptul să ne bucurăm de ea.

Singur sunt de când mă ştiu

De câteva zile mă bântuie tot felul de gânduri în legătură cu singurătatea omului, şi mai ales, a mea personală.
Mă întrebam unde începe şi unde se termină. Sau , mai ales, când se preschimbă. Şi în ce te transformă.
Singurătatea mea s-a născut o dată cu mine. Sunt singură la părinţi.

La fel de singură voi fi şi în momentul trecerii, căci atât trauma naşterii, cât şi cea a morţii e neîmpărtăşită. E trăită strict individual.

Sunt singură în rugăciune.

Şi sunt singură în visele mele. (V-aţi putea imagina un om gelos pe visele celuilalt? da, există şi aşa ceva..)

Câteodată, îmi savurez starea asta. Iar puţini sunt cei care înţeleg.

De multe ori sunt singură între oameni. De multe ori m-am trezit singură într-o poveste. De orice fel ar fi ea. Şi, am înţeles, că mediul e doar un prilej de trecere a timpului, iar în final doar eu îmi voi rămâne.

Iar când mediul vibrează a viaţă şi sentimentul de singurătate e anulat, cu siguranţă, e mama prin preajmă.

Şi cu riscul de a depăşi cotele naivităţii absolute, afirm că există, cumva, posibilitatea de a lărgi acest cerc. Că Moş Crăciun există. Şi că m-am răzgândit, iar basmele nu mint.

Dovadă îmi stă o bluză uitată la mine pe pat. Intenţionat. Albastră.

Pagina 1 din 5

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 140 queries in 0.312 s