Categoria: o blonda in lume (Pagina 21 din 33)

Am ajuns acasă

Mizeriile patriei nici nu mai par aşa împuţite când ajungi să cunoşti oameni care trăiesc dincolo de ele. Cu dorul de ele.

Iar covrigii din coada câinilor te strică la stomac atunci când îi serveşti calzi. În filme sau în poveştile altora par întotdeauna mai gustoşi. Fiindcă se elimină descrierea procesului de digestie. Şi când ajungi la gaură (de la covrig), începe să te roadă stomacul. Fiindcă se zbate în gol.

Dincolo de ziduri celebre şi bucăţi de istorie, pentru mine Anglia a fost o experienţă. Imaginaţi-vă că nu mi-au trebuit mall-uri, decât ca să-mi încălzesc obrajii sau să-mi odihnesc picioarele. Nici umbrela n-am prea deschis-o, dar nu vă închipuiţi că nu a plouat. Dar am învăţat că în viaţă e întotdeauna vorba de alegeri şi de felul în care ni le asumăm. Că noi le facem pe ele şi niciodată invers. Însă singuri nu ne putem elibera.

Că nimic nu e veşnic şi ce noroc că-i aşa. Sau că poate e vremea ca şi eu să îmi asum şi să accept. Ceea ce e atât de frumos, încât în două dimineţi m-am trezit în hohotele mele de râs.

Visele frumoase le-am lăsat acolo.
Aici, mâine dimineaţă mă întorc la şcoală.

p.s. V-aş arăta poze, dar săptămâna asta nu a încăput prin obiectiv. Fiindcă e scăldată în subiectiv.

Din aer

Va scriu din aer, la propriu. Am lasat fleacurile pamantene si m-am dus. Deasupra norilor. De data asta, si la figurat.

Va scriu de acolo de unde timpul nici nu mai exista, iar albastrul se vede atat de adevarat ca aproape ti-ai dori sa il respiri. Sunt intre fuse orare si multe ore de nesomn. Sunt usoara de ganduri, am impachetat doar bucurii si doruri cu mine. Ca gandurile stiu ca ma asteapta toate sa ma intorc acasa. Ca si ele numai pe mine ma au.

Incercati si dumneavoastra. Mariti pauza dintre doua ganduri si observati.

Iar daca ma vedeti pe strada, nu veniti sa ma treziti. Fiindca oricum toate visele isi afla la un moment dat sfarsitul. In afara de cele care se implinesc 😉

———————–

Postul acesta il scriam duminica dimineata, din avionul spre Londra. Din pacate, nu am ajuns la un internet mai repede de azi. De fapt, din fericire.

Aseară am fost VIPe

Aseară am fost cu fetele la film. Sherlock Holmes, foarte drăguţ de altfel. Recomand călduros, mult mai călduros decât Avatar. Fierbinte chiar, în comparaţie. Dar, asta e doar părerea mea, având în vedere că pe dl Robert Downey Jr nu te sperii dacă îl visezi.

Concluzia serii e că sălile sunt chiar frumoase şi scaunele extraordinar de confortabile, mai ales pentru nişte fete cu picioare lungi ca ale noastre 🙂 şi că nici nu e o afacere aşa de proastă să mergi la sala de VIP. Biletul costă 50 ron în timpul săptămânii şi 60 ron în weekend. Vedeţi aici. Iar în banii ăştia intră şi bufetul.

Deci mă gândesc aşa, diferenţa faţă de un bilet obişnuit, plus popcorn şi Cola sau ce alte prostii se mai consumă la astfel de ocazii nici nu e aşa mare, dacă este vreuna. Deci nu e tocmai scump.

Sper să nu se simtă vreun VIP  depreciat 😛

P.S. Mulţumesc că m-aţi luat şi pe mine!

Rezumatul acestor zile

  • Înregistrarea emisiunii de la Radio Lynx  aici
  • Un guest post la artistu:

Reacţia tatălui meu la aducerea acasă a primului tânăr într-o calitate „anume” a fost demnă de premiat. Ori cu Nobelul pentru Pace, că tot se poartă, ori cu Oscarul pentru situaţii extreme. Şi să nu mai batem pasul pe loc, întrucât cauza extremităţii de situaţie e evidentă tuturor, sunt aproape convinsă. Deci tata…

  • Ştiţi noul Blend a med white pearl, care intoxică momentan cu reclame pe toate gardurile?! Mi-a distrus gingiile în doar o săptămână (atâta mi-a luat până am cedat în faţa durerii şi sângerării , acu’ nici dinţi albi nu mai îmi trebuie, îs buni ai mei cu galbenul lor cu tot. După două zile de revenit la vechea pastă de dinţi, mi s-au reparat toate rănile din gură)

Deseară mă vedeţi la radio

Deseară, începând cu 8 p.m. o să fiu la Radio Lynx cu Buddha şi Adela Marchis. Ştiţi vorba aia, că între două nu te plouă, da’ nici bine nu-ţi merge?

De data asta, singur şi-a căutat-o. Cu lumânarea, cum s-ar zice. Acuma, subiectul întâlnirii va fi hărţuirea în mediul online. Nu ştiu dacă aţi păţit vreodată, dacă v-aţi gândit vreodată la asta, eu vă povestesc deseară din tolba cu întâmplări adevărate. Şi dacă deţineţi vreo istorie care să facă istorie, s-o auzim şi noi! Ar fi interesant să lăsaţi un comentariu sau să trimiteţi un mail (sub anonimat, desigur, la miruna la siblondelegandesc punct ro). Poate facem schimb de experienţe.  Glumesc. Ideea e că deseară o să citim şi o să discutăm şi alte situaţii decât cele prin care am trecut chiar noi. Că unde-s mulţi, puterea creşte, iar acest fenomen nu trebuie lăsat să prindă rădăcini.

Vă amintesc că la Lynx se şi filmează, deci ne vedeţi deseară! Mama a anunţat toată strada 😀

—————

p.s. Nu uitaţi şi de concursul de pe site-ul Unica, poate vă mai plictisiţi într-o pauză de cafea şi donaţi un click acestei blonde. Sănătate multă.

Primiţi procent pe zâmbet?

Hehe, tu ce faţă ai dimineaţa când te duci la “fabrică”?

Experimentul nostru, al lui Adi Ciubotaru şi Alex Negrea mai mult, a fost un generator de zâmbete în dimineaţa respectivă. Iar după asta, ne-am pus pe o bancă să vorbim… numa’ la subiect nu. Oricum, să faci un om să zâmbească înseamnă să-l rupi puţin din rutina lui, să-l scoţi din oftatul cel de toate zilele. Iar tu, personal, te încarci într-un mare fel. Fiindcă din zâmbetele pe care le produci, capeţi garantat procent!
Încercaţi să-i spuneţi ceva haios casieriţei de la supermarket. Care e pe robot automat câtă vreme freacă la codurile alea de scanner. Sau şoferului de taxi. Nici nu ştiţi câtă recunoştinţă şi amabilitate pot fi trezite în ei, când le aminteşti că sunt mai mult decât munca pe care o prestează.

În altă ordine de idei, n-aţi fi zis că o femeie NU vorbeşte mai mult decât doi bărbaţi la un loc. Eah, uite dovada: noul episod pestradă.info ! 😀

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 119 queries in 0.545 s