De luni până duminică am fost internati. Apendicita acuta la cel mic, cu peritonită locală, operatie de urgenta. Suntem acasă acum, ne recuperam. Ne mângâiem, ne iubim, cred că jumătate din recuperare se face cu medicină, jumătate cu mame.
În salonul de alături, toata noaptea plange un bebelus. E greu sa închizi un ochi si toti suntem obositi. Dar e si mai greu sa dormi cand stii ca nu e unul, ci sunt doi nou-nascuti care plang. Internati fara mama, pentru ca mamele lor le-au parasit.
Doua fetite, fiecare cat un ghemotoc.
Asistentele le iau in brate si le hranesc, le plimbă și le leagănă, incearca sa le faca sa rada, dar nu e ca si cum ele n-au altceva de făcut. Secția e full.
Celelalte mame isi dau rand pe la bebelușe, dar e greu, ca fiecare are deja copilul ei. Hai cate o suzeta, hai un scutecel.
Dar ele plang, si plang a jale. La 8 seara, la 8 si jumatate, la 9, la 9 si jumatate, la 12 noaptea, la 6 dimineata, zi si noapte. Plâng până se epuizează și adorm, apoi se trezesc parcă doar să mai plângă o dată.
-Dați-mi un biberon cu lapte, poate îi e foame, zice o mamă catre asistenta de gardă.
-Nu de foame plânge, doamnă, ci de dor.
Să auzi un bebeluș care plânge e greu oricând. Dar să auzi un bebeluș care plânge dorul de mamă e ca un cuțit în piept. Când știi că ea n-o să vină, e ca o mie de cuțite în piept. Iar bebelușul plânge și speră. Plânge și o cheamă. Cred că așa arată toată durerea din lume în 3kg de nevinovăție băgate într-o fașă.
Prieteni, educația sepsuală ar putea începe din spitale. Vezi asta și nu-ți mai arde.
Violeta
😭
Bianca
Doamne ce trist ! 🥲
Nikki
😥
Mia
Aici mamă de doua fetițe, îmi înghit lacrimile sa nu plâng. Offf
O mama fericita
Draga Miruna,
M-a emotionat articolul tau. Am vizitat o astfel de fetita in maternitate acum 6 ani. Nu mai plangea, nu mai cerea nimic pentru ca stia ca nu vine nimeni. M-am indragostit iremediabil de privirea ei trista si astfel de 6 ani visul meu de a deveni mama s-a implinit si ea a devenit centrul universului nostru. Suntem o familie fericita datorita ei. Un gând bun si aprecieri pentru tot ce faci!
Anca
Am citit, mi s-a pus un nod în stomac și am simțit o durere (cred ca sufletul), ăsta doare cel mai tare.
Oana
Exact aceeași poveste într-o secție de oncologie, fix acum 3 ani (doar motivul diferit… decât să lupte pentru puiul de om, mai simplu să facă altul🙈). Toti părinții ne trăiam propriile drame, dar plânsul acelei fetițe, pe mine personal mă dărâma… și luptam și mai mult pentru puiul meu!❤️
Bibi
Bietele fetite. Ma doare sufletul pentru ele. Mi-as dori sa ma pot multiplica sa le ofer si lor un pic de dragoste.
Oana
Exact aceleași trăiri în urma cu 3 ani intr-o secție de oncologie. Fiecare părinte internat acolo cu puiul lui trăia propria dramă, însă plansul acelei fetițe era un urlet de greu, de disperare, de dor.
Un urlet de sfârșit…