Țin minte de parcă era ieri. Învățam pentru examenul de anatomie din semestrul întâi. Eram la Sibiu și nu înțelegeam de ce trebuie să știu denumirea sfincterelor tubului digestiv (deși deja le știam de la admitere) când eu mă făceam medic stomatolog.
În primul rând să nu mă luați cu bodyshaming, că nu despre asta e vorba aici. Nu arătăm cu degetul, mi-aș iubi soțul, copilul, mama, tata și toate prietenele pe care le am și dacă s-ar îngrășa sau ar slăbit douăjde kile. Da, inclusiv pe soț, care nici nu trebuie să fie vreun gras ca să îl cert când visează la o shaorma cu de toate.
Oameni care fac închisoare pentru alți oameni, Cuvânt care înseamnă ceva, trădare scoasă din discuție, alegeri asumate și justificate perfect. Familie care n-are legătură de sânge. Principii mai puternice decât niște piloni de beton.
Când am împlinit 25 de ani, mi-am făcut un autocadou, o lună fără carne.
Când am împlinit 26 de ani, mi-am făcut autocadou o lună fără zahăr.
Socoteala a fost destul de rapidă: copilul (2,5 ani) e încă prea mic să aibă răbdare și rezistență pentru plimbări și prea mare ca să facă doar ce vor alții. Să plecăm fără el nu era o soluție, așa că am decis: luăm și bunicii cu noi.
