Eticheta: traversari neregulamentare

Împrumutând de la Sibiu

Zilele acestea Sibiul îmi pare ca un moş tânăr, care îţi pune tot ce are el mai bun pe masă. Doar ca să te simţi bine  şi să mai vii.
E o zăpadă îngheţată, că n-a mai nins de două zile. Dar zăpada din Sibiu e albă, fără cenuşiul peisajului bucureştean. Iar frigul îţi pătrunde prin paltoane mai rău decât vântul la metrou, prin păr.

Oraşul în care niciodată nu se întâmpla nimic, fiindcă îl cunoşti atât de bine, ca pe un soţ ale cărui reacţii le poţi anticipa. Sibiul pe care mi-am tocit coatele şi mi-am distrus neuronii ca să-l părăsesc fără regret  îmi serveşte într-un soi de înşiruire logică toate motivele pentru care să-mi fie dor de el…

  • când să intru în oraş, coadă de vreo 3-4 rânduri de stat la roşu. Alături, banda pentru viraj dreapta – goală-puşcă. Şi vine blonda, îi depăşeşte pe toţi, dar semaforul – leneş şi el. Mai erau vreo 15 secunde până la verde. În spatele meu, două maşini: un taximetrist şi-un moş. Voiau să facă dreapta şi nu puteau de mine. Situaţie tipică, aţi zice. Ghiciţi care a claxonat! Nici unul.
  • ieri eram în dreptul garajului, cu maşina. La semafor – coadă. Vreo 4 maşini. Verde, porniţi. FIECARE dintre ele a oprit să-mi cedeze trecerea. Doar că eu voiam să intru, nu să ies. Şi promit, oamenii îmi făceau semn că poftiţi, iar eu le arătam dintr-un gest cu degetul arătător că o iau în direcţie opusă. Incredibil. Fiecare din cele 4 maşini a oprit.
  • toată lumea ştie ce înseamnă culorile la semafor. Chiar şi pietonii! Şi mi-era un fel de drag de colegii de stat la roşu , era o formă de complicitate tăcută între noi, o unitate într-o civilizaţie care mi-era comună acum o vreme. Pe care o practicam şi nu o admiram la semafoare. Apropo de Bucureşti şi dezvoltare personală!
  • Dar Sibiul e mai leneş, căci pentru distanţă de trei străzi nu ţi-e greu să mai scoţi maşina. Fiindcă ştii precis că ai loc de parcare şi unde te duci şi când te întorci. La tine, în faţa casei.
  • Sibiul e mai leneş, fiindcă îi ştii toate străduţele şi cele mai ascunse scurtături. De îţi permiţi să pleci la fără cinci, când trebuie să fii la fix acolo.
  • Sibiul e mai leneş, că nu s-a inventat încă slalomul printre maşini într-o coloană. Fiecare stă pe banda lui, în treaba lui. De parcă ar fi toţi aşa deştepţi să ştie că mare brânză nici nu faci cu toate fentele din dotarea roţilor tale. Ale minţii, că maşina tot roşu prinde la semafor.

În concluzie, e bine acasă. Data viitoare când merg la Bucureşti, o să încerc să aduc şi lucrurile astea cu mine. Cine ştie, poate or să vă placă şi veţi hotărî că le păstraţi.

Pietoni pe autostradă

pietoni pe autostradă şi pietoni pe autostradă traversând autostrada

O să ziceţi că am înnebunit de tot, însă nu am avut halucinaţii, promit. Oamenii ăştia nu pricep că pe autostradă degeaba te uiţi în stânga de 5 ori şi treci doar după. Pe autostradă nu vezi maşina când vine ca vântul şi ca gândul. O vezi numai că trece…

Aşa. Un altu’ pedala pe bicicletă , dar, culmea!, pe banda opusă sensului de deplasare. Ştia el bine ceva, că pietonii au obligaţia de a circula pe partea stângă a drumului, dar cei cocoţaţi pe biciclete nu mai sunt pietoni. Drept să spun, nici nu-mi imeginez cum vedea cărarea, că maşinile aveau farurile aprinse că deja era seară bine.

Iar domnu’ şofer de la AG 92 CDA, care este un ditamai dărăbana de tir, (dar nu mai “dita” decât nesimţirea şoferului), de ce #¤%!”#¤%&/()=?* nu v-aţi dat la o parte pe Dealu’ Negru şi aţi insistat să circulaţi pe banda rapidă cu fantastica viteză a melcului turbat?!?!?! Luaţi un sfat de la un şofer neprofesionist: banda aceea e specială pentru cei care îi depăşesc pe dihaniile alea ca dumneavoastră. CEI CARE POT, dacă mă-nţelegi… Mda, tot Dealu’ am urcat şi am coborât în fundul insensibilului domn. (insensibil la blitzuri, claxoane şi “#¤%&/&%¤#”¤%& )

 

De pe drum culese (II)

2. Căciulata, minunată staţiune de pensionari din judeţul Vâlcea. Multe treceri de pietoni. Şi pentru a preveni accidentele cauzate de şoferi care nu încetinesc în preajma zebrei, s-or fi gândit unii că ar fi utile hopurile alea de cauciuc, peste care şi cu 5km/h de treci, rişti să rupi maşina. Noroc că e obişnuită, sărăcuţa, doar trăieşte în România şi asta îi consumă tot uleiul.

Îmi explică şi mie cineva logica utilizată pentru amplasarea acestor “chestii” de cauciuc? că sunt tare blondă la faza asta…

Buuun, aici pricep, urmează trecerea, ideal ar fi să nu împrăştii creierii nimănui pe asfalt, deci frână cât mă ţine. De sensul opus nu mă mir încă, din cauza lipsei de atenţie distributivă.

Okay, următoarea trecere, imagine analog. Bănuiesc că aici nu-i aşa mare baiu’ dacă îi trimit pe tanti cu pălărie şi nenea cu şepcuţă la cele ale veşnice. Cică e frumos tare pe acolo, iar ei ar fi fost fericitţii pe care nici moartea nu i-a despărţit. La asta s-or fi gândit şi cei care au lipit hopul de asfalt DUPĂ şi nu ÎNAINTE de trecerea periculoasă. Sau poate s-au gândit…că după ce-i execuţi să nu-ţi intre frica-n oase şi fuga-n acceleraţie şi s-o tuleşti de la locul faptei. Pardon, beleşti. -maşina, că de hopul ăla nu trece cu una, cu două.

În România, 50% investim pentru a preveni accidente şi restu’ pentru a face treaba Poliţiei. Acuma, oamenii tot mor într-o bună zi, măcar ăia care încă respiră să doarmă cu ecusonul de agent pe piept.

Stop accidentelor! Viaţa are prioritate!

La nici 15 km de Sibiu, o tanti îmbrăcată în garcea mă şi trage pe dreapta. Nu îmi venea să cred, mai ales că pe drumurile alea sunt ca pe strada mea, ştiu fiecare radar, numa’ cât să mă strecor printre ele.

Şi se apropie altă uniformă umblătoare de maşină, deschid uşa, cu o faţa luuungă şi începe ăla poezia: “Agent Fane, unde mergeţi doamnă?”  Say again. Oi fi eu blondă, da’ încă halucinaţii auditive n-am avut. FANE????? =))))))) I mean… cmon on!!!! FANE, auzi! =)))))))) şi… doamnă (?!?!?!??!?!) -you talkin’ to me?! (unii mi-au dat şi doişpe ani, don’t you doamnă me!) 

Cică are doar nişte recomandări pentru mine, că urmează să circul pe un drum foarte periculos şi mă roagă să fiu atentă, să port centura de siguranţă, să adaptez viteza, să păstrez distanţa de maşina din faţă, blablablablabla. Bun, deci n-am păcătuit cu nimic? (nu că mi-ar sta în fire la volan fiind, dar o întrebare de recapitulare nu a omorât pe nimeni. Ca să nu avem nelămuriri)

Cică, în locul amenzii am primit recomandările de acum celebrului Fane, căruia i-am urat un sincer “să vă dea Dumnezeu sănătate!” Plus, a vorbit omu’ frumos, a scos două fraze coerente din străfundul IQului său de agent de poliţie. Fără să se bâlbâie, fără să se fâstâcească. Păih aşa agent mai zic şi eu. Însă principala lui calitate: NICI O AMENDĂ!

(E vorba de o campanie a Poliţiei Române şi Poliţiei Sibiu. Am primit şi nişte fiţuici prost îndoite şi hidos colorate. Dar mi-a plăcut conţinutul, căci erau legile referitoare la obligaţiile nesimţiţilor de pietoni care traversează neregulamentar şi rareori pricep că o maşina are ceva mai mult de 80 de kile şi că e ceva mai greu de oprit decât omul de 80 de kile)

 

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 107 queries in 0.420 s