Pericolele Expertului Gigel-Coadă-de-Șoricel și realitatea din Apple Cider Vinegar

Am făcut celebri oamenii greșiți, prieteni. Sfârșitul competenței a început și deja ne afectează. Problema e că mor oameni pe capete, o fi noua selecție naturală, or fi alegeri personale, nu zic, dar tot revoltător mi se pare.

Halul în care unii pot minți. Felul în care ceilalți îi pot crede.

Și păcatul celor care nu verifică nimic. Nu știu cât sunt de vinovați cei din urmă. Oare să fie încrederea în ceilalți un defect criminal? Când nu îți imaginezi că cineva e atât de meschin încât să mintă poporul cu Instagramul, dar iată.

Povestea este adevărată.

A unei australience care a mințit că are cancer la creier. Cancer malign, cum zice ea. Glioblastom. Îmi vine și să râd. De nervi, nu de alta. Asta se întâmplă când termeni pe care nu-i înțeleg pe deplin sunt mânuiți de guri fără creier.

A mințit, a strâns 2,3 milioane de urmăritori, a făcut o aplicație cu rețete vegane și a scos o carte. A fost susținută de Apple și Penguin, un publisher mare.

Ar fi putut această femeie avea succes și fără să mintă?

Normal! Frumoasă, deșteaptă, a prins primul val pe Insta, 2,3 milioane de urmăritori, o aplicație bombă, Penguin și Apple. Și după toate astea, cu ce a rămas lumea despre ea? Că a mințit. Un singur lucru i-a lipsit ca să-și păstreze succesul: să fi fost cinstită.

Dar minciunile retroactiv privite sunt întotdeauna evidente.

După război, mulți viteji se-arată. În timpul războiului însă, nu te prinzi. Pentru că manipularea e pur și simplu la rang de artă. V-o amintiți pe Ana, cea care a vrăjit bogătanii din Manhatten? Sau pe Tinder Swindler? Acolo talent, nene. Și jeg în caracter.

Am cunoscut și eu doi mincinoși din ăștia patologici, pe unul l-am părăsit în clasa a 11-a, pe altul îl paște închisoarea. Dar asta e altă poveste, pe care nu va exista om s-o spună mai bine decât mine. Se vor rușina și vecinii ei de pe scară, c-au fost vecini cu o hoață.

Revenind la film, sunt arătați cei care au mușcat povestea.

Nu sunt niște tâmpiți. Așa cum se întâmplă și în realitate. Noi ne imaginăm că cei care pot crede cai verzi pe pereți sunt imbecili cu diplomă. Doar că nu, ei sunt oameni de bună credință ca noi. Oameni care au nevoie de speranță. Iar mincinoasa le promite ce au ei nevoie să audă, nu ce poate ea să ofere. Ei au nevoie de o viață fără cancer, ea le vinde speranță.

Așa că vă rog.

De câte ori întâlniți un expert de tip Șoricel-Coadă-de-Purcel, puneți-vă întrebări.

Multe. Când cineva zice că s-a vindecat miraculos prin terapie cu gândire pozitivă, fugiți cât vedeți cu ochii.

E o scenă în care ea, mincinoasa, stă de vorbă cu o chelnăriță cu cancer. Și îi zice teiubesc, aia face pe ea de emoție. Caz clasic de prostituție în declarații.

Nu mai luați în deșert numele iubirii.

Și nu mai credeți că orice guru vă iubește. Când te bucuri că un străin îți dă atenție, e pentru că nu te-a ținut maică-ta destul în brațe când erai mic/ă. Acolo avem deja o traumă, să nu mai punem una peste, că vom avea o grămadă.

Poveștile astea de ”succes” pe care le citiți pe grupuri, leacuri vindecătoare de-Doamne-sfinte-pulpite și carii avansate și alte aberații de genul să știți că nu sunt spuse pe de-a-ntregul.

Voi credeți că acolo e finalul, dar e numai mijlocul.

Am avut o pacientă venită cu pulpită. Dureri mari, constante, examinare și radiografie, două variante: tratament de canal sau extracție.

N-are rost să vă spun că era genul cu medicina absolvită pe google, practic nu înțeleageam de ce a venit la mine.

Auleu, tratamente medicale??? Da, doamnă, cu asta ne ocupăm în clinica de stomatologie. Vraci nu ținem. Vrăji nu facem.

Sigur că n-am folosit fix aceste cuvinte, fiindcă pacientul nostru, stăpânul nostru. Ea și-a făcut cruci cu amândouă mâinile, eu tot așa, ea a zis că-și face un cuvânt pe care nu-l știam cu ceva ulei de coada-șoricelului, eu am zis că-i dau cel mult două nopți pe pereți și ne revedem în urgență.

Am citit recent postarea acestei paciente pe un grup de hocus-pocus.

Fusese, cu dureri, la spekialiști, fix cu această ortografie, care i-au dat cele două opțiuni, dar ea știe mai bine. Așa că se autotratează acasă cu ce știe. Și spekialiștii să ne lase. Multe like-uri. Multe aplauze. Comentarii care o felicită. Ce curaj. Ce femeie. Ce progres în știință! Simt că s-au vândut niște șoricei fix în noaptea aia.

Oil pulling. Am căutat pe urmă. E un fel de gargară cu ulei sau ceva la fel de scârbos și mult mai inutil decât asta.

La pacienta mea n-a durat 2 nopți ca predicția, că-n următoarea dimineață era prima la ușă.

N-am pus întrebări, ea și-a dorit extracție, a semnat că refuză tratamentul endo, fiindcă nu vrea să aibă în gură țesuturi moarte. Pe asta n-o mai auzisem, dar pacientul nostru, stăpânul nostru. I-am explicat cât am putut de bine, n-a fost chip să se răzgândească. Fie vorba între noi, am făcut hora bucuriei în sinea mea, fiindcă i-am scos dintele în 5 minute, un tratament ar fi durat mult mai mult timp și vizite multiple.

Sigur că, de fapt, pe grup a scris altă femeie. Era doar aceeași patologie.

Sunt sigură că doamna a ajuns tot la spekialiști în 2-3 zile. Cariile nu se vindecă. Sau poate i-a murit nervul și i-a trecut durerea, dar i s-a infectat precis de Paști sau de Rev altădată, când nu găsești dentist să lucreze. Kharma însă am auzit că nu-și ia liber. Am căutat după câteva zile pe acel grup, curioasă ce făcea pacienta noastră. Doamna nu revenise cu update, mă îndoiesc că a mai scris ceva până astăzi. Deși cariile complicate nu se vindecă. De unde știu? Dintr-o facultate și ani de experiență după.

Să vă spun ce povești are soțul meu pe subiectul hocus-pocus? Să nu-l pornim mai bine.

Cel mai ciudă îi e fix pe speța asta: TIMPUL. Că vin oamenii când nu se mai poate face mare lucru, fiindcă și-au pierdut vremea cumpărând speranțe. Și nu mă refer musai la moarte. Dar rămâne, de exemplu, coloana strâmbă, fiindcă s-a tratat cu magneți de teleshopping în loc să facă niște kinetoterapie destul de simplă.

Și vă dați seama dacă un biet stomatolog ca mine a văzut ravagii cauzate de experții tip Gigel-Coadă-de-Șoricel, ce povești au… oncologii.

Uitați-vă la film. Sunt foarte multe aspecte de luat în calcul. Mi-au plăcut discuțiile verde-n față cu medicii, mai ales acolo unde li se cerea cu vehemență altă opțiune în afară de medicină și ei au zis: moartea.

Câtă duritate!

Ăsta nu e niciodată un răspuns care cuiva să îi placă, mai ales când e flămând după speranță. Doar că, ghici ce, și viața e meschină. Ea se întâmplă și nu ne întreabă care-i părerea noastră.

Da, putem ajuta medicina clasică prin gândire pozitivă, sunt studii pe asta. Poate există și alte ajutoare. Dar până la urmă, vedeți care medicină vindecă oamenii de zeci de ani. Nu există hocus-pocus cu rezultate încurajatoare. Există însă diagnostice eronate, șarlatani și victime.

Deci nu mâncați mult, nu mâncați prostii, beți apă, mișcați-vă în aer curat și iubiți-vă în familie, nu cu experții pe Instagram.

Știți, una dintre cele mai șocante chestii pe care le-am învățat ca dentist în Marea Britanie, venită dintr-un sistem în care Dumnezeu era domnul profesor e următoarea: în medicină nu avem păreri personale, ci justificări clinice. Și dovezi științifice.

Când pacientul te întreba care-i părerea ta, nu aveai voie să ai una. Aveai doar ocazia să îi explici opțiuni cu riscuri și beneficii. Nu zic că era perfect, dar funcționa. De cele mai multe ori, știința asta face: funcționează.

Dați zoom out, schimbați perspectiva, puneți întrebări despre ce modele vă alegeți. Trăim într-o lume în care azi se urcă drogați la volan și mâine dau lecții despre responsabilitate.

Am făcut oamenii greșiți celebri.

Aveți grijă pe cine credeți. Nu vă drogați, nu mințiți și nu furați. Și o să fie bine.