De pe drum culese (II)

2. Căciulata, minunată staţiune de pensionari din judeţul Vâlcea. Multe treceri de pietoni. Şi pentru a preveni accidentele cauzate de şoferi care nu încetinesc în preajma zebrei, s-or fi gândit unii că ar fi utile hopurile alea de cauciuc, peste care şi cu 5km/h de treci, rişti să rupi maşina. Noroc că e obişnuită, sărăcuţa, doar trăieşte în România şi asta îi consumă tot uleiul.

Îmi explică şi mie cineva logica utilizată pentru amplasarea acestor “chestii” de cauciuc? că sunt tare blondă la faza asta…

Buuun, aici pricep, urmează trecerea, ideal ar fi să nu împrăştii creierii nimănui pe asfalt, deci frână cât mă ţine. De sensul opus nu mă mir încă, din cauza lipsei de atenţie distributivă.

Okay, următoarea trecere, imagine analog. Bănuiesc că aici nu-i aşa mare baiu’ dacă îi trimit pe tanti cu pălărie şi nenea cu şepcuţă la cele ale veşnice. Cică e frumos tare pe acolo, iar ei ar fi fost fericitţii pe care nici moartea nu i-a despărţit. La asta s-or fi gândit şi cei care au lipit hopul de asfalt DUPĂ şi nu ÎNAINTE de trecerea periculoasă. Sau poate s-au gândit…că după ce-i execuţi să nu-ţi intre frica-n oase şi fuga-n acceleraţie şi s-o tuleşti de la locul faptei. Pardon, beleşti. -maşina, că de hopul ăla nu trece cu una, cu două.

În România, 50% investim pentru a preveni accidente şi restu’ pentru a face treaba Poliţiei. Acuma, oamenii tot mor într-o bună zi, măcar ăia care încă respiră să doarmă cu ecusonul de agent pe piept.