Cărțile de educație financiară pe care le-am citit m-au influențat destul de mult. Nu sunt bogătoaia lui pește, dar pot să mă laud în acest moment cu trei lucruri legate de bani:
- am depășit mentalitatea financiară în care m-am născut (”suntem prea ocupați să muncim, ca să câștigăm bani” și cea cu ”ai carte, ai parte; noi nu facem banii din pix”, poate vă recunoașteți în acest model. Momentan, sunt singura din familia mea care face bani din altceva decât a studiat)
- am învățat din greșelile altora (investiții făcute prost care au costat mai mult decât bani, au costat sănătate și nervi)
- am înțeles că banii trebuie să lucreze pentru mine, nu invers, și am aplicat; citind mi-a venit o idee și, împreună cu bărbatu-meu, facem asta deja
În anul 2021, sunt singura din familia mea care face bani din altceva decât ce a învățat.
Sunt medic dentist și câștig bani din scris.
Am lucrat ca dentist 5 ani de mi-au sărit capacele. Am câștigat bani. M-am lămurit.
Când plecam în concediu, când am făcut conjunctivită sau mi-au ieșit hemoroizi și n-am putut ajunge la cabinet, știți ce s-a întâmplat? Nimic. N-a intrat niciun ban în contul meu.
De asta, acesta e citatul meu favorit:
Dacă nu găsești o cale să faci bani în timp ce dormi, vei munci până mori -Warren Buffet
Mă inspiră atât de mult! Îmi amintește de dorințele mele reale: să pot face ce-mi place, să ies/nu intru în cursa șobolanului, să petrec cât mai mult timp cu copiii și soțul meu, să-mi vizitez părinții când poftesc.
Momentan am propria mea afacere online. Acest blog. Deși nu știu dacă e o afacere, fiindcă eu aș scrie în continuare și dacă nimeni nu m-ar mai plăti. Aș scrie și dacă mi-ar tăia cineva fibra de net. Dacă mi-ar lua telefonul.
Probabil aș scrie și dacă mi-ar lua Dumnezeu vederea: în capul meu, la duș, pe wc, la semafor, când râde un copil, înfloresc liliecii, mă invită bărbatu-meu la cafea, după ce mă pupă mama sau îmi iese friptura de zici că io-s masterchef.
Doar știți.
M-am lăudat o vreme că:
- sunt propriul meu șef
- pot lucra de acasă în timp ce schimb scutece și amestec în oală
- îmi fac programul cum vreau
- îmi pot lua vacanță oricând
Între timp, mi-am dat seama că:
- să fii propriul tău șef înseamnă, de fapt, să fii sclavul unui obiectiv
- să poți lucra de acasă cu copiii înseamnă să te enervezi peste zi și să te rogi să adoarmă ca să poți face ceva, uneori un duș sau un caca
- să îți faci programul cum vrei tu înseamnă să te pui pe ultimul loc în fiecare zi
- să îți poți lua vacanță oricând înseamnă că nu îți vei lua niciodată de fapt
De câte ori plecam în concediu, scriam ca nebuna înainte, să am articole pregătite pentru postat. Mereu exista între ciornele mele o listă cu lucruri pe care le-aș putea posta imediat. Subiecte generale, potrivite dacă ajung la spital, plec la Sibiu sau n-am inspirație într-o zi.
Doar că nu vreau așa.
Nu mai admir oameni din ăștia nebuni care lucrează non-stop, care și în vacanțe răspund la telefon.
Îi apreciez pe cei care pun limite și respect pe timpul lor. Vreau să învăț de la ei.
Nu mai cad în fund, când mă gândesc cât de mult muncește femeia aceea fantastică pe care o văd că e tot timpul deșteaptă și țiplă la televizor. Sau online. Pe facebook, pe tik tok, pe stories, peste tot.
Am ascultat un interviu cu un psiholog deosebit, dr. Menis Yousry.
Zicea că OMUL se va liniști atunci când iese din cursa de a deveni. Când își dă seama că este deja.
De atunci, nu mai țin ciorne în sertar. De fapt, de atunci nu mă mai simt vinovată pentru acest fapt.
Nu am niciun articol gata de publicat.
Iar dacă o să merg la spital, de acolo o să scriu două vorbe. Dacă pot. Iar când nu scriu, nu scriu. Nu se schimbă nimic în ființa mea, nu mă prostesc, doar mi se face dor. Știu că e chestiune de timp, taste și net să revin.
În sufletul meu e un pui de scriitor.
M-am liniștit.
Pentru că, atunci când deja ești, nu mai ai ce să devii.
Probabil veți spune că asta e rețeta perfectă pentru mediocritate și plafonare. M-am întrebat eu însămi dacă e așa. M-am întrebat dacă n-oi fi arogantă și încrezută să afirm despre mine aceste cuvinte, mai exact.
Apoi am verificat ce simt:
Libertate.
Ușurință.
Bucurie.
Curiozitate.
Când deja ești, nu te mai duci tu spre obiective, ci încep ele să vină la tine.
Aceasta nu este o lecție de educație financiară, deși ar fi putut părea la început.
Aceasta nu este o lecție.
Sigur că avem nevoie de bani.
Doar că și banii au nevoie de noi.
Pentru că, cine a fost mai întâi, omul sau banul?
Timpul, dragii mei. El a fost primul.
Timpul e cea mai de preț avere.
Sunteți bogați fără să știți.
Să nu-l pierdeți la păcănele.
Cristina
❤️
Miruna
Wowzer, voi cititi aici si fara sa dau pe facebook 🥰😍🥰
Ma simt asa de speciala in acest moment.
🤗
Gabriela F.
Ai vorbit azi cu soțul meu? Asta ar putea fi u curs ținut unor copii la început de cariera. Felicitări!
Miruna
Nu am vorbit, nu 🙂 o fi ceva in aer
Elena
Bravo! Sunt etape. Multi am fost acaparati de munca multa pentru a ” dovedi”. Cred ca noua ni se trage si din scoala. Asa am fost obisnuiti in scoala, sa tragem peste masura.Citeam undeva ca un copil foarte studios si constiincios are sanse sacajunga un adult workahoolic( Doamne, Tu si cartile de parenting, invata-ne cum sa facem cu copiii nostri).Apoi, cred ca acum, de cand avem copii, apreciem timpul mult mai mult, datorita lor.Si, nu in ultimul rand, cred ca no s-a facut lehamite de mentalitatea americana in care doar muncesti pentru bani. Vrem sa ne mai si bucuram, ca de muncit oricum muncim…
Elena
O colega de-a mea a zis o data ca daca nu-ti verifici mailul in concediu, nu crapa pamantul. De atunci, mereu ma raportez la vorba asta. Dar e greu, cand esti constiincios ( si control freak:))). Cu exercitiu, iese..uneori mai bine, alteori nu..
Miruna
O, da!
Roxana
Cam tot asa ne-am gandit si noi, eu si sotul. Muncim, muncim si imbogatim pe altii. Ne-am apucat sa facem ceva pe cont propriu, un joc video de lansat pe Steam, cu multe Easter eggs romanesti. Nici unul dintre noi nu a mai scris cod pentru un joc pana acuma, invatam din mers. Apoi, mi-am dat termen mie pana vad cum fac, dar vreau sa public o carte. Imi fac antrenament mai intai cu scris non-programare pe blog. Fictiune, non-fictiune, poezii, pentru copii, nu stiu, dar stiu ca daca e musai, imi fac si self-publishing pentru carte. Parca vad ca iese o carte de programare…
Miruna, pe bune, cand vine cartea ta? Scrii prea frumos ca sa ramana scrijelit in pixeli.
Miruna
Iti multumesc enorm pentru intrebare. Nu am raspuns.
Oana
Ăsta e motivul pentru care am ales să nu fac gărzi în spitalul în care lucrez(pentru că am avut norocul să fie opționale). Mi-am dat seama că mai mult decât fac acum pentru bani, nu prea aș face. N-am nici soț, nici copii, dar simt că trebuie să am timpul meu.
Miruna
Ce conștientizare mișto, Oana! Unii ajung la ea după pensie și două diagnostice groaznice. Te felicit!
Elis.el
Minunat ce ai scris, ma regasesc perfect, eu si sotul muncim, castigam bine, nu ne lipseste nimic, decat timpul. Peste cativa ani stiu ca o sa renunt la tot, in fiecare zi visez timp liber cum viseaza altii sa castige la loto. Sunt si propriul meu sef si gestionez orice mai putin timpul meu care e la dispozitia tuturor. Asa cum spuneai si tu exista solutii, trebuie doar sa le gasim in noi, poate nu azi, nu maine, dar important e sa nu asteptam prea mult, pana trece viata pe langa noi. Poti sa imi recomanzi cateva titluri de carti bune care te-au inspirat? Educatie financiara si altele, sunt mereu binevenite idei noi. Multumesc
Miruna
Singurul lucru pe care îl pot zice citind ce ai scris e că-mi pare că știi ce ai de făcut. Doar nu lăsa să treacă prea mult timp.
Voi scrie un articol cu recomandări de cărți financiare.
Andreea
Foarte bun articolul! Multumim! E atat de actual!
Desi fac ce imi place la serviciu, realitatea este ca eu muncesc pt bani, nu invers. La ce te-ai referit cand ai spus ca ai decis ca banii sa lucreze pt voi? Intreb pt idei 🙂
Miruna
mă refer la venitul pasiv. Să nu îți plătești tu ratele, ci să ți le plătească alții. Poți investi banii în ceva care să îți aducă profit, iar cu profitul ăla să plătești ceva ce ai fi putut plăti direct din salariu. Dar nu, tu ești isteț și cumperi ceva care îți generează ceva.
Cel mai simplu exemplu e cu chiria. Iei ceva, închiriezi și achiți o rată la bancă. La final, rămâi cu două proprietăți.
Sabina
Poti recomanda mai departe acele carti, te rog?
Miruna
Excelentă idee, mulțumesc! O să fac un articol și cu asta.
roxana
<3
Irina
Soțul meu intra în concediu de creștere copil, are salariu mai mare, e mai bine, eu îmi dau demisia, ca să stam cu băieții 2 ani înainte ca cel mare sa intre la școală! A fost dorința lui. Și deși mi s a părut o nebunie, intru în hora asta formata din noi 4. Banii ii facem noi, timpul nu îl mai recuperam. ❤️