Dorm întrerupt de aproape 4 ani de zile, cu o pauză scurtă anul trecut, după ce fiul meu cel mare a încetat să se mai trezească noaptea și până cel mic din burtă a început să-mi apese pe vezica urinară.
Pagina 2 din 465
Caut foarte mult să înțeleg. Trecem printr-o grămadă de schimbări, uneori e minunat, alteori e foarte greu. Dacă eu aș fi avut un frate mai mic, mi s-ar fi rupt inima-n două, precis. Și după ce mi-aș fi dat seama că inimile nu se pot rupe de-adevăratelea atunci când dor, probabil aș fi început să țip. Mai tare și mai des. Să spun NU mai obraznic și mai îndrăzneț. Să dau din picioare și din mâini. Să mă trezesc plângând din orice. Să mă port de parcă-i urăsc pe toți. Să mă urc pe pereți. Să lovesc.
Sună S.F. asta ”cum am tratat hernia ombilicală la bebeluș, cu o monedă de 50 de bani”, știu. Menționez de la bun început, pentru cei care ajung aici pentru prima oară, că suntem o familie de medici și că nu folosim uleiuri esențiale, nu că ar fi ceva greșit în asta, doar nu am încercat.
-Uite, mami, ce i-a crescut buricul! zice fiul meu cel mare cam la 2-3 săptămâni după nașterea fratelui mai mic.
Sunt trei tipuri de ”gură”:
- a societății (n-ai învățat copilul să salute, de ce urlă în magazin)
- a familiei (nu știe spune poezii, îl ții prea mult în brațe, încă îl alăptezi la 3 ani?!)
- și încă o voce care te bate la cap, a ta (nu mă joc destul, nu sunt prea veselă, ar trebui să petrec mai mult timp și să nu-i mai comand pizza la restaurant).
Într-o zi, copiii se vor juca împreună într-o altă cameră și noi vom bea cafeaua liniștiți. Sau vinul, deși sper să nu devenim alcoolici sau măcar nu amândoi adulții deodată.
Asta e ca-n bancul ăla:
-Domnule doctor, 200 lei o extracție? Ați scos măseaua în 5 minute.
Iar medicul:
-Erați mai mulțumit dacă trăgeam de ea un ceas?”
