-Mami, il putem lua acasa?
-Ce sa facem cu el?!?!
Pagina 161 din 646
Din sufrageria noastră se aud râsete de băieți care se luptă, deși mai mult se joacă, iar din bucătărie se aude glas serios de medic care vorbește la telefon:
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat in ultimele 3 luni de zile e ca nu-mi permit sa astept.
Dupa momentul ideal, inspiratia aia, executia perfecta. Nu imi permit sa astept sa doarma amandoi, ca eu sa ma pot aseza la computer, pentru ca mereu inca ceva se intampla. Nu imi permit sa ma trezesc abia dupa ce beau cafeaua, pentru ca sunt adesea singurul adult din casa.
Sunt dupa o duminica in care sotul meu a fost de garda si eu am ramas singura cu copiii. Gradul de circ si presiune intracraniana a fost atat de mare, incat seara am mancat o cutie intreaga de tiramisu de la mega. Din aia mare.
Bine, seara e asa… o exprimare. Ca la 11 inca ma calareau pruncii. Au capotat abia pe la 11 jumatate.
N-am uitat cum e să fii mama unui singur copil, e un sentiment foarte viu în mintea mea asta. N-am uitat tot ce ziceam și credeam înainte să fiu mamă de doi copii, e o voce care-mi amintește constant să fiu mai bună, să pot mai mult, să nu mă las nici de data asta.
Poza nu e cu bebeluși gemeni, ci cu o mamă și copiii ei. Indiferent cât de mare îl percepem pe unul sau cât de mic pe celălalt, adevărul lor e că nu contează câți ani ai. Ești copilul mamei tale și ai nevoie de ea, oricât de mulți alți copii ar avea ea.
