Eticheta: fete si baieti (Pagina 5 din 7)

Bărbaţii se sperie

Există preferinţe diferite în funţie de sex? Mai exact, chestii din alea care dumnealor -doamnelor- să le fie pe plac, să fie parte din rutina lor,  iar pe ei să îi calce pe nervi, să le provoace greţuri, vărsături sau spaime, în funcţie de stimul…

  • unghiile turbat colorate (mie personal îmi place de mor să am unghii scurte şi vopsite într-o culoare puternică. Vara purtam un fel de roşu-portocaliu, iar acum, câte o prună-uscată, o cireaşă-putredă. Îmi place să văd şi la alte mâini, cu condiţia ca unghiile să fie scurt tăiate şi oja întinsă doar pe ele, nu mâzgălită random peste tot )
  • zugrăveala aka fond de ten (nu ştiu, că nu sunt fan, dar îmi imaginez că se ia prin contact direct şi că are şi gusturi ciudate. nu pentru utilizatoare)
  • lipglossul (e drept că există tot felu’ de arome care mai de care, dar pentru a rezista el -luciul de buze- acolo unde îl aplici cât mai multă vreme, tre’ să îl alegi pe ăla mai lipicios. chestie scârboasă pentru buzele purtătoare, în sine, deci teribil de greţoasă pentru cele în curs de apropiere, îmi imaginez.)
  • crema după duş (nu am nimic cu duşul, nici cu săpunul, astea sunt cu cât mai dese, cu atât mai binevenite. dar mă întreb cât e de plăcută o faţă proaspăt unsuroasă, chiar dacă pe eticheta unsorii scrie Chanel)
  • epilat cu uşa deschisă la baie (îmi amintesc de episodul din Sex and the City, unde vorbeau de limitele intimităţii şi unde Miranda se iubea cu un domn care făcea pişu cu ea în baie. eu oricum sunt o nebună care are nevoie de mai mult spaţiu decât limita legală admisă, de asta nu-mi dau cu părerea, ci doar întreb)
  • trimis bărbat la shopping de absorbante sensitive cu aripioare… şi tampoane de mărime extra-medie… a, şi nişte absorbante de zi, da’ neapărat string, că …dacă nu, n-am ce face cu ele. A…, şi, iubitule, vezi absorbantele alea de ciclu să aibă 4 steluţe şi să nu fie parfumate, că ştii că mă apucă mâncăriciul. Şi cel mai bine ai face, iubitule al ei ce te-a bătut Dumnezeu să te nimereşti taman în zi de menstruaţie, să caşti urechile şi să iei notiţe, că dacă o iau mâncăricii pe duduie, ştiu eu alte momente viitoare, când te iau pe tine dracii. De la mâncăricii ei.

LATER EDIT: că mi-am adus aminte – da’ de suprizele pushed up ce ziceţi?! Adică, sutienul cu burete…

Continuare

Căcaturile dintre noi

Nu cer scuze pentru titlul colorat, că mă prostituez destul în lumea de afară ca să mai tac mîlc şi pe domeniul ăsta, unde blondele conduc.

Continuare

Gigi Kent vs Fata Organa

Oare de ce bărbatul necăsătorit e un burlac ce se bucură de viaţă, iar o femeie nemăritată e fată bătrână. Şi “bătrână” se aplică de undeva de la 27 încolo, media de vârstă scăzând direct proporţional cu apropierea de mentalitatea rurală.

Deci, să te ferească bunul Dumnezeu să te apuce douşcinciu’ tot cu numele lu’ tactu’ în buletin şi fără mutaţie oficială, că te faci de mândra minune în tot satul şi pe la toate neamurile. Care nu te-ar recunoaşte să te vadă pe stradă, dar ţin evidenţa exactă la numărul nunţilor şi înmormântărilor familiei. Mai exact, evidenţa nunţilor TALE.

Treaba cu burlacii e uşor eronată, dragilor, şi apărută dintr-un evident complex al lor, căci se ştie doar, cât de bine mânuiesc arta manipulării. Cu precădere aplicată asupra deţinătoarelor de XX, programări la cosmetică şi şedinţe de botox. Deci, treaba cu burlacii e o aparenţă comică, dacă stăm să ne amintim vorba aia, că femeile îmbătrânesc urât, iar bărbaţii trist. Căci o femeie, cât de urâtă o fi lăsat-o mama natură şi cât o mai fi făcut-o praful din cartierul de blocuri unde locuieşte, tot se poate bucura de plăcerile vieţii şi ale bateriilor Duracell până i-o da Dumnezeu zile şi bani de baterii. Dar, în cazul bărbaţilor, se schimbă situaţia. Că degeaba stă el burlac, liniştit, nu-l bate nimeni la cap să-şi strângă ciorapii, dar… burlăcia are zile bune şi mai puţin bune. Iar începutul sfârşitului e tragedia burlacului atotfericit.

Continuare

Noi doi -prieteni sau amanti?

Dintotdeauna am contrazis susţinătorii teoriilor că între o femeie şi un bărbat, între o fată şi un băiat nu poate exista o prietenie frăţească. Mereu am zis că cei care vorbesc aşa sunt cei care nu au trăit pe pielea lor. Deci, vorbesc, fiindcă nu ştiu. În continuare, mi-aş păstra poziţia de Gică Contra, dacă realitatea mea transformată, de blondă devenită, nu mi-ar da peste botic. Şi, promit, nu te încălzeşte cu nimic să-ţi crească numărul pretendenţilor, dacă cel al prietenilor scade.

Mereu spuneam că nu cred în distribuirea obligaţiilor şi drepturilor omului în societate, dictată de combinaţia cromozomului sexual din ADNul purtător. Şi am citit o carte care mi-a cam dat peste botic. Şi, credeţi-mă, nu e deloc îmbucurător să îmi conştientizez anumite limitări ale căror explicaţie se reduce tot la XX-ul ăla de la începuturi combinat.

Că m-am înţeles mai bine cu băieţii e o treabă greu de e lămurit, mai ales că asta nu se întâmplă dintotdeauna. Nu are nici o legătură cu perioada în care am început să port sutien şi să am ce pune în el, ci cu vremea în care am început să aleg dintre prieteni pe coeficient de sinceritate. Prietenia dintre două tipe e ceva utopic. Prietenie sinceră e pleonasm. Prietenia între un EL şi o EA este posibilă măcar la un nivel ipotetic. Fiindcă, din start cei doi nu se află într-o competiţie brută, a kilogramelor de pe coapse şi a bijuteriilor de la gât. Ştiu că e un nivel josnic, dar de el se împiedică adeseori relaţii frumoase care s-ar fi putut finaliza în pensii petrecute în vecinătate.

Eu am prieteni băieţi, deci eu cred. Există oameni şi situaţii care nu permit confuzii şi interpretări. Dar vreau să cred că aceste prietenii nu se livrează cu garanţii şi termen de valabilitate. Vreau să văd băieţi frumoşi, deştepţi şi cu bani care îşi permit o prietenă de suflet, fără interese sexuale ori matrimoniale. Exceptându-o pe soră-sa. Şi mai vreau să cred că există fete trecute de chinurile pubertăţii, care au timp şi înţelegere de la iubit pentru un prieten-băiat. Vreau să cred că o prietenie sinceră se poate naşte şi după copilărie şi că poate dura o viaţă.

Sau poate nu am crescut într-o viaţă cât alţii-ntr-un an. Deci, iar o iau peste botic?

Ziua Mondiala a Contraceptiei

În România, treaba asta se întâmplă fix azi, pentru a doua oară în activ sexuala patrie a noastră. Tema acestui an este incidenţa sarcinilor la adolescente. Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS) organizează în Bucureşti şi în ţară, o serie de activităţi de informare adresate tinerilor, cu mesajul « Trăieşte-ţi viaţa înainte să ţi-o complici ».

Îmi pare tare rău că nu am putut onora invitaţia, căci mereu se găseşte câte ceva nou de învăţat. Mai ales pentru copilele blonde. Am aruncat un ochi pe site şi m-am bucurat să văd secţiuni diferite pentru părinţi, copii şi profi şi medici. Sincer, părerea mea este că adresarea către adolescenţi este un fel de tratament de moment, care înlătură eventual efectul, dar nu tratează cauza. Cu adevărat puternic trebuie “lucrat” cu părinţii acestor copii şi cu cei ai adolescenţilor de mâine.

Am văzut sfaturi în legătură cu ce să vorbeşti cu pruncul, când şi cum. Astea sunt nişte poveşti. Fiindcă părintele care îşi cunoaşte copilul, care prezintă încredere pentru el, nu are nevoie nici de reviste, nici de psihologi pentru a şti care este momentul potrivit. Şi, culmea, toţi se laudă ce relaţii bune au cu copii lor, că îşi spun totul. Însă acest “totul” e interpretat de părinte ca venind înspre el, nu plecând dinspre el. Ori, mai întâi trebuie să îţi arăţi încrederea şi apoi să o primeşti. Nu avea pretenţii să auzi confesiuni, dacă ţi-e pudoare să te vadă copilul în chiloţi. I-ai povestit fetei despre prima ta noapte de dragoste? Nu-i nimic dacă n-a fost cu tată-so. Eaaah… trezeşte-te la realitate. Nu e treaba copilului, o să spui, dar deja pierzi esenţialul. Tot aşa, nici treaba ta nu e…el -copilul- pe unde, cu cine şi de câte ori.

Multe fete pretind că au o relaţie grozavă cu mama, că “sunt cele mai bune prietene” şi vorbesc de orice. Dar de primul sărut nu i-a povestit după ce s-a întâmplat, că na…e ca aia..cum să fumezi de faţă cu ea.

Plus, e important să spunem despre contracepţie, dar să nu uităm de pastila de a doua zi. Care poate salva vieţi. Nu trebuie abuzat de ea, dar în situaţii limită e necesară. Ca şi concentraţie, ea este echivalentul mai multor pilule contraceptive zilnice. Nu face rău, însă induce o dereglare hormonală, care îşi revine de la sine în timp.

Sunt multe poveşti, multe de aspecte. Nu interpretaţi că susţin plăcerile trupului fără datoriile creierului, însă trebuie să ştim că marijuana nu dă dependenţă, iar sexul protejat e o binecuvântare la casa omului.

(Iar filmuleţul ăsta m-a distrat, întrucât mereu fetele apar nevinovate în asemenea situaţii, de parcă ele nici nu ar fi fost acolo. Producătorii probabil nu au mai mult de 16 ani, căci altfel ar şti că disponibilitatea puştoaicelor în ziua de azi nu necesită atâtea priviri printre gene.)

Cum ne botezam copiii

Azi e Sfânta Ana. La mulţi ani, bunico!

Dacă suntem sau nu împăcaţi sufleteşte cu ce ne scrie în buletin e deja istorie. Oricum, eu am mai vorbit despre cretinitatea unor părinţi când îşi botează progeniturile prea-nevinovate. Bine, cretinitatea unora începe chiar din momentul concepţiei de prunci, când ei, mai mult de dânsa-ntr-însa nu pricep. Trecem peste, revenim la subiect.

Bun, personal cred că părinţii mei au fost beţi de fericire şi orbiţi de spaima ce le-a intrat în oase când s-au trezit brusc cu micul urlător pe cap. Alte scuze nu le găsesc pentru numele înscrise în certificatul meu de naştere. Şi nu a fost îndeajuns cu un nume “#¤%&/()(/&%¤#”!”#¤%, l-au mai pus şi pe al doilea, că nu mă pot hotărî care e mai horror. Noroc că m-am făcut blondă, iar numele a devenit detaliu :p

De aceea, mi-ar plăcea MULT să nu gafez când îmi vine rându’ la Primărie. Să îmi botez copilul frumos, simplu şi clar. Scurt, dacă se poate. Şi cât mai puţin posibil de aşezat în rime ori diminutive tâmpite. Nu le suport. Dintotdeauna am bănuit că vară-mea se va mărita înaintea mea. În fapt, nici nu mă deranjează, că nici la prinsul buchetului de mireasă nu m-am înghesuit. Al meu de domnişoară de onoare era oricum mai frumos. Şi mai ştiu că tot ea va şi face prima un bebe. Ceea ce înseamnă că pierd prioritatea la nume. Aşa stabiliserăm noi două, că cea care va avea prima o fetiţă, o va boteza Ana. Ne place mult numele. După bunica.

Bunica e născută de Sf. Constantin şi Elena, dar o cheamă Ana. Unchiul meu e născut de Sf. Ştefan, dar îl cheamă Gheorghe. Iar azi s-a născut un fel de nepoată de-a mea, pe care o va chema Maria. Faină familie!

Concluzie: de fete îmi place mult Ana şi de băieţi Luca. Dar se pare, e musai să concep planul B pentru nume de fetiţe. Că vară-mea e în luna de miere şi nu se ştie cu ce se întoarce de acolo 🙂 Dar momentan, blonda asta e în pană de inspiraţie…

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 115 queries in 0.716 s