Iubirea îi apropie pe indivizi într-o convieţuire atât de strânsă şi de absolută, încât nu lasă între ei distanţa necesară pentru a percepe modificarea produsă de unul asupra celuilalt. În general, influenţa femeii este atmosferică, şi, ca atare, omniprezentă şi invizibilă. Nu e chip să o previi şi să o eviţi. Pătrunde prin interstiţiile prudenţei şi acţionează asupra bărbatului iubit asemenea climei asupra plantelor. Modalităţile ei radicale de a simţi existenţa îşi exercită blând şi continuu presiunea asupra trăsăturilor sufletului nostru şi sfârşesc prin a-i împărtăşi configuraţia ei specifică.

Studii despre iubire, Jose Ortega&Gasset

Eu citesc multe cărţi deştepte. Atât de multe, că nu le pot lua pe rând, ci mai multe de o dată. Şi atât de deştepte, încât titlul mă farmecă aşa de puternic, încât adesea rămân cu lectura aici cantonată.

Titlul ăsta – Studii despre iubire – e al uneia dintre cărţile în curs de desfăşurare. La şcoală, în metrou, pe canapea sau în baie. Adesea, pe raft. Partea proastă e că nu îmi aparţine şi nu pot mâzgăli pe ea. Îmi place să-mi însemnez cărţile prin locurile mai deştepte decât titlurile lor. (şi ca să nici nu le pot da cuiva cadou la nevoie :p ) Cartea nu îmi aparţine, deci ciuciu însemnări. Ea m-a găsit pe mine la Schimb de Cărţi şi m-a salvat dintr-un mare necaz, acela de a nu mă găsi în compatibilitate cu vreo scriere şi de a mă face de mândra minune. Asta e, apreciaţi sinceritatea. (Beletristica nu-mi place. Imaginaţie am şi eu, iar aberaţiile din jur mă suprasaturează. Deci, să trecem la lucruri serioase :p )

Nenea ăsta, autorul Jose Ortega&Gasset, zice nişte treburi isteţe rău. Le-am cules pentru mine şi le împărtăşesc cu drag. În miliCuvinte de iubire. De la blonde:

Uneori suferim o decădere vitală care nu provine dintr-o maladie a corpului sau a sufletului nostru, ci doar dintr-o proastă igienă a idealurilor.