Ideea asta mă tot bântuie de la o vreme, mai ales în perspectiva viitorului care se va transforma în prezent la un moment dat. Ştiu că la şcoală, proba de rezistenţă era aia la care mereu mă lua cu leşin. Iar în liceu nici măcar nu mă mai sinchiseam, îi ziceam profului că prefer un 2 din burtă, decât să-mi dau ochii peste cap în toată splendoarea lor.

Câţiva ani mai târziu, am ajuns să îmi scârţâie toate articulaţiile şi să iau medicamente ca bunicii. Ca să nu mai zic ce  mă îngrozeşte ideea unei eventuale sarcini, probă de rezistenţă maximă pentru oasele mele, micuţele.

În altă ordine de idei, am auzit că în Parcul Tineretului au montat oamenii nişte aparate pentru mişcare în aer liber. Asta e chiar superfain! Mi-aş dori să vă spun că le-am văzut cu ochişorii mei, că le-am folosit cu mânuţele şi picioruşele din dotare, dar nici poze nu am.. Aşa că, până mă apuc eu de lucruri (că la teorii sunt prima) vă arăt ce au făcut alţii sâmbătă, în Plaza:

E bine că unora chiar le pasă şi nu se rezumă doar la a STA şi a da din vârfurile degetelor… Ar trebui să luăm aminte. Şi exemplu.

..de acu’ 2 posturi.

E vorba de o campanie pentru diabet, asta în contextul în care mâine e Ziua Mondială a Diabetului, cercul albastru fiind simbolul acesteia din 2007. El sugerează viaţă şi sănătate, iar culoarea albastră face trimitere la cerul care uneşte toate naţiunile. Asta în ideea unei comunităţi a celor afectaţi de pandemia diabetului. De obicei, pentru luarea glicemiei se înţeapă degetul, iar injecţiile  cu insulină se fac şi în abdomen. Cercul atrage atenţia că talia şi degetul pot fi folosite şi pentru altceva -hula hoop (veţi vedea pe site finger hoola) : chiar dacă ai diabet, poţi avea o viaţă normală şi veselă, alături de oamenii apropiaţi, cu încredere în viitor. Plus, diabetul s-ar asemăna cu cercul de hula-hoop – cu puţin efort şi perseverenţă, oricine poate învăţa să-l controleze.

Mâine, în Plaza România se vor mai întâmpla câteva evenimente asemănătoare celui din filmuleţ. Aşa că, cei care vor să susţină lupta împotriva diabetului, să caşte ochii şi să facă prezenţa mâine între 13 şi 16.

Una peste alta, diabetul e genul acela de afecţiune de care auzi pe la alţii. Am o veste proastă: nu e întotdeauna aşa. Diabetul e najpa, mă-nţelegeţi? Până şi dinţişorii suferă din cauza lui, că acolo-s eu mai specialistă. Iar cel mai grav e că uneori  lenea şi nesimţirea noastră ne fac cunoştinţă cu el 🙁 Oamenii ăştia au făcut campanie şi au dat-o elegant, dar eu nu mă ascund după deget.

Ştiaţi că diabetul se poate declanşa pe motiv de obezitate? Fără poveşti cu peşti, că e tata-mare de vină şi razele de lună. Nu, domne, e gura aia a noastră spurcată de vină. Fiindcă obezitatea inactivează nişte receptori insulinici, insulina fiind hormonul responsabil cu nivelul glucozei din sânge. (app, nu există zahăr în sânge, că el e metabolizat la nivel de glucoză)

Deci, un diabet de cauză supraponderală este vindecabil. Cum? Cu un fermoar la gură 😀

(Bine, ăsta e un aspect, alte treburi despre obezitate am mai zis eu pe aici.)

p.s. Campania e lansată de Sanofi-Aventis şi Zentiva şi se numeşte Hula Hoop. Tare mă bucur când se promovează informaţia, că de margarine şi fast-food-uri a auzit tot românul 😛

În această vedetă devenită peste noapte, apărută în prime-time pe toate posturile TV şi buzele oamenilor, gripa nouă.
Pentru unii e show, pentru alţii e o mare afacere. Şi pentru câţiva, o tragedie. Iar restul se ocupă cu promovarea panicii la foc automat. Că masele sunt cel mai uşor de manipulat ştim cu toţii. E destul de simplu de convins 100 de oameni s-o apuce într-o direcţie, când ai 5 voci puternice, care te urmează, şi 95 de nehotărâţi.

Dar au murit atâţia oameni!

Şi uite că ajungem la vorbele cele dintâi ale blondei. Adevărul nu mai există. Sursele sunt atâtea, încât nu mai ştii ce să iei şi ce să laşi. Teoriile conspiraţiei – consumate pe nerăsuflate şi propovăduite mai ceva ca Evanghelia printre creştini. Spaima – primul gând al dimineţii şi cel mai puternic impuls de a scoate bani din portofel. Criza economică – un subiect demult fumat.
Oamenii mor zilnic. Ni se umflă capul şi titlurile ziarelor cu numărul deceselor cu gripă porcină. Oare s-a întrebat cineva care era până acum rata mortalităţii la gripa obişnuită? S-a întrebat cineva dacă nenorociţii ăia mai sufereau de vreo altă bubă pe vreundeva? Sau e ca în bancul ăla, când moare unu’ care fuma. Călcat de maşină, în timp ce-şi aprindea o ţigară.

Bun, şi pe ce te bazezi când spui că e invenţie?

Pe nimic. Şi nici nu spun că virusul ăsta vedetă nu există, de fapt. Nici că nu e inventat nu spun, că până n-or vorbi porcii să ne zică de unde l-au căpătat, n-om şti adevărul. Cu toate că-i prostie să ai încredere în porci! 😛

Şi-atunci ce, stăm liniştiţi?

Ba bine că nu. Ne putem agita ca sifonul în sticlă, ne putem costuma la metrou ca in filmul Mumia, ne putem da de ceasul morţii de 3 ori pe zi. Adică, să fim serioşi, pretextul îl avem! Dar putem să ne vedem şi de ale noastre alte dureri şi datorii la bancă, nu de alta, dar cu atâta atenţie pentru gripă, plâng săracele că-s marginalizate. Nu vedeţi şi dumneavoastră? Brusc nu mai contează banii, sănătatea-i importantă!

Era şi până acum, fraţilor, dar sănătatea costă, ascultaţi la mine. Luaţi şi mâncaţi calitativ, nu cantitativ, că straturile adipoase de pe abdomen nu ţin decât cămaşa la distanţă. De curea. Cu virusul n-au de-a face. Băgaţi în voi vitamina C şi alţi antioxidanţi, cu simţul măsurii, nu cu simţul lăcomiei. Vitaminele nu îngraşă, să nu v-aud cu prostii din astea, gagici! Dar grija asta trebuie manifestată tot timpul, nu doar când ne spun ăia de la televizor.

Masca pe figură? Iertaţi-mi îndrăzneala, dar e hidoasă şi nu ştiu cât de eficientă. Măsurile alea repetate obsesiv în media sunt bune de aplicat, plus: feriţi capul dacă strănută careva lângă voi. Dar nici asta nu e noutate. În rest, să facem şi o rugăciune, tot din capitolul măsuri bune de luat. Tot timpul, nu doar în criză. Sau gripă, nici nu ştiu cum mai era.

De marţi până vineri sunt aici, la Târgul pentru Sănătate şi Frumuseţe (nu că ar duce careva lipsă de astea două, dar o vorbă din bătrâni zice că întotdeauna e loc şi de mai bine 😉 ). Dacă treceţi, musai să mă salutaţi, iar dacă sunteţi cuminţi, v-o prezint şi pe mama. 🙂

Azi voi lipsi de pe la 5, în rest, promit solemn că rămân. Deocamdată nu m-am învârtit prea mult, dar vă ţin la curent cu ce e de văzut şi de mâncat pe cia. Dada, noi stăm chiar aproape de standul cu dulciuri! ;)) Undeva pe culoar, îm stânga, blondele nu-s greu de reperat!

…ore în şir la birou.

Nici oboseala nu mai e ce-a fost

Când am citit chestia asta prima dată mi s-a părut foarte ciudat, tocmai prin faptul că oboseala presupune să faci ceva, apoi la acel ceva se adaugă o prelungire în timp şi intensitate, deci, a face ceva “mult” ca adverb temporal şi calitativ mă oboseşte numai să-mi explic.

Cert e că indiferent ce faci, dacă stai în picioare sau în fund pentru o mai lungă perioadă de timp, devine obositor. Explicaţia e simplă: pentru a menţine o poziţie, musculatura stă încordată ca să susţină şi menţină scheletul acolo. Gândiţi-vă puţin cum e când faci abdomene şi rămâi în flexie la 45 grade cu solul. Ştiu, e greu. De la un moment dat, doare. Na, fix aşa păţesc ceilalţi muşchi, pe care nu îi mai lăsăm să se întindă sau să-şi schimbe poziţia. Mişcarea de pe scaun la WC şi înapoi, plus cea de la birou la maşină e mult insuficientă.

Sportul înseamnă sănătate? Fals. Fiindcă nu toţi non-practicanţii de sport sunt bolnavi. Şi nici toţi sportivii, sănătoşi. Mişcarea înseamnă sănătate? Corect! De la sport la mişcare e cale lungă, există oameni care nu sunt sedentari fără a practica vreun sport. Sedentarismul presupune lipsa mişcării, sportul e ceva mai complex.

Ce putem face acum:

• să avem grijă ca ecranul calculatorului să fie la nivelul ochilor noştri, pentru a permite o deviere minimă a coloanei cervicale, de la “normal”.
• să avem spătar la scaun pentru sprijinul zonei lombare. Nu stăm tolăniţi ca în bar.
• poziţia corectă nu e cu bustul împins ca pamela anderson, ci cu omoplaţii aliniaţi. Nu împingem pieptul, ci tragem umerii. Mie îmi e atât de străină şi greoaie poziţia asta, că mă simt tare artificial când o adopt.

Şi nu uitaţi, o poziţie de gâb ne face să arătăm mai graşi, ne scurtează optic gâtul, iar asta denotă lipsă de încredere în sine. De la agenţii FBI citire 😉