Mi-a povestit directoarea grădiniței unde merge băiatul meu cel mare. S-a întâmplat sub ochii ei. Femeia era șocată, consternată. Mi-a spus-o doar să mă avertizeze, să nu cumva să las copilul singur în parc. ”Trebuie să știe toți părinții, doamnă.” Deși al meu e încă mic și nu e ”în publicul-țintă” al Dubiosului, dar câți nu merg singuri la 10 ani cu metroul, autobuzul, în parc, cu bicicleta sau cu skate-ul.
Îi vom spune Dubiosul, veți vedea că avem toate motivele să facem asta.
Era săptămâna trecută. Două educatoare și directoarea, cu un grup de copii: câțiva din grupa mare și câțiva școlari. Grupa mare se juca într-un loc, băieții de clasa a treia învârteau o roată la un loc de joacă din parc. Educatoarele, toate trei, erau pe o bancă, de unde îi puteau supraveghea pe toți.
Și apare un bărbat, trece de ele, se duce la băieții cei mari. Clasa a treia, zece-unșpe ani. Le oferă câte o hârtie de 10 lei fiecăruia, fără să spună prea multe. În acest moment, directoarea se alertează și fuge la copii, le ia banii și îl urmărește cu privirea pe individ. Zice acum că îi pare extrem de rău că nu l-a fotografiat măcar, chemat poliția sau ceva. Dar că a fost speriată și șocată în acel moment. O cred, vă imaginați? Toate trei s-au speriat, a zis că uneia îi tremurau genunchii deja.
Urmărind individul, au observat că venise pregătit.
De ce avea la el un teanc de bancnote de 10lei? S-a mai dus la un grup tot de băieți de vârstă similară, care păreau a fi singuri în parc. (e vacanță, părinții lucrează, cred că nu sunt puțini care îi lasă singuri în parc, fără să-și imagineze ce se poate întâmpla). Mi-a povestit directoarea că și cel mai timid dintre băieți (care n-ar vorbi nici cu un copac străin) a acceptat hârtia de 10 lei. Doar toți ceilalți au acceptat, ce putea fi rău? E chestia aia de grup, cumva. Toți au luat.
Dar ce voia?
Sigur că nu vom afla până nu va fi vi0lat un copil sau mai mulți, până nu va fi racolat în vreo sectă sau lăsat fără vreun organ, ceva dubios oricum. Fiindcă în niciun caz nu e normal să umbli prin parc și să împarți bani adevărați la copiii băieți, fără părinți.
Ce-au făcut educatoarele și directoarea?
Au informat părinții. Încă îi informează, că așa am aflat și eu. A zis că e nevoie să știe cât mai mulți oameni, să își avertizeze și păzească băieții. Dar și fetele, bineînțeles.
Au vorbit cu ei despre străinii de pe stradă și din parc, despre corp, limite și vi0l. Se pare că băieții știau de vi0l (au totuși 10 ani), dar credeau că e ceva care li se întâmplă doar fetelor. Poftim?
Copiii i-au povestit că Dubiosul a zis ceva de Iisus, fără să înțeleagă exact ce.
Ei s-au bucurat de bani. Directoarea crede că nu e normal ca un bărbat de aproximativ 50 de ani să caute băieți prepuberi în parc. Doar băieți, doar care par a fi singuri, fără părinți. Ce părinți, la ora 11 în parc? Și că asta e cel puțin dubios, sunt perfect de acord.
Poate că nu-i vrăjește din prima, mai întâi se împrietenește nițel. Azi 10 lei, mâine un zâmbet, poimâine cine știe ce. Îmi e scârbă, sincer, orice ar fi. Și îmi e teamă că e nevoie să recurgem la internet să ne apărăm, dar ce bine că putem și așa.
Doamna directoare mi-a dat voie să scriu povestea pe blog. Chiar i-a plăcut ideea, fiindcă nu îi plac acești dubioși.
Cum ne apărăm?
Dacă îl vedem, îl fotografiem, filmăm și chemăm poliția. Dar, până să se ivească ocazia, mai e ceva foarte important de făcut:
Momentul să purtați ACEA discuție cu copiii voștri e ACUM.
Nu mâine, nu întreabă-l pe tati, pe bunica, pe mama mare. Acum, aici, voi. Nu le ziceți copiilor mici de 6 ani, să-i încărcați cu așa ceva. Lor le ziceți doar generalități despre străini și corp, că nu îi lăsați oricum nesupravegheați.
Celor mari însă le povestiți ce au pățit acești băieți.
Colegii băiatului meu, nu povești. Un bărbat a venit și le-a dat bani. Nu știm ce voia, dar n-are cum fi ceva bun. Nu ne împrietenim cu necunoscuți fără un părinte lângă noi. Nici nu intrăm în discuții, nu acceptăm cadou, nu nimic, nu nu nu. Punem o limită și o interdicție clară. Discuțiile despre religie nu se poartă cu bărbați de 50 de ani, în parc. Să-și găsească prieteni de vârsta lor. Și nimeni nu are dreptul să ne atingă corpul dacă noi nu vrem. Nu arătăm părțile noastre intime nimănui dacă nu ne dorim și niciodată în parc!
Sunt șocată, parcul Tineretului e grădina casei mele, my friends. Niciodată nu m-am simțit aici că nu aș fi în siguranță, nici măcar câini vagabonzi nu avem. Dar au apărut niște dezaxați. Dacă aveți alte informații, orice (mă îndoiesc că acești băieți sunt primii care pățesc), vă rog să lăsați comentariu sau să îmi scrieți în privat. Poate putem face ceva. Aveți grijă de voi și de ei.
Photo by Ashton Bingham on Unsplash
Silvia R.
Doamne fereste! Am stiut dintodeauna ca exista astfel de dubiosi, dar asa in proximitate…
Din pacate nu e nici primul nici ultimul. Deci da, singura solutie este sa ne educam copiii, sa fim catmai sinceri cu ei, sa le explicam ca exista si oameni buni, dar si oameni rai si ca, niciodata, sa nu plece cu vreun strain.
Miruna
Mda
Irina S.
Eu am vazut zilele trecute cu ochii mei in zona dezafectata a parcului IOR, statia de metrou Titan, la 7 dimineata un dezaxat care nu facea lucruri tocmai ortodoxe… Poti sa stii ca nu era tot el?
Miruna
N-ai de unde sti, doar ca parerea mea e ca-s mai multe sanse sa fie mai multi dezaxati
Otilis
Tot in Parcul Tineretului, un dezaxat cu o bicicleta cu atas pentru copii din acela asemanator cu un carucior, l-a intrebat pe baiatul meu daca vrea sa urce in atas sa il plimbe. Crezuse ca e singur in parc si cand a observat ca e insotit, a plecat repede. Asta in urma cu 5 ani…
Miruna
Doamne fereste!