Eticheta: fete si baieti (Pagina 4 din 7)

Un alt mod de despărţire

El către ea, la despărţire:

– Vorbim mâine!

Continuare

“Când să-mi încep viaţa sexuală?”

Se pare că motoarele de căutare sunt cel mai bun confident zilele astea. Zile memorabile în felurite şi puţin creştineşti sensuri.

Este prea devreme să-mi încep viaţa sexuală la 16 ani?

Ce răspuns dăm, fraţilor?

Probabil ăsta e cel mai editat text din toată istoria blondelor, fiind primul care se adresează în mod direct unui om. E prima oară când îmi dau seama că ce scriem noi aici poate fi luat de bun de careva.

Să nu răspundem din cărţi, e complicat, căci ele par a deţine adevăruri absolute. Să nu răspundem din experienţă e şi mai greu, căci adesea tindem să judecăm din monoperspectiva personală. Cu care am învăţat să ne mulţumim, fiind singura pe care o cunoaştem. Eu aş întreba altfel: E corect să-ţi programezi viaţa sexuală? Răspuns: depinde de ce-ţi doreşti.

Şi ca să traducem pentru minorii consumatori de blonde: din moment ce îţi pui întrebarea asta, da, e categoric prea devreme. Când vine momentul, n-o să începi cu search pe google.

Când eram mic, voiam să mă fac…

maaaaare! :p

Eu niciodată nu mi-am dorit asta şi nici nu am realizat :p În altă ordine de idei, atât unele din comentariile postului anterior, cât şi o discuţie purtată azi la şcoală mă determină să vă pun următoarea întrebare (vreau răspunsuri haioase) Tu ce voiai să te faci, când erai mic?

Să vă spun răspunsurile colegilor mei, am râs jumătate de oră: unu’ voia să se facă musafir, altul aviator, o colegă voia mireasă, eu patroană :p Şi, în sfârşit, aveam şi o colegă care a zis că voia să se facă doctoriţă când era mică. Hm, câtă lipsă de imaginaţie! Glumesc, că dintre toţi ea e singura care îşi împlineşte visul 😀

deci?

Împreună de sărbători

Vin zile friguroase?! Că-mi pare mie că zilele astea, cum ne-a lovit decembrie-ul în moalele conştienţei de lipsă cronică de jumătate sufletească potrivită (acolo unde e cazul), a început poluarea zilnică să conţină printre gaze de eşapament, microbi răs-tuşiţi prin metrou fără mâna la gură şi… feromoni.

Sau mi se pare?

Ştiu că e megatrendy să dai răspunsul stas şi anul ăsta (la-ntrebarea aia cu ce faci de rev), cică: “merg cu prietenul meu la o cabană”. Unde chiar şi articularea hotărâtă a substantivului prieten se poate răzgândi. Fiindcă declinarea iubirii e prea fragedă şi, ca atare, periculos de inconstantă. Deci, omul mânâncă şi dacă nu-i e foame, dând vina pe memoria aia genetică şi instinctul lui de avar, iar mai nou, proviziile se extind şi la colecţii de numere de telefon pentru o eventuală dezvoltare a titlului. Pardon, a legăturii. Sufleteşti, desigur.

Şi tot nu înţeleg cu ce te încălzeşte o fiinţă sforăitoare şi puternic mirosindă a alcool, să zicem, pe care o ştii de maxim o lună (nu de alta, da’ nu ţi-a venit ideea sau nevoia mai repede) şi căreia îi vei mai trimite eventual 2-3 semeseuri postrevelionistice, de genul: nu cumva s-a rătăcit rimelul meu pe la tine în bagaj? Sau el: Ţi-a venit ciclu, fată? Că-l ceartă mă-sa dacă află că v-aţi dus doi şi v-aţi întors trei, nicidecum că ar căuta el vreun pretext să -şi vindece insomnia. Nu s-a inventat superglue pentru legăturile de interes cu sens dublu, aka serviciu-contra serviciu.

Să nu ne înţelegem greşit, mecanism fizic de încălzire cunosc, rog a se observa ghilimele din text. Oameni buni, la bun, de ce se poartă zilele astea hormonii-n batistă?

Se caută Virginitatea

…într-o relaţie.

Ştiţi vorba aia că “none of us are virgins, life has screwed us all”? Precis e adevărată, că doar n-o fi fost ăla care-o inventat-o blond şi el. Înţeleg eu cum e treaba cu iluziile pe care ţi le faci, cu visele alea şi jurămintele de până la adânci bătrâneţi, de te iubescurile rostite tremurat şi mâinile transpirate. Mai înţeleg şi sentimentul de dor de enumeraţia asta de mai sus, că îţi vine să-ţi smulgi genele, că pui bryan adams pe repeat numa’ să storci tot necazul din glandele lacrimale, să dai delete şi empty recycle bin.

Problemele apar când mouse-ul nu funcţionează sau clickul întârzie. Problemele apar atunci când te încăpăţânezi să nu-ţi recapeţi virginitatea asta afectivă vreme îndelungată. Când dai cu nasul de reconstrucţia ei noninvazivă, dar refuzi orice tratament terapeutic, c-ai auzit tu vorbind bătrânii de suflatul în iaurt şi crezi c-ajută. Plus, ai aşa o siguranţă că cin’ te place, te place-aşa cum eşti, nevirgină şi târâtă prin toate pragurile durerilor acute. Atât de des acutizate, că ajung să se încadreze perfect la cronic. Nasol moment.

Pentru că disponibilitatea emoţională joacă un mare rol. Şi te vreau eliberat de sub auspiciile primei iubiri. Nu zic să n-o saluţi pe stradă, nici să dai foc pozelor, dar, dragule, e timpul să nu-i mai plângi memoria pe umărul meu. Eşti băiat mare, and big boys don’t cry either, dacă nu ştiai. Aşa cum eu intru virgină în poveste, aşa te vreau şi pe tine. Nu mă interesează de cine-ţi aminteşte restaurantul meu preferat sau a câta concubină purta acelaşi număr la pantof ca mine. Nici unde erai când ţi-a dat fosta papucii şi cu atât mai puţin cu ce fufă de industrie uşoară te-ai consolat în noaptea aia. Iar dacă îmi spui, o să mă simt obligată să-ţi întorc informaţia, lucru de care mă voi simţi şi mai vinovată, pentru că nu pot empatiza pe aceeaşi undă. Îţi derulez firul epic, dacă insişti, dar fără talent povestitor, că nu mai e cazul. Morala fabulei îmi aparţine oricum, şi nici n-o dau gratis, când am plătit-o cu vârf şi îndesat. Deci, fiecare cu aia a mă-sii, hai să nu ne mai plângem morţii afectivi şi să ne bucurăm unul de altul! Asta dacă eşti în stare, evident… de virginitate.

Cum feliciti un fost?

Fost-“preten” cu aspiraţii către “iubit”. Aspiraţii ale mele, nicidecum ale lui.

În fine, ca să nu o dăm în capitolul “tăiat vene”, privim obiectiv toate cele treisuteşiceva de zile ale anului, când precis fiecare din cei care te-au ţinut în agenda telefonului şi palma dreaptă sărbătoreşte ceva. Aniversări, onomastici. La aniversări -mă refer la cele proprii, că doar nu-l vei suna să-l feliciţi la fericita împlinire de 3 ani de dragoste cu actuala. Cea pentru care a renunţat de bunăvoie şi în deplină cunoştinţă de toate calităţile tale –  la întregul lui viitor ca “iubit” al tău. Eventual, în cazul ăsta, îi poţi spune că ai citit tu pe undeva că dragostea durează trei ani, deci aştepţi invitaţia la îngropăciunea ei (a dragostei, nicidecum a actualei :p) şi la pomenirea clipelor voastre de fluturaşi zbenguiţi într-un cadru romantic, bineînţeles. Ca să demonstrezi că minunile se întâmplă şi chiar şi iubirile putrezite  învie din morţi. Păcat că asta se întâmplă numai în Biblie şi filme. Eventual şi în imaginaţiile tale. În realitate, mai bine înlocuieşti telefonul cu un sms elegant. Asta dacă merită nenorocitul cei 7 cenţi de pe factura ta telefonică…

La onomastici nu mai scapi, că tre’ să te dai civilizat. Şi oricum, în caz contrar, eşti clar în suspiciune de Alzheimer precoce. Iar cu mila unora chiar nu ai ce începe…

(interschimbaţi sexele personajelor din postul ăsta şi mai citiţi o dată. apoi, contraziceţi-mă :p)

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 115 queries in 0.127 s