Niciodată nu am găsit ceva idilic într-o mamaie care aleargă cu piureul în linguriță după leagănul care se zvântă în parc, poate-poate nimerește vreo guriță flămândă. Nu mi se par distractive nici dialogurile: Gigele, vrei o brânzică, puiule? Sau o sălățică, o supică, niște cărnică? Furculițele la locul de joacă mi se par periculoase. Copiii care fug cu gura plină, niște dezastre pe cale să se producă. Apoi, nu sunt sigură că e vreo diferență între mâncatul la televizor și mâncatul în parc. Nu e tot o păcăleală undeva? Îi distragi atenția, ca să-i bagi ceva pe gât.
Acest mesaj a fost postat de o mamă într-un grup de facebook. Își dorește să ajungă la cât mai mulți părinți, așa că mi-a dat voie să-l public și pe blog. Spuneți-le și copiilor voștri, eu cred ca sunt la a șasea tură de “mami, spune-mi povestea cu băiețelul care s-a uitat prea mult la filme”.
