De trei zile, am propriul meu cuptoras. Sta in brate, doarme lipit, suge mai mult decat la doua luni. Cred ca toti devenim un pic bebelusi atunci cand suntem bolnavi. Toti in afara de barbatii adulti, care sunt niste bebelusi si daca isi taie o unghie mai adanc.
Nu prea am dormit noptile, dar ne asteptam. Ne-am culcat cu farmacia la cap: termometru, servetele, siropele, apa si aspirator de muci.
Nu prea m-am ingrijorat, cu exceptia unui frison neasteptat, fiindca n-am mai experimentat la copil mic. Cu atat mai putin la copilul meu.
In afara de asta, va marturisesc ceva si aveti voie sa ma judecati.
Aproape mi-a placut bebelusala asta dintre noi. Caldura, nevoia, dormitul lipit. N-am mai tinut cont de nimic in afara de spalatul pe dinti.
Am ales ca, in loc sa ma ingrijorez, sa profit de aceasta febra pe post de musafir. N-o tin mai mult de 3 zile si 3 nopti, eventual la noapte ma mai astept la un mic bis. Farmacia inca o pastrez. Dar profit. L-am fotografiat mental cum dormea cu mandibula atarnata, iar de printre dinti ii iesea un sfarc. Ca sa nu il uit niciodata, am senzatia ca prea multe am uitat deja.
I-am mai imortalizat nasucul rotund si sforaitor zilele astea, obrajii plini si proaspeti de-ti vine sa-i mananci.
L-am inregistrat cand s-a trezit azi-noapte pe la 3 cu febra si a inceput sa cante O, brad frumos.
Cum a pregatit micul dejun impreuna cu fratele lui pentru noi. Farfurii, tacamuri, servetele si apa in pahare, sandwich-uri facute de ei. “Mami, tati, sa nu veniti inca, biiiiine?”
Chiar acum doarme pe mine, imi e cald si bine. Nici nu ma misc, nici nu ma culc. Voiam sa va povestesc ca baiatul meu mic a facut febra, ca eu l-am tinut in brate si mi-a placut.
Silvia R.
Offf, prichindelul! Insanatosire grabnica, Victor!
Miruna
Multumim! Ii trece, asa invata corpul lui sa lupte.