Am emoții pentru toată ziua de astăzi. Băiatul meu împlinește 1 an.
Categoria: Broscuțul (Pagina 17 din 17)
Văd cum se trezeşte un băieţel în bebeluşul meu de 5 luni fixe. Unul adorabil, cu picioare delicioase, îmbrăcate în cărniţă fină. Un băieţel cu freză hipsterească, toată naturală, de habar n-am cu cine-o semăna. Care începe să ştie bine ce vrea: o jucărie-n gură, un cântec lălăit, o gîdileală bună. Care reuşeşte nişte acrobaţii straşnice, cum ar fi să-şi crăcăneze picioarele perfect ori să şi le lingă pe amândouă cu o singură limbă. Care deja poate face mai multe lucruri în acelaşi timp, adică să sugă un deget şi să se tragă de picioare, asta în timp ce te urmăreşte să vadă dacă eşti atent. Un băieţel care câştigă lupte grele, finalizate în victoria de-a se ridica în fund. Unde nu ştie cât rezistă, dar el tot nu se lasă oricum.
Era a doua noapte acasă. (Vreau să scriu asta undeva, să nu uit. Cea mai frumoasă declarație de iubire, de că totul are să fie bine și frumos. Și bine. )
După tot ce a însemnat nașterea băiatului nostru, care a fost cu multe emoții (mai degrabă din cele care fac fire albe de păr, nu tocmai fluturași în burtă) și puțin somn. Detaliile, cu altă ocazie. După ce-ai stat nedormit și nemâncat…să fi tot fost vreo 4 zile și nopți. După ce ți-ai ținut femeia de mână, de cealaltă parte a bisturiului. După ce-ai ieșit din sală nu îmbrăcat în chirurg, ci într-un tată fericit.
sau cum poate fi perfectă viaţa unui om.
Peste puţine ore, acum 2 luni fix, venea pe lumea asta. Continuarea preafericită a unei poveşti de iubire. Un om mic, cu ochii mari şi gene-ntoarse. Semăna leit cu tată-său. Mirosea a natură şi a Dumnezeu. Plângea încet, dar din tot sufletul. Respira grăbit şi cu tot trupul. Cunoştea secrete, pe care noi le-am uitat.
