Unde sunt lacrimi, a fost bucurie. Unde e dor, a fost apropiere.
Asa sa stiti.
Am pierdut-o pe Geli, bunica mea. Ar fi implinit curand 96 de ani. Mai stiti cand v-am rugat s-o sunati de ziua ei la 90?
Cand am auzit ca ii e rau, m-am urcat in masina si-am condus. Am mai prins-o vreo 2 ore sufland. Habar n-am daca m-a recunoscut sau a fost doar imaginatia mea, care stie cata nevoie am sa imi dea asa ceva.
Am mângâiat-o, am pupat-o, am incalzit-o, nu cred ca mai auzea, nu stiu daca mai simtea.
Am fost acasa toti, nu a fost singura, fix cum isi dorea.
Dar stiti ce e culmea? Ca n-am crezut ca o sa moara. Stiam ca e batrana si eram constienta ca asta se va intampla. Dar intr-o zi.
Nu duminica, pe 2.03.
Doar nepotii bunicilor bune pot fi atat de naivi.
Doar nepotii bunicilor care le-au facut toate poftele pot plange, cand ele au zis “sa nu plangi”.
Niciodata parca n-a fost atat de mare distanta dintre ce stiu si ce simt. Îi scriam acum cumnatei mele că da, era batrana, ca da, isi dorea asta, ca da, e legea firii. Stiu.
Dar niciodata nu am mai simtit un așa dor în stomac.
Și-apoi îmi zic: A fost bunica ta, ai voie sa plângi după ea.
ID 4351974 | Candle ©
Alain Lacroix | Dreamstime.com
Diana
Si eu am pierdut-o pe mamaia acum o luna de zile. Intotdeauna mi s-a parut nemuritoare… 🙁 Si tot nu imi vine sa cred nici acum ca nu mai e. Ne ramane sa ne rugam pentru sufletele lor si sa ii mai visam pe toti care nu mai sunt printre noi.
Miruna
Imi pare tare rau
Ania
Stiu cat de greu este!
O vreme, am pasit nesigura pe strazi ce pareau pustii, desi erau pline!
O vreme, o cautam in fiecare batranica de pe strada! Sperand sa i mai vad o data ochii verzi! Desi stiam ca ai ei au fost unici!
O vreme ,nu am putut sa ma duc la noua ei casa de la cimitir, stiind ca ea nu e , de fapt, acolo!
O vreme, o simteam sub talpile cu care paseam pe covorul de la ea! Ma invaluia in pilota primita cadou tot de la ea!
O vreme , nu am stiut cum sa traiesc intr o lume fara bunica mea!
Acum, am invatat ca ea locuieste in mine pt totdeauna!
De cate ori fac taitei de casa, dupa reteta ei, este cu mine!
De cate ori fac o gluma buna, stiu ca ea rade din toata inima!
De cate ori vine primavara si apar bujorii, stiu ca ea se bucura ! Pt ca erau florile ei preferate!De aceea , am casa plina de bujori primavara!
Inca nu pot sa calc in casa in care a locuit ea, dar amintirea ei este cu mine mereu!
Imbratisari!
A
Miruna
Te cred! Îți mulțumesc că mi-ai scris. Ce multă iubire e în rândurile tale.
Simona
Nu suntem niciodata pregatiti pentru ziua asta. Si e greu tare sa inveti sa traiesti cu dorul……Stii ca checul bunicii tale, checul Geli a devenit, din pandemie checul familiei mele si este mereu apreciat? nu facusem pana in acel moment chec, desi gatesc mult in casa pentru ca nu gustasem unul bun vreodata. M-a convins reteta bunicii Geli si felul in care ne-ai povestit reteta, dragul si duiosia cu care mainile ei cantareau ingredientele…..
Miruna
nu am avut curajul să revăd videoclipul