De la botine cu toc, la cele mai urâte, dar călduroase cizme din lume (p)

Când m-am mutat în Anglia, m-am dus pe niște botine cu toc.

Efectiv cu ele m-am încălțat pe drum, mi se părea că botinele alea manifestă doctorimea din proaspăt absolventa de stomatologie din mine, sexoșenia mutatului cu iubitul la care mă duceam și tot ce urma să fie mai bun în viață.

Niciodată nu e prea devreme să fii la înălțime, era motto-ul meu, deci de ce să nu fiu, din aeroport?

Doar că mi s-a rupt tocul.

Al meu era de gardă și am tras de troller ca o femeie independentă pe tocuri în aeroport. S-a auzit crac, și-am rămas de mândra minune.

După asta, pentru că eram și săracă lipită pământului (el știa asta, tocmai absolvisem, globul era în plină criză financiară, ai mei abia plăteau ratele la un credit făcut la 2 minute înainte să pice piața, eu scoteam bani de tampoane din blog), mi-am luat niște botine de la Primark cu 19,99 pounds. Zic pounds, să meargă cu manifestarea 😉

Nu erau cu toc separat, dar aveau talpă tip trupa Andre, perioada Lasă-mă papa la mare.

La banii ăștia, nu prea puteam deosebi stângul de dreptul, dar era cam tot ce-mi permiteam. Sigur că iubitul mi-a dat cardul lui cu pin și mi-a zis să-mi iau orice doresc, iar eu am luat roșii de la Tesco.

Când a văzut domnul doctor botinele de carton, a zis că-s urâte cu crengi (sinceritatea e o calitate pe care o apreciez la el, însă nu tot timpul). Că el n-ar purta așa ceva nici să-l plătești.

Câteva zile mai târziu, s-a manifestat degetul mare prin cartonul de 19,99 și am înțeles că suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine.

V-am povestit asta, ca să înțelegeți cam prin câtă durere am trecut până să învăț să aleg o pereche de cizme.

Poate la modă nu mă pricep, dar știți la ce excelez? La căldurică.
Eu nu cumpăr o pereche de cizme, cumpăr căldură la picioare. Pentru că nu-mi explic științific, dar când mi-s picioarele înghețate, mi-e și creierul la fel. Sloi!

Deci veți înțelege perfect, mai ales dacă suferiți de aceeași “condiție” cât e de periculos pentru o femeie să meargă iarna cu picioarele bocnă. Poate face accident de mașină! Poate uita copiii la școală! Poate arde tocănița-n oală!

Dar nu aș putea da 1500 lei pe o pereche de cizme decât dacă ar da și cu mopul prin casă.

Și mai cred că prețul real al lucrurilor e cel de la reduceri. Așa că tocmai mi-am comandat o pereche de EMU Australia (un fel de UGGs mai pentru cunoscători), cu lână de oiță adevarată, să mă scuzați, dar behăi de fericire.

Nu trebuie să faceți la fel și voi, dar nici nu puteți rămâne cu picioarele înghețate!

Am mai prins o super ofertă de un black friday altădată, de s-a epuizat stocul în câteva ore, iar eu am rămas pe dinafară, pentru că zgârcită. Mi-a părut rău atunci și nu le-am mai găsit la reducerile alea până astăzi!

Vă zic și vouă, dar numai după ce-am pus eu comanda (a girl’s gotta do what a girl’s gotta do).

Încă sunt mărimi, las link în comentarii și poză cu coșul meu. Dacă aveți fetițe, vedeți că au numere.

Sunt urâte, știu, dar țin mega cald, nu transpiri, îți vine să dormi în ele.

Concurență pe partea de căldurică și uscățică le fac doar Moon boots, care-s la fel de urâte, câștigă la zăpadă, pierd însă la fashion. Cu Moon boots în oraș nu prea merge (decât dacă ești delulu ca mine). Însă acum avem solulu, EMU Australia la 350 lei, să nu aud pe urmă că ați ratat numere.

Avem și un mega cod de reducere:
NOV50 (50% off pt clienții noi, 15% off pt cei vechi, la produsele selectate)

Link aici și să nu v-aud că-s urâte! 😉

credit foto ID 176769009 © Photoprophoto | Dreamstime.com