Eticheta: mama (Pagina 1 din 2)

Până când o să mai dormi cu copiii tăi, mamă?

E duminică, așa că am rugat-o pe Ana Nicolescu (mămica urbană) să ne scrie un guest-post despre dormitul în pat cu copilul. Ana are două fete și scrie cu o sinceritate sfâșietoare pe blog despre toate lucrurile alea normale pe care mulți dintre noi le trăim, dar puțini le și scriem. Citisem pe blogul ei despre momentul în care au hotărât ca fetele să doarmă separat și părinții împreună. Fiind eu însămi un copil care în fiecare seară își spunea de mâine, dorm singură, am fost curioasă cum e la ei acum. Și, fiți liniștiți, până la urmă am ieșit din patul părinților înainte de majorat.

– Mami, mâine dimineață mă trezesc cu tine aici lângă mine, în pat?

Continuare

Norocoasă să fiu și mamă de băiat și mamă de fată

E duminică, așa că am invitat-o pe Cristina Oțel să scrie un guest-post pentru noi. Cristina a intrat rapid pe lista bloggerilor mei preferați, fiindcă scrie cu foarte multă căldură. Are un blog curat și senin, se potrivește de minune cu glasul și chipul ei. Are și o familie ca-n povești, despre care am rugat-o astăzi să ne povestească.

Când eram în liceu vorbeam des cu prietena mea cea mai bună despre cum ne imaginam fiecare viața de familie.

Continuare

De la corporatist la liber profesionist. Sau cum te face părințeala să nu mai încapi într-un birou.

E duminică, așa că am invitat-o pe Ioana (Pisica pe sârmă) să scrie un guest-post pentru noi. Am cunoscut-o recent și o admir pentru că e o luptătoare. Scrie bine, iubește florile iar astăzi ne spune povestea ei de carieră: cum și-a ales copila și mersul în parc în locul deadline-urilor și statului la birou.

Se spune că maternitatea le schimbă pe femei atât de tare, că uneori nici ele nu se mai recunosc. Nu pentru că ar avea niște kilograme în plus sau cearcăne adânci și negre, ci pentru că sistemul lor de valori se dă peste cap.

Continuare

Reportaj: cum poți înnebuni când stai prea mult în casă

 

Adevărul e că am ieșit ieri în pantaloni de casă până la Mega, curtoazia soțului meu, care m-a lăsat pe mine să merg după pâine.

Continuare

Tânără mamă, pierdut mințile. Ofer recompensă cui mi le găsește. (p)

Uneori mă opresc în mijlocul propoziției fiindcă am uitat ce voiam să zic. Alteori mă îndrept spre un loc, iar atunci când ajung, nu mai știu ce aveam de făcut. Îmi scriu liste de cumpărături și mă trezesc în magazin că le-am lăsat acasă. De fiecare dată verific geanta bebelușului înainte de a ieși: dacă am pampers, aleză, cremă, șervețele, jucării. Niciodată nu iau tot ce îmi trebuie. 

Continuare

Despre cum ne iubim copiii, atunci când avem doi

siblings

Cea mai urâtă zi din viața mea: aveam 3 ani, când mama a fost diagnosticată cu sora mea.

Eu sunt copil singur la părinți. Nu-mi amintesc să-mi fi dorit vreodată frați. Prieteni, da. Vecini, da. Sufeream că nu stăm la bloc, de exemplu. Dar că nu am o soră sau un frate, nu, nu îmi amintesc. Știu precis că am conștientizat destul de devreme avantajul de a fi buricul pământului în familia mea și mi-am văzut interesul. Pe mama o voiam doar pentru mine, nu aș fi suportat să o împart cu altcineva.

Continuare

Pagina 1 din 2

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 59 queries in 0.239 s