Dragi mămici, vă rog, nu faceți greșeala mea! -Povestea unui băiețel care s-a uitat prea mult la filme

Filme băiețelAcest mesaj a fost postat de o mamă într-un grup de facebook. Își dorește să ajungă la cât mai mulți părinți, așa că mi-a dat voie să-l public și pe blog. Spuneți-le și copiilor voștri, eu cred ca sunt la a șasea tură de “mami, spune-mi povestea cu băiețelul care s-a uitat prea mult la filme”.

“Bună ziua, dragi mămici!
Scriu acest mesaj ca semnal de alarmă pentru toate acelea dintre voi care din lipsă de timp fac aceeași greșeală pe care am făcut-o eu. Băiețelul meu cel mare, în vârstă de 1 an si 8 luni, a fost întotdeauna agitat, curios si plin de energie. Pentru a reusi să fac cate ceva prin casă de el, am început să îi pun cântecele pe youtube. La început îl lăsam doar cât aveam treabă, dar lui au început să îi placă foarte tare și în scurtă vreme doar așa l-am putut liniști. De la aproximativ 4-5 luni, noi adormeam doar cu desene, ne trezeam si plângea după desene, chiar și în restul zilei cand ne jucam sau făceam activități, tot la desene…asa a ajuns să fie non-stop în fața televizorului.

Pe la începutul verii am observat că băiețelul meu nu face ce fac alți copii de vârsta lui, dar m-am gândit că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. In urma cu 17 zile am decis să mergem la o evaluare psihiatrica pentru ca el nu răspundea la nume, nu făcea contact vizual, nu spunea niciun cuvânt cu sens, era tot timpul in lumea lui, în parc ignora total copiii și oamenii in general, nu arată cu degetul și chiar avea anumite stereotipii pe care le făcea constant. Toate aceste simptome mă trimiteau la un singur diagnostic- tulburare de spectru autist.

Acolo am aflat, din fericire, că deși prezintă aproape toate simptomele, copilul nu e autist, ci mai degrabă autizat, din cauza lipsei de stimulare. El practic a fost tot timpul hipnotizat de imaginile si sunetele televizorului și nu a mai avut timp să se dezvolte, să cunoască mediul, să învețe să comunice …

De atunci am scos televizoarele din casă, nu mai folosim telefonul în prezența lui, practic i-am blocat accesul la orice fel de ecran, si am început să ieșim mult pe afară, să îi vorbesc despre orice lucru, să mirosim floricele, să mângâiem animăluțe. În prima săptămână a fost in sevraj, avea tantrumuri toată ziua, plângea isteric si ne cerea televizorul. Încet încet a inceput sa uite, iar acum vreau să vă spun că am cu totul și cu totul alt copil. A început să mă imite, spune “mama, tata, bebe, caca, pipi, cucu-bau” si recunoaste vreo 5 animale și stie cum fac. Îmi arată părți ale corpului, dă pupic și mănâncă singurel cu lingura. Acele stereotipii au dispărut aproape complet. De mâine începem terapia comportamentală aplicată pentru a putea recupera toate achizițiile pe care le-a ratat și pentru a se putea dezvolta în continuare conform vârstei sale cronologice.

Așa că, dragi mămici, deși trăim timpuri în care tehnologia a ajuns indispensabilă vieții noastre, vă rog, nu faceți greșala mea!
Îmi cer scuze dacă am deranjat cu această postare, am facut-o cu intenția să vă avertizez în legătură cu răul pe care îl putem face in mod inconștient copiilor noștri.”

A.

foto Pixabay

Articolul anterior

Din capitolul ”dragostea trece prin stomac”

Articolul următor

La masă – mâncăm și în parc – ne jucăm. De ce le separăm și nu luăm cina pe genunchi

57 Comentarii

  1. Din pacate vad chestia asta nu doar la copii mici, o vad la adolescenti si chiar la adulti, iar astia din urma nu au trait cu youtube-ul in nas, ca pe vremea noastra nu era asa ceva.

    Este inspaimantator sa vezi cat de mult alieneaza porcariile astea de gadget-uri, in care stam toata ziua cu nasul. Nu mai stim sa stam nici pe buda fara ele, copiii nu sunt in stare sa aiba o relatie de prietenie sau sa stea juma’ de ora in masina, daca nu se uita in ‘ceva’.

    Noi am limitat drastic ‘ecranele’ pentru Nadia, in primii 2 ani de viata nu s-a uitat LA NIMIC. Nici TV, nici laptop, nimic. Apoi am inceput sa ne mai uitam la cate un desen animat sau cantecele. Tot cu limita de timp. Dupa ce am ajuns aici i-am dat voie, supravegheat pe ixl.com, un site cu tot felul de exercitii pentru copiii de scoala, iar pe youtube s-a uitat la Peppa Pig (recomand desenele astea, daca doriti sa accelerati invatarea limbii engleze).

    Cum la noi era obligatoriu sa fie pe cat posibil fluenta, pana in toamna, am pus si desenele la bataie. A functionat de minune.

    In acelasi timp am facut activitati normale (scris / citit), ne jucam afara etc., pentru ca mereu exista riscul sa se plictiseasca de chestii ‘normale’ si sa aleaga calea facila a cascatului ochilor pe televizoare.

    • Stiu si eu adulti cu care nu mai poti purta o discutie cu contact vizual: “zi, ca te ascult”. Nuuuuu! Nu na asculti cu ochii in ecran.

      Oricum, eu sunt socata de acest mesaj. M-am lasat de seriale anul trecut, cand mi-am dat seama ca pierd controlul. Ma mai uit la unul singur, sunt l zi, deci no binge watching.
      Ma bucur ca Nadia e fluenta. Stiu ca in UK era mare tam tam cu peppa pig, parintii o tot mentionau, cred ca mergea si ea la dentist sau ceva 🙂

    • dia

      Dojo, unde ați emigrat pana la urma?

  2. Andreea L.

    Cat de inconștient trebuie sa fii sa parchezi copilul la tv de dimineața pana seara! Un desen animat nu o sa-ți transforme copilul intr-un zombii, ba s-ar putea chiar sa ajute cu dezvoltarea vocabularului.. Totul in moderație, ca nu e așa greu! Aici in Elveția copiii sunt scoși afara și dacă ploua sau e frig, îmbrăcați adecvat desigur! La noi in RO eu am observat ca dacă picura un pic toate parcurile sunt goale!

    • Alexandra

      1 an jumate, fara ajutor si fara ecrane deloc. Am citit prea mult pe subiect ca sa ii fac asta copilului meu. Pot vedea in schimb efectele pozitive pe care le au asupra lui cele 4-5 ore petrecute afara zilnic si timpul petrecut cu noi, parintii lui. Merge de la 10 luni, are o putere de concentrare destul de mare (ne uitam si 20 de minute intr-o carte) si face lucruri pe care copii mai mari ca el inca nu pot.
      Hai ca am vorbit ca toate mamele, mi-am laudat plodul, dar zau ca e foarte fain pustiu.

      • Ecarulan

        Toate credem asta despre copiii nostri 🙂
        Dar de ce sa ni-i comparam, si inca asa de mici?
        Fiecare copil se dezvolta si in ritmul lui, indiferent de stimulii din jurul lui si relatia/interactiunea cu parintii lui.

      • Mda

        4-5 ore zilnic afara cu copilul? Dar voi servici nu aveți? Nu mai speli, calci, faci o mâncare, odihnești etc? Sau ai ajutor care face tot în casa și asa îți permiți? Ca na….nu toate mamele au ajutor și mai recurg la câte o ora de tv sau joc sau whatever…

        • Sabin

          Eu lucrez 8-10 ore pe zi de la 07:00-15:00 sau 17:00 și tot îmi permit sa stau cu ea afara 3 ore .
          Bag în mașina de spălat și programez sa spele 2 ore .
          Ajung acasă hainele sunt spălate , copilul de 2 anisori scoate hainele din mașina de spălat si eu le pun la uscat . După care facem împreuna curat eu aspir ea șterge praful (cum poate ) și punem de mâncare după care urmează povestea , somnul de seară și după ce adoarme eu îmi continui treaba .
          Eu pun foarte mare preț pe activități chiar dacă pentru mine este mai obositor.
          Tătic singur cu fetița fără ajutor
          Va mulțumesc

    • Andreea, as vrea tare mult sa ramanem in zona empatiei si sa tragem invataminte din aceasta poveste. Asta e cel mai important.

      • Andreea

        Eu am empatie pentru copilul respectiv cât încape! 🙂 Nu îmi place curentul asta unde dacă ceva, ecranul in exemplul asta, nu e bun 100% din timp trebuie toți sa-l reducem la 0%. La modul serios te întreb, învățam din povestea asta ceva ce nu știam deja? Sau bagă spaima degeaba și in mamele care se folosesc de ecran ca sa gătească 30 min.

        • Da. Invatam ca acele 30 de minute te fura foarte usor. E sindromul binge watching, manifestat si la adult. Intri 1 minut pe facebook si jumatate de ora mai tarziu, te trezesti ca s-a ars friptura. “Doar inca un episod” si maine esti praf la serviciu. Si tot asa
          Deci da, invatam ca la copiii mici si foarte mici, 30 de minute sunt foarte nocive. Mai bine mananci un iaurt de la magazin.
          Pentru copiii mai mari, 30 de minute sint tot foarte multe, daca ma intrebi pe mine. 30 minute in fiecare zi sunt cateva ore buna intr-o saptamana. Ore, in care mai bine se joaca singur copilul.
          Plus ca e bine cand o mama vorbeste despre greselile ei. Ca sa numai ne laudam nu ne duce prea departe.

          • Andreea

            Exact asta ma așteptam sa fie părerea ta! Alăptat da pana la 10 ani, televizor nu nici un minut, etc etc. Exista și mame mai moderate pe lumea asta. Uite, de exemplu, un beneficiu al ecranului este ca poți sa expui copilul la o limba straina fără accent. Exista documentare despre animale, natura, gătit etc. Desene care sunt despre explorare și folosesc logica. Ideea asta ca trebuie sa acaparezi toate cunostiintele din cărți e de generație veche.

          • Stii bine ca exagerezi si vrei sa ma lovesti cu alaptatul, de parca ar fi vreun punct vulnerabil. E chiar unul puternic, sa stii. Cat despre avantajele filmelor, la varste mici, sunt anulate de riscuri.

          • Andreea

            Iti lași băiatul sa mănânce înghețată? Chiar dacă e cu zahăr? Sigur, pentru ca e ok in moderație. Acum poate sa apăra o alta Miruna care sa zică ca nici decum, in nici o situație, nici la vârste mai mari înghețata nu e buna! Mie îmi plac articolele tale dar ar fi mai mult aer pe aici dacă ai lasa loc și de alte păreri! E ok, eu nu ma supar ușor! 😉 sper ca nici tu!

          • Asta am meritat-o 😂😂😂

          • Bianca

            De ce “30 minute” se transformă în 24/24 instant fără să îți dai seama?
            Nu avem program regulat de televizor, dar când are voie sa se uite, stabilim de dinainte cam cât (1-2 episoade, ~20-30 min). Apoi incerc sa avertizez cu câteva minute că se va termina sesiunea de uitat și în felul acesta evitam certurile.

        • Elena

          Bună ziua, am și eu un băiețel în aceeași situație! I-am oprit desenele de la 1 an și 6 luni, acum 4 luni, a început sa imite, sa se joace dar nu răspunde la nume . La dumneavoastră după cât timp au început sa se vadă rezultatele?

          • Ana

            Am o fetiță cu același comportament după ce a stat mult la desene. Are acu 1 an și 5 luni și i-am oferit orice ecran de o săptămână dar nu arată cu degetul, doar gângurește și pare ca nu prea înțelege ce i se spune.. cum a evoluat copilul dumneavoastră? Mulțumesc pentru răspuns

    • Daniela

      Buna, în ce zona stai în Elveția? Si noi tot aici suntem

  3. Ai mei se uită la TV cam 40 min seara când vin de la grădiniță și creșă (unde se joacă destul chiar și afară). Dar în general cu unul din noi alături și vorbim despre ce e pe acolo.
    Asta ca să vezi contextul pentru ce urmează.
    Ieri a venit patul de la Ikea și mă gândeam eu că îi parchez la un film la TV să îl montăm fără accidente. Da,vezi să nu! După maxim jumătate de oră îl opriseră singuri și erau printre picioarele mele.

  4. Daniela

    Eu sincer cred ca acel copil a fost lasat prea mult timp in fata tv-ului. Eu mi-am lasat copilul la cantecele pe youtube dar moderat. Am stat foarte mult cu el afara si stau in continuare iar cand nu a fost de iesit mi-am petrecut eu timpul cu el facand diverse activitati. Despre desene animate stie dar nu ii plac. Cauta mereu joaca si nu ar cere sa ii deschid tv-ul. Ii citesc povesti, ii cant, ii spun poezii, ma joc cu el etc.si este foarte pasionat si receptiv la tot ceea ce vine de la mine. Sunt de acord cu parintii care spun nu ecranelor dar si cu cei care au control asupra acestora. Copiii au nevoie de parintii lor in primul rand iar cand acestia nu se implica in viata copiilor cred ca apar obsesiile, in functie de varsta.parerea mea

    • Pai da, asta zice si mama baiatului in articol. Au fost prea multe filmulete. Doar ca… de unde stim cand mult e prea mult? Asta e intrebarea.

      • Andreea

        La fel cum știm când prea multă înghețată e prea multă sau prea multă sare in mâncare.. Majoritatea lucrurilor sunt ok in moderație chiar și când nu sunt super indicate!

      • Daniela

        Unui parinte caruia ii place ,,despre” copilul lui si caruia ii place sa isi petreaca timpul cu copilul lui simte cand orice este prea mult. Iar copilul daca simte reciprocitate din partea parintelui nu isi doreste sa isi umple timpul cu tv-ul ci alaturi de parinti. Daca un copil iti sta in cale, poate sta in calea ta dar in fata televizorului ca nu cere decat sa ii schimbi canalul.

  5. A.

    Așa este,nu am nicio scuză pentru greșeala mea, dar nu vă închipuiți că eu am “plantat” copilul în fața televizorului. Practic stăteam tot timpul lângă el,vorbeam tot timpul cu el,mă jucam tot timpul cu el,dar toate astea cu desene pe fundal . Iar eu chiar nu puteam concura cu asa succesiune de imagini rapide si antrenante,sunete si tot felul de muzici . Tocmai pentru ca stiam si de la alti copii ca se uită la desene,nu mi-am imaginat nicio clipă cât rău îi fac .
    Sunt mama care a scris postarea și deși știam că voi atrage comentarii negative,scopul meu a fost,după cum am spus,să trag un semnal de alarmă. Poate mai sunt mame inconștiente de răul acesta, asa cum am fost și eu .

    • Cred ca esti minunata ca ai vazut problema, ai luat masuri si ai mai si povestit altora despre asta. Cine are ochi sa citeasca bine, cine nu… iar bine 🙂

    • Daniel

      Buna! Cum este copilul acum? Am si eu aceeasi situatia! Sunt terminat!

    • Oana

      Buna. In cat timp si-a revenit copilul cand a inceput sa imite si sa raspunda la ce ii cereai ? Dupa ce i-ai inchis ecranele .
      In aceeasi situatie sunt si eu . Fetita are 2 ani si 2 luni nu raspunde cand o strigăm, nu arata cu degetul ,nu imita nimic din ce ii spunem. Vorbeste pe limba ei zice mama tata da asta dar nu coerent sa ma strige mama neaparat .l,daca ii e sete imi aduce sticla ,daca vrea sa ii aprind pianul ma ia de mana si cumva imi mormaie sa ii aprind muzica dar nu vorbeste dupa noi. I.am inchis orice fel de ecran primele 2 zile au fost mai grele ,dar avem deja o saptamana si suntem ok nu mai simte nevoia sa caute tv . Se joaca cu noi,e mult mai curioasă.
      Avem programare la neurologie pediatrica in prima fază pt o evaluare. Unde anume a-ti facut terapie comportamentala ?

      • nu știu dacă autoarea acestei postări mai vede comentariile să răspundă. îmi pare rău, vă doresc multă sănătate

    • Diana

      Salutare , ma confrunt si eu cu aceasta problema . Am vazut si eu la baiatul meu cateva chestii care m au pus pe ganduri . Ai putea sa imi mai spuni una alta despre cum a evoluat totul?

    • Sibel

      In prezent cum se simte băiețelul dmv? Sa recuperat 100%?Aceiași situație se întâmpla si la Nepoțelul meu care din păcate a fost lăsat in fata tv ului cel puțin 17-20 ore pe zi.Menționez ca are 1an si 6 luni.prezintă elemente din spectru autism.

    • Sibel

      In prezent cum se simte băiețelul dmv? Sa recuperat 100%?Aceiași situație este si a Nepoțelului meu care din păcate a fost lăsat in fata tv ului cel puțin 17-20 ore.Menționez ca are 1an si 6 luni.prezintă elemente din spectru autism.

      • Nu știu dacă doamna va mai vedea acest mesaj, din păcate. Aici nu e ca pe fb, să primească notificări. Îmi pare rău și multă sănătate

    • Ana

      Bună! Cum a evoluat copilul dumneavoastră? Am o fetiță de 1 an și 5 luni.. la fel a avut mereu acces la desene și de o săptămână i-am oprit accesul la orice ecran.. marea problemă este că pare ca nu înțelege ce i se spune mai deloc și nu arată cu degetul, nu are răbdare să îi arăt ceva .. o interesează să stea mult în brațe și să ne jucăm cucu-bau, o distrează .. în rest nu imita..doar gângurește .. și vrea non-stop în brațe dacă se poate

  6. eu sunt nebuna de mama ce nu are nici tv in casa si mai duce la scoala copila fara mobil ( inca umbla insotita de noi).
    Vazui autizarea asta inca din facultate, aveam colegi dependenti de calculator si jocuri …

    • Nici noi nu avem tv, dar cred ca nu mai dureaza mult asta, pentru ca o sa vina un moment cand va vrea sa vada niste filme si sa le vedem frumos..

      • va recomand cinema in familie sau pe laptop, inghesuiti pe canapea sub o paturica. Tin la iesitul din casa asa ca cinema-ul si piscina sunt 2 locuri unde mergem saptamanal (si de mai multe ori pe sapt)

  7. Anca

    Trista povestea, insa ce nu-mi place la unele cititoare care au raspuns, este faptul ca au impresia ca ele au descoperit acum apa calda iar mamica din poveste e o mare exceptie. Ei bine, nu e! Greseli facem toti, dar daca chiar empatizati cu ea, nu mai sariti cu exemplele voastre “vai ce nasol, eu nu fac, din fericire”…nimeni care a suferit orice, din orice motiv nu are nevoie sa auda ce perfecti sunt altii in comparatie cu el. Daca poti da un sfat, da-l, daca nu abtine-te sa ne mai arati inca o data ce parinte grozav esti tu, neatins de nici un neajuns al tehnologiei moderne. Multumesc!

  8. dia

    Articolul e informativ, dar e extrema la care sper sa nu ajungă prea mulți părinți. Mi se pare îngrozitor de trist. La întrebarea cât stim când e prea mult-15 minute de desene/cântece etc la un copil de 3 ani nu o sa ii faca rău. Asta dacă content-ul e potrivit vârstei. Sa îl lași cu orele o sa începi sa vezi probleme. De acord ca ecranul nu are ce cauta la un copil sub 2 ani. Și cu cât mai puțin după, cu atât mai bine.

    • Alexandra

      Deci ea a luat decizia asta ptr ca ii facea rau copilului ei. Și bravo ei acum fără tv copilul e foarte bine.
      Primii ani din viața unui om sunt extremi de importanți . Ca mame trebuie sa fim atente la semnalele copilului. Sunt studii care arată efectele nocive ale tehnologiei in primii ani de viața pana la 2 ani . Părerea mea este ca tv Mai ales YouTube Creează dependentă, stres, dezorganizare, irascibilitate. Soluții: cd cu muzica copiii, timp petrecut in natura , și joc imaginativ singuri sa se joace. Fetița mea de 2 ani și 5 luni își ia animăluțele și le citește mama dragon , dada dragon, bebe dragon. Etc in spațiul de jucării iar eu o supraveghez de pe canapea .

  9. Off, si noi facem greseala asta. 🙁 Lasam copilul mult la TV. Sper totusi sa nu se ajunga in punctul in care este PREA mult. Este o fetita foarte desteapta si vorbeste cu noi, insa petrece mult timp in fata ecranelor. Fiind plecata 9 ore pe zi de acasa, nu am cum sa controlez asta.
    Cu toate astea, ma impac cu gandul ca pana acum totul e bine, are 3 ani jumatate si vorbeste relativ bine – nu articuleaza corect cuvintele dar ne intelegem cu ea.
    Cu toate astea, e mult prea sperioasa pentru varsta ei si foarte timida cand vine vorba de a vorbi cu alti copii. Cand iesim in parc, vrea sa stea doar cu bunica, cu mama si cu tata. Atat, nimeni altcineva.

    • Televizorul in exces nu e bun, asta e clar. Dar faptul ca nu vorbeste perfect la 3 ani si jumatate si o prefera pe bunica nu e ceva neobisnuit, as zice eu. Insa precis tu stii mai bine si cred ca mesajul acestei mame te-a pus pe ganduri un pic.

  10. Si televizorul si tableta sunt ok, dar cu moderatie. Nu ai cum sa-l privezi de telefon si de tableta, la fel cum nu ai cum sa-l feresti forever de ciocolata. Cand va creste si va ajunge intr-un colectiv, nu cred ca vreo mama si-ar dori ca al ei copil sa fie un alien care n-a vazut niciodata tableta, televizor si care nu stie ce gust are ciocolata ….

    • Dar nu e vorba de forever. E vorba de timing. Cum nu ii dai ciocolata langa morcov, la 6 luni, nici tv-ul n-are ce cauta pana ce copilul nu intelege despre ce e lumea asta.

      • M

        Buna! Sunt total de acord cu tine Miruna! Am trecut si eu cu fetita mea prin perioada in care petrecea destul de mult timp in fata tv-ului. Toti spuneau ca nu se uita mult, doar seara dupa gradinita, insa comprtamentul ei a fost complet schimbat, pana in ziua in care am zis “stop”. Nu mai deschidem tv, la telefon nu sta ca nu i l-am dat (are 4 ani), se joaca mult, deseneaza, coloreaza. Nici nu cred in moderatia utilizarii gadget-urilor la varste mici, ca am vazut ce inseamna “moderatia”. Niciodata nu poti sti cat de mult e prea mult! E mult de discutat pe subiect, dar chiar trebuie sa fim putin atenti la copiii nostri si la comportamentul lor! Eu o felicit din suflet pe mama ca a postat povestea ei si imi doresc ca cele care o citesc sa fie mai empatice! E usor sa judeci de pe margine!

  11. Roxana

    Eu nu sunt perfecta, am facut si sunt convinsa ca voi mai face greseli in educatia copilului meu. Incerc sa nu arunc cu pietre pentru ca suntem toate mame,iar copiii sunt diferiti. Unii sunt mai energici si 2-3 filmulete ai zice ca ii potolesc putin cat sa iti tragi sufletul,dar e posibil sa fie contrariul.. la altii sa mearga pur si simplu fara probleme. Card ca exista o anumita predispozitie
    Fata mea e mare de acum..11 ani, dar pot sa spun ce am facut cand era mica. Am fost cu ea la stimulare cognitiva ;de la 1 luna si jumatate pana la 1 an. Faceam 2 saptamani/luna la “club” iar in celelalte 2 saptamani faceam eu acasa. Nu vreau sa va spun ce facea sau ce nu facea la o anumita varsta pentru ca nu vreau sa compar. Tot ce vreau sa va spun este ca acum desi e nebunie cu telefoanele, ea imi spune sa o opresc atunci cand eu consider ca a sarit calul. Are aceasta maturitate, sau nu stiu cum sa ii spun… ce e drept, nici nu prea are timp de telefon, de fapt eu incerc sa nu ii prea las acest timp. La scoala nu are voie cu telefonul,desi au toti colegii.. dar sa stiti ca nu sufera si ni se simte aiurea. A vazut impreuna cu mine un filmulet cu o tabara de copii coreeni care au mers la dezintoxicare de telefon si a spus ca nu vrea niciodata sa ajunga asa..
    Cand vine seara acasa,mananca ,face teme si apoi sta aproximativ o ora si jumatate la telefon sau tv si apoi la somn. Dimineata are 3 zile din 5 ocupate cu engleza si germana. In weekend facem lucruri in aer liber si incercam sa reducem cat putem timpul pentru telefon.
    Eu cred in moderatie, dar granita e foarte fina… exact ca in patologia bolilor psihice..citeam ca distanta intre sanatate psihica si boala este masurata in grade.

    • Ti-am trimis mail.

    • Din ce spui, nu prea pare ca s-ar mai bucura de copilarie si ca s-a maturizat inainte de vreme. Personal, eu nu cred ca este bine nici asa. “3 zile din 5 ocupate cu engleza si germana” … nu e prea mult? Ok, va fi/este un copil destept, va ajunge un adult de succes poate, dar sa nu cumva sa ii para rau mai tarziu ca nu s-a putut bucura de anumite lucruri in copilarie, de mai mult timp liber pentru ea si pentru placerile ei copilaresti. 🙂

    • Daniel

      0749564936. Suna-ma.. Vreau mai multe detalii. Te rog

  12. Mariana

    Am crescut fetita fara nici un fel de ajutor, inafara de cel al sotului (ata cat putea, dupa programul de munca). Acum are 7 ani. Nu a vazut tableta, telefon in mana. Nu avem tableta, desi ne-au batut unii la usa in diverse randuri sa ne-o dea cadou “de 8 martie, pt sotie!”, la care sotul a raspuns: “sotiei ii dau flori, nu tableta!” A fost greu? da! dar am stiut ce riscuri implica, si ca dezvoltarea din primii ani este esentiala in viata unui viitor adult. prima oara am lasat copilul la tv la 2 ani jumatate, in rest chiar nu aveam timp sa-l deschid, preferam sa ascult muzica (cd-uri nu radio). am cumparat entuzismati Cartea Junglei, la care ii placea sa se uite, dar NUMAI daca veneam si stateam cu ea, pt ca vroia sa imi spuna diverse. si vedeam desenul in reprize, pe 2-3 zile. In schimb, orice problema cu deschisul gurii la mancare, s-a rezolvat cu o carticica, adecvata varstei. ea dadea pagina, eu ii spuneam ce este acolo, si HOP! lingura in gurita…invatatul la olita, tot cu carticica s-a facut (pe un anumit nr de minute, dupa o carte, a functionat perfect). nu a fost zi sa nu ii citesc cuvoce tare, carti adecvate varstei. a invatat sa citeasa singura la 5 ani. La 6 deja citea cursiv, la 7 citeste cursiv si in engleza. ii place sa scrie povesti, sa deseneze, sa se joace cu copiii in parc, si este o enciclopedie de informatii. este de ajuns sa mergem oriunde, sa vedem efectele tehnologiei asupra creierului uman, de la copil la adult: produce dependenta; la unii mai putin vizibila, dar prezenta, la altii patologica, in masura in care merg pe strada mereu cu telefonul legat de mana, se uita in el, si mai ridica capul si rad ca prostii (ma scuzati!). responsabilitaea unui parinte este mare. el nu doar creste o fiinta umana, ci o formeaza. cum vrem sa arate generatiile urmatoare? alegerea este a noastra, a parintilor. multa putere, intelegere si voiosie parintilor! PS: la 7 ani, are voie la tv numai seara, nu mai mult de 40 de minute, la un desen animat educativ (caci le rumaresc impreuna cu ea)

    • Arleth

      Acum cativa ani am lucrat ca babysitter in Paris pentru o familie cu o fetita de 3 ani. Fetita avea voie sa se uite la desene animate 30 de minute sambata. Atat! Am fost foarte impresionata de programul impus de parinti. Intre timp am locuit si in Germania si in Austria si este exact la fel. Copiii petrec foarte mult timp afara indiferent de vreme si aproape deloc in fata ecranului. Programul unei familii cu copii la gradinita arata cam asa:
      7:30 trezit
      8:30 – 9 pana la ora 13 sau 17 (depinde de programul de lucru al parintilor) gradinita
      17:30 – 18:00 cina
      18: 30 – baita, max 15 min urmata de joaca
      20:00 – pat, citit poveste, apoi somn
      Nu stiu cum reusesc sa se tina de un asemenea program, insa parintii sunt foarte relaxati, au timp de ei dupa ce se culca copiii si viata pare usoara. Cred ca secretul este ca toti copiii sunt crescuti exact la fel, cu aceleasi reguli atat acasa cat si la gradinita. Faptul ca totul e previzibil pentru copii ii ajuta sa se adapteze repede si sa imite ce fac ceilalti. Mai putine tantrumuri, mai multa joaca pt copii si mai multa liniste pentru adulti.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 241 queries in 0.499 s