Sacou peste camasa. Nici o suvita rebela in coafura. Figura ingrijita, atent aranjata. Rimel discret, ruj puternic pe gura mica. Dar prea frumos graitoare.

“Incep prin a va felicita, domnilor, ca ati ajuns pana aici. ” Cat profesionalism!
Din pozitia fata-centru, stand drept inaintea tuturor studentilor, ne-a spus ca ne acorda din start credit 100%. Am face bine sa-l lasam nemodificat, spun eu.
Explicatii coerente. Fraze scurte. Nici o amenintare. Voce clara si sigura in exprimare. Fara lalaieli sau balbaieli. Cu gesturi ale mainilor. Care ii tradeaza eleganta. Cu unghii ingrijite, scurt taiate si prea putin impodobite. Cu degete filiforme, lipsite de greutatea metalului. Unii au alta masura a valorii.
Discurs natural, privirea atenta la sala. Nicidecum lipita de proiectiile moarte de pe perete. N-ar fi fost problema, si cu asta suntem obisnuiti.

Lectie cu iz de sueta. Povesti adevarate. Si detalii predate cu accent de tinerete. Care s-au rostogolit pe conductul nostru auditiv la vale. Si fara sa iese prin celalalt.
Cu doua perle prinse in urechi. De care se mai lovea lumina intamplator. Lasand un “pinnng!” ca acela al cristalelor alese.

Nu stiu daca prima impresie va corespunde cu a doua. Dar azi, cursul de anestezio ne-a fost prezentat de o Doamna. Careia ii acordam 100% atentia noastra.