Categoria: cu degetele pe taste (Pagina 2 din 26)

Și când nu mai poți, trebuie să poți

Ieri a fost picat blogul vreo jumătate de oră pe la unșpe (din motive tehnice). Trăim într-o țară în care, de mâine ar putea să se dea o lege prin care să se interzică acest blog. Și blondele. Sau facebook în România. Vă dați seama cum ar fi? 

Simt că nu mai pot.

Continuare

De ce e important să rezistăm

În fiecare zi de aproape o săptămână, îmi propun să nu mai scriu despre protest. Gata, e ultimul articol, îmi spun. Doar că, la fel ca ”e ultima ciocolată”, nu mă pot ține de cuvânt. Nu fiindcă e prea bun protestul -ca ciocolata, nici fiindcă dă dependență (în seara asta a fost frig rău în piață, veneau rafale de vânt tăios peste orbaji, dar na), ci fiindcă povestea nu s-a terminat.

Au abrogat-o, de ce mai mergi în piață?

Continuare

E oficial: România nu mai este țara tuturor posibilităților

captura de aici e de la ora 21.00 . La 22.00 se anunțau 300 mii.

Îmi vine să plâng de bucurie.

Continuare

Am făcut un experiment pe facebook

Ceva simplu de tot: în ultima vreme, am dat like la absolut toate invitațiile prietenilor mei de a le aprecia o pagină sau alta. Fie că era despre mașini, despre gătit, despre muzică simfonică sau fizică cuantică (știu, prietenii mei sunt mai deștepți decât mine).

Continuare

Suprasaturația de facebook în mintea consumatorului

Fenomenul facebook a ajuns într-un timp record (aproximativ 7-8 ani, poate 3 în medie)  să aibă același efect de a intoxica poporul cum a avut TV-ul după vreo 15-20 de ani. 

Continuare

Doua vorbe si-un cuvant

Va scriu din varful patului, de pe telefon. Sa vedem cum o fi si treaba asta. Copilul meu are nasul atat de infundat, incat nici sanul nu il mai poate apuca. Sper sa ii treaca pana maine, altfel va fi nevoit sa inceapa sa-i placa mancarea din alte surse decat cele materne. A adormit cu greu, in chinuri si neintelegeri. Ma privea cu durere si suspina. I-am explicat ca asa mai patesc uneori omuletii, nasul li se umple de muci mari si ca mai dureaza poate cateva zile pana ii trece. Adica, ne mai spunem noapte buna de cateva ori, unii dintre noi poate apuca sa si atipeasca intre ture.

si, uite-asa, m-a apucat ora 2 in fund pe marginea patului, cu 10 kg de bebelus adorabil in brate si spre zero sanse de a ajunge la orizontala in curand.

Astazi as fi scris despre inceputul lui 2017, despre dorurile de prietenii mei cei noi si proaspat parasiti la Regina, despre cat am mancat de sarbatori, despre cat am dormit pana la amiaz fara exceptie. V-as fi ibtrebat si pe dumneavoastra cu ce va laudati, daca va bucurati ca incepeti munca, daca va place ceea ce faceti la serviciu, daca acasa va asteapta viata pe care-o meritati.

in loc, cred ca voi invata sa dorm in fund, tinand un prunc in brate. Spor bun la toate si sa nu va prind ca va urcati pe cantar! N-are nici un rost, mai asteptam  o saptamana 😉

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 58 queries in 0.165 s

Inline
Inline