Vreti sa va spun ceva de ras? Dupa ce am petrecut un pranz incendiar la santier (pe final, si Borsecul se infierbantase in asemenea hal, ca nu te mai puteai atinge de apa), un pranz fara mancare, evident, cu multa asteptare, intrebari, stai ca vine, nu mai e mult, hai ca a venit cifa, stai ca a facut priza betonul in furtun, e foarte cald, serios? Stim si noi, hai ca am ramas fara beton, ba nu, stai ca ne ajunge si chiar mai ramane un pic, cine-i domnul dezbracat, un vecin suparat, Iisuse, salveaza-ma si sper ca in Rai e lumina cu umbra, ca imi arde fiecare centimetru patrat.
Deci dupa toate astea, deci final, primim o surpriza ca un Jerry care sare dintr-un tort: “si-acum sa nu uitati sa udati betonul la fiecare ora, va rog.”
Soc si groaza e putin spus.
-Azi, chiar din 30 in 30 de minute, verificati cu degetul asea, daca e intarit, il udati. Maine merge si din ora-n ora, dar neaparat cand rasare soarele sa fiti aici 😲 si cand apune. Duminica merge si numai de trei ori, cand rasare, la pranz si seara, ca deja va fi destul de intarit.
-Stai, ce?
-Da, ca altfel crapa si degeaba l-am turnat. De fapt, nici daca crapa n-are nimic.
-Poftim, nu vrem sa crape, va imaginati.
-Bine, atunci sa-l udati.
Acesta nu este un dialog imaginar.
Vestea buna e ca probabil ne vom muta mult mai devreme decat credeam, gen de azi-dimineata, doar ca noi nu stiam.
Vestea proasta e ca mi-as dori un dus, dar nu mai avem apa calda de doua saptamani. Deci conditii excelente peste tot.
Asta postam azi pe feisbuc din taxi, in drum spre copiii nostri.
Dupa un dus segmentar desigur si rece ca gheata, dupa ce mi-am pupat baietii si s-a intors sotul acasa, am alt vibe. Crestem o casa. Asa, cu poticneli multe si oameni care au nevoie de coordonare, mai, crestem o casa. Happy thoughts, imi spuneam, in timp ce din furtunul urias curgea licoarea minune.
Acolo nu e numai beton, e si energia oamenilor care au participat la turnare, care erau cu broboane de sudoare pe cap, uzi pana in chiloti probabil. Niciunul nu avea palarie de soare, pun pariu ca nici cu factor de protectie nu s-au dat.
Acolo e si un sacrificiu.
Sa nu ne mai plangem si sa ne bucuram ca avem un plan. Casuta se ridica, teiul ne asteapta, cocosul canta. Desi e complicat si suntem obositi fleasca, avem sentimentul ala ca am facut ceva important azi, desi doar am mutat greutatea de pe un picior pe altul. Si eu am mai dat niste indicatii, e posibil pe toate sa le fi dat, desi cred ca mai fac rost de unele pana data viitoare.
Somn usor, lume. Noi ne trezim la rasarit sa udam. Ca oamenii gospodari.
Photo by Guilherme Cunha on Unsplash
Leave a Reply