Mamele care nu respiră mănâncă

Asta mi-a venit in minte in seara asta. In timp ce hapaiam un oreo fara nicio remuscare.

Inteleg ca e tarziu, stiu ca vreau sa fiu un exemplu, dar uneori imi bag picioarele in exemple si biscuitele, in gura.

Relatia mea cu mancarea a fost un rollercoaster dintotdeauna. Primul copil a potolit trenul, dar al doilea copil ma duce de la deal la vale.

Uitati-va la femeia de langa voi. La iubita pe care acum niste ani o invitati la cafea pentru prima oara.

Are programare la coafor? Are agenda si intalniri cu prietenele? Sau are rufe-n cos si un biscuite-n gura?

Mamele mananca fiindca e unul dintre putinele lucruri care le dau un strop de energie.

Cand pici din picioare de extenuare, o cutie de tiramisu te ajuta sa bagi copiii in pat in loc sa ii arunci pe fereastra.

Cand barbatul vine acasa, isi baga ochii in telefon si-si pune calcaiele pe masa, ultimele felii de pizza sunt mai apetisante decat o cearta.

Cand copiii tipa incontinuu si tu esti singurul adult din casa, ai linge si uleiul din tigaie, numai sa simti ca esti stapana pe propria ta fiinta.

Mamele nu mananca fiindca-s niste puturoase. Nici fiindca vor sa faca miscare cu 5 kg de grasime atarnate pe burta. Mamele nu mananca de prea mult bine, nu baga-n ele sa sarbatoreasca.

“Vai, am si astazi de spalat o masina!”
“Iar nu sterge nimeni pe jos in afara de mine!”
“O, ce bine ca nu mi-am auzit gandurile azi nicio secunda!”

Uita-te la partenera de langa tine. Fii sincer, e grasa?
Fii si mai sincer, pare fericita?

Nu-mi spune ce crezi. Ce vezi conteaza.

Ar vrea sa nu-i mai cumperi ciocolata si sa o astepti maine cu masa intinsa.

Ar vrea sa nu-i mai admiri rochiile cu o marime mai mare si sa duci copiii mai des si tu la culcare.

Ar vrea sa nu te mai prefaci ca totul e bine si sa pui umarul sa duci si tu un pic greul.

Ar vrea sa nu-i mai lauzi tocanita si sa o dezbraci din privire. Nu pe tocanita.

Ar vrea sa nu-i mai spui cum arata si sa o intrebi macar o data cum se simte.

Daca mai poate.

Daca are nevoie sa doarma.

Sa faca si ea ce vrea ea doua ore pe saptamana.

Iar cand tu duci copiii afara, ea sa nu ramana sa traga cu aspiratorul, oricat de simplu ar fi cu voi departe de covoare.

Ieri a iesit sotul meu din garda si mi-a zis asa: scot copiii (era si el praf de oboseala) doar daca-mi promiti ca dormi doua ore.

Nu cred c-au iesit din lift si eu eram pe lumea ailalta. zZzz…

A fost atat de bine, incat m-am simtit ca o supa calda cand esti bolnava. Ca o mangaiere de mama cand nu te-ai dus la scoala. Ca o prajitura buna ca prim fel la masa.

Mamele nu mananca prea mult fiindca-s puturoase. Ci fiindca li s-au terminat bucuriile, autonomiile, timpul si bateriile. Sunt momente cand au nevoie sa manance ca sa simta ca exista. Ca atunci cand te ciupesti, ca sa fii sigur ca esti in realitate.

N-o judeca pe femeia de langa tine. Pune mana si ridica-ti ochii din ecrane si calcaiele de pe masa. Uita-te la ea. N-are nevoie de cure de slabire si nici de antidepresive. Ia mana de pe telefon si mangai-o pe ea pe spate. Pune-i o intrebare si apoi asculta. Fa-i o surpriza si ia tu copiii de la gradinita. Invit-o la un hotel din orasul vostru odata. Daca ati merge la spital, precis ai gasi cu cine lasa copiii. Dar si relatia voastra e o urgenta.

Vei fi uimit ce poti face cu gesturi atat de simple.

Uneori e nevoie sa-i amintesti sa respire. Si va ramane mai multa tocanita pentru tine 😉