Si ne-am cunoscut mai bine

Azi s-a strans legatura din cadrul celei mai stabile relatii pe care o am momentan si pe care preconizez s-o intretin impecabil.
O sa ma implic trup si suflet, sa arat respect neincetat, sa nu las nimic sa intineze bucuria noastra, sa fiu prezenta permanent, sa ascult cu atentie, sa ii satisfac toate nevoile. Pentru ca vreau sa ma simt in siguranta, sa intoarca lumea capul dupa noi, sa sarbatorim ani intregi de convietuire, sa mergem la mare si la munte, sa ne plimbam noptile cu muzica la maxim.
Pentru ca e prima data cand simt ca ceva face parte din mine, ca un fel de extensie a ceea ce sunt. Pentru ca imi place miscarea. Si libertatea. Stiu ca pe astea le poti avea oricum; le aveam si inainte poate, doar ca acum ma si bucur de ele.
M-a dus azi din fata casei pana in fata caminului. Mi-a aratat cat nu e suficient si unde e prea mult. Daca e cazul sa ne ambalam. M-a domolit si m-a relaxat. Mi-a suspinat “Pentru tine” a celor de la Proconsul neobosit. Inca nu m-am saturat de ea. De melodie. Iar de aceasta legatura n-o sa ma satur niciodata. Nici cand o sa fim ruginite si cu proteze prinse-n maxilare. Nici macar cand alt bolid suparat o sa m-astepte in fata portii.
A fost dragoste la prima vedere. Si e pe viata. Lucrurile astea se stiu mai sigur decat intr-o casatorie, unde te juri in fata preotului. Juramintele adevarate se fac cu sufletul, nu cu gura.
Multi mi-au spus ca ne potrivim. O prietena a zis ca toata povestea asta mi-a dat alte orizonturi. Colega mea de camera ma banuieste a fi inamorata. E singura explicatie pe care a gasit-o veseliei mele. Iar ea a dormit multe nopti cu mine… Va puteati imagina ca exista o stare cu efect de fluturasi?

Tare mi-as dori sa fie si cei de langa mine macar jumatate din cat de fericita sunt eu. Imi doresc pentru prietenele mele printi cu armasari adevarati si caractere cocotate pe piloni bine infipti. Caci ele sunt veritabile printese. Fericiti cei pentru care inimile lor vor vibra o viata.
Iar in rest, imi doresc sanatate, spor [ca tot vine sesiunea], sa ajung in Rai… [dorinte mai personalizate nu gasesc momentan]. Pentru mine si pentru toti ai mei…
Mi s-a spus pana si sa am grija ce imi doresc pe viitor, pentru ca, uite, se poate intampla! Un Rai suprapopulat? Ar fi frumos…
Zambesc la volan, zambesc la dus, zambesc caseritei de la benzinarie, portarului si jandarmului din strada. Ma trezesc zambind cestii de cafea si parfumului de pe noptiera. Peretilor camerei si pozelor din rama. Televizorului stins si tastelor insetate de buricele degetelor mele.

E tarziu, maine incepe “cantonamentu”. Si inca de la ora 8.
As mai sta inca vreo trei pagini…
Inainte de a lipi geana de geana, privesc la cutia aceea mica si neagra de pe noptiera. Pe care o tin aproape, acolo unde o clipire mi-e suficienta pentru a o ajunge. E cheia celei mai frumoase masini din lume. Tovarasa drumului meu.
Drum bun si voua.