Luna: January 2008 (Pagina 2 din 2)

Astazi s-a nascut fiul tau

“Sa nasti un copil e ceva biologic; sa cresti un copil e ceva dumnezeiesc.”

Astazi s-a nascut fiul tau. Deschide-I usa casei tale si nu inchide fereastra. Lasa-l sa daruiasca priviri zarilor si sa primeasca fiecare raza a diminetii.
Acompaniaza-I zambetul fara de motiv si plansul cu suspine. Pentru ca la fel de sincer este el in inocenta lui. Cand rade si plange. Cand iti surade si te striga pe nume.
Strange-l la pieptul tau si imparte cu el aerul ce il respiri. Tine-l in palme caus si descopera-I adevarul. Incurajeaza-I stangacia si nu-l ridica niciodata cand a cazut. Singura ta grija e sa nu se raneasca. Data viitoare va ocoli singur coltul mesei sau pragul prea ridicat. Copiilor nu le joaca feste memoria.
Vorbeste-I ca unei fiinte umane, nu-l confunda cu animale de companie sau obiecte de mobilier. Arata-I respect, doar e maximul vietii tale. Increde-te in el si nu-l dojeni daca intampina un esec. Oricui I se poate intampla.
Primeste-I reusitele cu bucurie si spune-I ca esti mandru de el. Fa-l sa se simta maret, strecurand doza aceea de modestie ce tine de bun simt. Dar creeaza-I constienta valorii proprii. Pentru ca nu vei vrea ca fiul tau sa se subestimeze vreodata.
Lauda-I succesele, dar nu le recompensa. Cadoriseste-l in numele iubirii enorme ce i-o porti si nu-I contura sentimentul pericolului de a te dezamagi. Caci de ce ti-e frica, nu scapi.
Iar atata timp cat stie aprecia, ai voie sa-i oferi orice iti sta in putere. Dar accepta ca totul nu-i vei putea oferi niciodata .
Incredinteaza-I din secretele tale si trezeste-I raspunderea ce a cazut pe buzele lui. Care sa-I fie pecetluite. Invata-l mai intai sa spuna “noi” si mai apoi “eu”. Si ilustreaza-I nobletea lui “pentru voi”.
Adauga vocabularului sau notiunea de “manierat”, dar nu exagera cu partea roz a lumii si oamenilor ei. Doar nu vrei sa-ti pregatesti copilul pentru o lume inexistenta. Sunt adevaruri ce nu le poti ascunde. Te va lua drept mincinos. Si risti sa nu te ierte o viata.
Nu-I cere socoteala pentru sacrificiile tale; in fond nu te-a obligat el sa le faci. Iarta-I si cuvintele grele, pentru ca astfel ii dai o noua lectie de iubire.
Explica-I cum intre fetite si baieti exista diferente, cum unii sunt buni si altii sunt rai. Cateodata chiar acelasi om le indeplineste pe amandoua. Vorbeste-I despre legile moralei, dar nu-l obliga sa le respecte. Indu-I libertatea alegerii corecte.
Si nu-I permite sa desconsidere doar pentru ca nu intelege sau nu cunoaste. Indiferent daca e vorba despre alta culoare a pielii, alt pasaport sau nume dat divinitatii.
Asculta-l cand iti vorbeste. Pune-I intrebari dincolo de unde, cand si de ce. Si tine minte detalii ale vietii lui. Il vei impresiona cand iti va povesti de prietenul cutare si tu ii vei spune pe nume.
Nu incerca sa iti concretizezi vise proprii prin forta copilului tau. Nu ridica vocea decat strict ca sa-l salvezi din fata masinii. Altfel risti sa-si aminteasca mai intai glasul tau dojenitor si nu alintul la ceas de seara.
Nu-l incarca de problemele tale si nici nu-l face raspunzator de ele. Noi singuri ne croim destinul si orele zilei. Dar impartaseste-le cu el. Pentru a evita sentimentul de excludere. Poate crezi ca nu te intelege, poate ai si dreptate. Dar iti va arata cea mai sincera solidaritate de care vei avea parte vreodata.
Indruma-I pasii spre trepte greu de urcat. Nu-l impinge de la spate, nici trage dupa tine. Alegerea trebuie sa fie a lui. Dar datoria sa-I arati culmile e a ta. Singur isi va selecta calea, iar combustibilul il va culege din resursele sale naturale.
Si increde-te ca a-I da viata este dincolo de tot lantul fecundatie-burta dilatata-travaliu-alaptat. Asta functioneaza si la animale. Ceea ce ne ridica deasupra lor este povestea. Sentimentul. Intelegerea.
Credinta ca iti rupi din suflet si il hranesti cu toate valorile cunoscute de tine. Bucuria ca se zamisleste din energia ta. Tine minte ca ai pornit in constructia celui mai complex edificiu. Corijeaza-ti pozitia corpului la masa si vocabularul in trafic. Spala-ti mainile inainte de masa si mergi regulat la dentist. Fa-ti patul in fiecare zi si nu lasa vase in chiuveta. Spune rugaciunea in fiecare seara si nu-ti nesocoti semenii.
Nu iti obliga fiul sa fie ceea ce este corect, dar tu ai obligatia de a-i arata un exemplu.

Si ne-am cunoscut mai bine

Azi s-a strans legatura din cadrul celei mai stabile relatii pe care o am momentan si pe care preconizez s-o intretin impecabil.
O sa ma implic trup si suflet, sa arat respect neincetat, sa nu las nimic sa intineze bucuria noastra, sa fiu prezenta permanent, sa ascult cu atentie, sa ii satisfac toate nevoile. Pentru ca vreau sa ma simt in siguranta, sa intoarca lumea capul dupa noi, sa sarbatorim ani intregi de convietuire, sa mergem la mare si la munte, sa ne plimbam noptile cu muzica la maxim.
Pentru ca e prima data cand simt ca ceva face parte din mine, ca un fel de extensie a ceea ce sunt. Pentru ca imi place miscarea. Si libertatea. Stiu ca pe astea le poti avea oricum; le aveam si inainte poate, doar ca acum ma si bucur de ele.
M-a dus azi din fata casei pana in fata caminului. Mi-a aratat cat nu e suficient si unde e prea mult. Daca e cazul sa ne ambalam. M-a domolit si m-a relaxat. Mi-a suspinat “Pentru tine” a celor de la Proconsul neobosit. Inca nu m-am saturat de ea. De melodie. Iar de aceasta legatura n-o sa ma satur niciodata. Nici cand o sa fim ruginite si cu proteze prinse-n maxilare. Nici macar cand alt bolid suparat o sa m-astepte in fata portii.
A fost dragoste la prima vedere. Si e pe viata. Lucrurile astea se stiu mai sigur decat intr-o casatorie, unde te juri in fata preotului. Juramintele adevarate se fac cu sufletul, nu cu gura.
Multi mi-au spus ca ne potrivim. O prietena a zis ca toata povestea asta mi-a dat alte orizonturi. Colega mea de camera ma banuieste a fi inamorata. E singura explicatie pe care a gasit-o veseliei mele. Iar ea a dormit multe nopti cu mine… Va puteati imagina ca exista o stare cu efect de fluturasi?

Tare mi-as dori sa fie si cei de langa mine macar jumatate din cat de fericita sunt eu. Imi doresc pentru prietenele mele printi cu armasari adevarati si caractere cocotate pe piloni bine infipti. Caci ele sunt veritabile printese. Fericiti cei pentru care inimile lor vor vibra o viata.
Iar in rest, imi doresc sanatate, spor [ca tot vine sesiunea], sa ajung in Rai… [dorinte mai personalizate nu gasesc momentan]. Pentru mine si pentru toti ai mei…
Mi s-a spus pana si sa am grija ce imi doresc pe viitor, pentru ca, uite, se poate intampla! Un Rai suprapopulat? Ar fi frumos…
Zambesc la volan, zambesc la dus, zambesc caseritei de la benzinarie, portarului si jandarmului din strada. Ma trezesc zambind cestii de cafea si parfumului de pe noptiera. Peretilor camerei si pozelor din rama. Televizorului stins si tastelor insetate de buricele degetelor mele.

E tarziu, maine incepe “cantonamentu”. Si inca de la ora 8.
As mai sta inca vreo trei pagini…
Inainte de a lipi geana de geana, privesc la cutia aceea mica si neagra de pe noptiera. Pe care o tin aproape, acolo unde o clipire mi-e suficienta pentru a o ajunge. E cheia celei mai frumoase masini din lume. Tovarasa drumului meu.
Drum bun si voua.

I Love Christmas

I know exactly what I want this year

I believe in Santa Claus

Vreau o minune

Statusurile lunii decembrie. Formulari ale viselor. Multi m-au intrebat ce-mi doresc. Raspundeam ca nu pot dezvalui, pt ca daca spui nu se mai implineste. Si adaugam ca oricum nu gasesc ei de cumparat.

Iar mosul a stiut. Mi-a citi gandurile. Si mi-a adus ce mi-am dorit. Probabil am fost cel mai cuminte copil de pe lume. Dar cu siguranta cel mai fericit.
Sa va povestesc cum a venit mosu in 2007 la bradul copilei blonde…as putea, dar bucuria nu vreau sa o impart decat cu cei care o simt cu adevarat pentru mine. Ca restu oricum isi roade unghiile 😉
Dar sa va povestesc cum a venit mosu … pe lume. Tare mi-ar placea sa identific un moment t-0, dar arborele genealogic m-ar duce la adam si eva. Si atunci trag concluzia ca a existat dintotdeauna. Pentru mine. E o concluzie egoista, dar care ma face fericita.
Caci s-au intalnit stramosii intre ei, iar impreunarea lor converge intr-o taina sfanta, cum este iubirea unui el si unei ea. Din ale caror energii a fost zamislita copila.
Spectaculos rasfatul sa crezi ca Universul a uneltit sa-ti asterne caminul. Pentru asta as baga mana in foc. Si senzational aerul pe care il respiri intr-un astfel de camin.

Insa despre parintii mei voi scrie doar atunci cand se vor fi inventat cuvinte pe masura lor. Pana atunci, aflati doar ca exista o lunga lista de asteptare a celor care doresc sa le poarte numele. Am ascuns-o bine.

Iar cadoul de anul asta a fost unul puternic premeditat, cu atentie impachetat si cu emotii asteptat. Mai putin de mine, care habar n-aveam…
Si uite asa, fiecare milimetru cub de aer care imi hraneste plamanii ma umple de bucurie. A fost cel mai frumos Craciun din viata mea. Unul care le eclipseaza pe toate celelalte…trecute si viitoare, ideale sau neimaginate. Si dincolo de simpla emotie care imi cutremura carnea la fiecare utilizare a minunii, sta puternicul sentiment ca e o perioada cum n-am sa mai intalnesc multe.
Pentru ca simt cum nu imi lipseste nimic. Ma rog, putin mai multa minte nu strica niciodata. Mai ales unei blonde 😉 Pentru ca ii am pe toti ai mei langa mine. Parinti si bunici. Si prietenele mele. Care inca graviteaza in jurul nucleului reprezentat de copilaria noastra.
Si prietenii noi. Uneori altii, si doar cei constanti autentici.
Si zambetul meu din oglinda. Si chiuitul din spatele volanului. Si lipsa poftei de mancare.

Am invatat multe in vacanta asta. Mi-e frica sa nu ma trezesc in agitatia clujului ca o Cenusareasa amnezica.
Am invatat ca e adevarat ca prietenul la nevoie se cunoaste, dar si la bucurie se aleg multi.
Am invatat ca si esenta conteaza, dar poate mai mult drumul pe care il parcurge pana la tine. Am avut 8 cutii de desfacut!!!!!!!
Am invatat ca sa daruiesti e uneori mai presus decat sa primesti. Deseori e insa, invers ;))
Am invatat ca premisele mele despre fericire nu sunt valide intr-o lume in care ma misc fericita. Pur si simplu pot uita ca exista optiunea de a le selecta.
Am invatat sa nu mai plang nimanui de mila, in afara de mine. Pentru ca doar la tine sub plapuma poti lua temperatura corecta.
Am invatat ca unii incearca sa-si faca jocurile pe atriile si ventriculii mei, dar atata timp cat detin control absolut asupra pionului principal, ii las cu buza umflata de revelion.
Am invatat ca un om se poate schimba fara intentie doar de dragul altuia. Asta poate deveni periculos cateodata. Astept sa pot spune si ca schimbarea e pana la capat.
Am invatat sa iau decizii pentru intretinerea sufletului meu si nu a altruismului.
Am invatat sa ma opresc la o imbratisare apasata. Chiar daca fiecare inghititura era cu rasunet si fiecare pulsatie la vedere.
Am invatat sa imi conduc masina spre destinatie, fara abateri pe strazi secundare.
Am invatat sa pastrez echilibrul intre ceea ce vreau si ce e bine. Si sa nu ma mai las surprinsa de propriile mele simtiri.
Am invatat ca detin mai multe arme decat multi dintre semenii mei. Sau poate nu mai multe, ci mai puternice. Ca sa ma iau la tranta cu viata. Ca ma pot arunca in orice batalie. Caci am sanse sa ies invingator. Ca pot birui orice provocare. Caci pot alege dupa propria mea vointa.
Am invatat sa citesc ce imi place. Deocamdata am inceput cu carti. Mi-as dori sa ajung si la oameni.
Am invatat cat de umilitoare e o suparare adusa mamei.

Acuma, de maine va trebui sa ma apuc de invatat…ca un student adevarat. Cu gandul asta merg in fiecare seara la culcare. Seara e oricum, ceva foarte relativ. Iar maine urca prieteni de-ai mei in paltinis.

La multi ani!

Cel mai crunt moment de blonzime

Am avut cateva momente in viata mea… cand gura o ia fast forward, cand sinapsele se incapataneaza sa functioneze, cand ti se urca sangele-n obraji, si ulterior ti se face paru cret de nervi la prostia la care tocmai ai luat parte.

Stateam si ma gandeam ca probabil traiesc in era paradoxurilor.
Cand razboaie mondiale impart acelasi secol cu marile incercari ale bisericii de a se unfica.
Cand industria alimentara e in floare, dar lumea e inspaimantata de E-urile livrate ambalat.
Cand facem campanii antifumat, dar numarul fumatorilor in randul copiilor creste.
Si cate si mai cate…

Pe toti ne afecteaza, caci traim sub acelasi cer. Dar eu de razboi mondial am invatat la scoala si mi-au povestit batranii. De hranit m-am informat s-o fac cat mai corect. Am renuntat la guma de mestecat, fornetti si toti stiu ca beau doar apa plata. Iar fumatul l-am biruit, am depasit demult varsta critica.

Si atunci atentia mi se indreapta spre paradoxurile din imediata mea apropiere, din chiar biosfera vietii proprii.
Cand eram mai mica si treceam cu ai mei pe langa Mc Donalds’ urile din Bv sau Bucuresti, faceam ‘ca toate trenurile’ ca nu opreau sa ne infruptam din deliciile puse in vanzare. Salivam pana la lacrimi, dar ai mei ramaneau neclintiti de toata suferinta asta. Motivele -la vremea aceea- erau medicale. Nu stiu cum se face ca nu mi-a reusit vreodata sa-mi santajez parintii in vreun fel. Dar inca nu ma dau batuta!

Alta data, printr-a 5a, venise moda picioroangelor la copilele de gimnaziu. Cunoasteti, desigur, acele hidoase talpi de 12 cm pe care isi balanganau pustoaicele greutatea…corpului si a mersului. Eah, am plans vreo 3 zile… mi s-a explicat cat e de nociv pentru oasele mele in plina dezvoltare, dar de zgomotul puternic al suspinelor,nici nu mai puteam auzi ceva.

Si uite-asa…ca-n basmele cu happy end, am ajuns zilele trecute –intr-o calatorie fiind- cu ai mei dragi parinti intr-un McDonalds’. Acum trebuia ei sa se roage de mine sa ingurgitez ceva. Dar eu eram de data asta cea de neclintit in fata gretzoseniilor savurate manierat de ei. Le-am urat haleala placuta, nici sa gust nu mi-a trebuit. Simpla amintire a documentarelor vazute pe net mi-a tinut in frau orice fel de pofta nebuna, ba chiar a pus-o –n cui, cu termen de valabilitate nelimitat.

Sau am ajuns sa se roage mama de mine sa abandonez adidasii, blugii evazati si gecutele de fas. Imi explica, de cate ori vine vorba, cat de feminina e o fusta in locul vesnicilor pantaloni, sau cat de chic e o rochita cu un paltonas deasupra. Incet-incet a si reusit sa ma convinga. Superstarurile se afla in inferioritate numerica absoluta fata de balerinii cu sau fara toc, cizmele cu talpa sau botinele atat de in voga. Dar asta nu inseamna ca si dragostea mea e direct proportionala.
Mai are mama de muncit inca… nu posed nici o haina de blana sau vreo caciula de cucoane. Am o haina de piele, senzationala pe umeras, dar intr-o contradictie totala cu detinatoarea umerasului. O tin pentru ocazii…

Si ca sa nu ma opresc din sirul paradoxurilor si al schimbarilor… in aceeasi zi din saptamana – de parca nu sunt atatea altele in care se pot intampla lucrurile- patesc ceva care ma bulverseaza total.
Ati citit vreodata cel mai frumos sms de pe lumea asta? Eu da! Si chiar la mine pe telefon. De la cineva care ma iubeste. Mai mult decat poate pricepe capul meu blond in momentul asta. Poate sunt prea mica, prea necoapta, prea speriata si prea blonda pentru a intelege dimensiunea, intensitatea si spectaculosul unui sentiment. Poate voi muri mica, necoapta, speriata si blonda.
Poate inconstienta tineretii ma impinge sa-mi asum riscuri uriase. Poate nu mi-o voi ierta la batranete.

In fine, la cateva sferturi de ceas departare, primesc o invitatie tentanta. Care m-ar fi bucurat. Nu as putea spune de ce. Pur si simplu cateodata se intampla sa percepi o vibratie ciudata in aer. Caci eu nu cred in vorba ca “e plina lumea”. De ce “e plina lumea” n-am eu nevoie. Insa cotele tentatiei scadeau pe masura ce invitatia lua directia: tv-ul lui, camera lui.. unde se spunea a fi mai cald si mai comod. Si mai putin crestin, adaug eu,dupa intentiile individului. La randu-mi, l-am invitat sa-si caute altundeva persoana cu care sa masoare temperatura locuintei.
E drept, barbatul e dator sa incerce.
Insa problema paradoxurilor ramane…
Si cel mai mare paradox e ca imi doresc un lucru, si cand mi se intampla, e prea tarziu si e…degeaba.

Pagina 2 din 2

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 134 queries in 0.215 s