Pe la 7 fără ceva, mă sună un curier: doamna Ioani, am o livrare de făcut pentru dumneavoastră, pe Câmpineanu 20, sunteți acasă? Sunt, ce să mai zic, în afară de să mă umfle râsul. Asta e adresa unei gelaterii celebre din București, Puro&Bio, dar la fel de celebră e dragostea mea pentru înghețată. Adevărul e că m-aș putea muta la ei. Mă rog, m-o fi ajuns reputația de înghețătăreasă până la curierii din București. Felicitări, Miruno, și las-o așa.
E una dintre vorbele preferate ale soțului meu, pe care a spus-o de atât de multe ori, încât aproape mi se pare nedrept că oamenii citează pe altcineva în locul lui.
O cană cu lapte cald, de la o vacă adevărată
Un chec fraged, copt de bunica ta, nu a altuia
Nu mă mai simt un emigrant repatriat. Nu mă simt nici bucureștean, dar nici sibian, vorbesc ardelenește mai mult decât românește, fac eforturi când îl conjung pe ”a ieși” la conjunctiv prezent în vorbire, că-n scris e mai ușor să-mi iasă … 🙂 corect.
Mă organizez din timp anul ăsta, am zis. Voi dormi în noaptea de dinainte anul ăsta, puteam să jur.
