Nu credeam sa zic asta fix pe acest subiect, dar poftim: il inteleg pe barbatu-meu.
“Du-ma la mall sau oriunde numai sa nu vad oameni cu tuburi care le ies din creier”, imi zicea adesea in Anglia. Unde soare era de trei ori pe an, deci in toate weekend-urile celelalte mergeai la mall.
Culca-te, ii spun eu adesea. Nu mai sta pe telefon. Scoate-ti castile din urechi. Nu mai pierde noptile cu inca niste prostii de-ale tale.
“Am nevoie sa-mi aerisesc capul cu niste prostii”, mi-a zis odata.
N-am inteles foarte bine.
Pentru mine, somnul e moneda suprema, rasplata majora, medalia de aur in orice zi.
Si n-am inceput sa operez pe creier ca sotul meu, doar am facut doi copii. De atat a fost nevoie ca sa inteleg nevoia de altceva.
Imi zicea si el, am avut aceasta discutie recent. Ca nevoia omului modern de odihna s-a schimbat. Fiindca nu mai facem muncile fizice pe care le faceam. Nu mai vanam, nu mai lucram campul. Acum obosim stand. Munca noastra e intelectuala cel mai mult. Obosim in capul nostru, iar muschii ni se atrofiaza pe rand.
Odihna nu mai inseamna sa te pui in pat. Nu mai inseamna sa te intinzi sub un pom.
Creierul omului modern are nevoie de altceva. De niste prostii, cum ar veni. De un Emily in Paris (fanii acestui serial sa ma scuze, am urmarit cateva episoade in vacanta aceasta si ma tem ca mi-a scazut IQ-ul cu 10 puncte cel putin), de o excursie la mall, de un podcast despre apa meteo pe care toti o platim.
Pur si simplu nu poti face aceleasi lucruri mereu.
Cred ca mamele cu copii mici se recunosc perfect.
Una dintre cele mai apreciate postari ale mele pe IG (ma puteti urmati aici) a fost exact despre asta.
“Mamele:
Hobby-urile noastre includ sa ne uitam la seriale noaptea dupa ce adorm copiii si sa ne plangem ca suntem rupte-n gura de oboseala apoi.”
Nu poti schimba scutece la nesfarsit si sterge spanac de pe pereti. Nu poti face aceeasi plimbare in parc si varia doar aleile pe care le bifezi. Nu poti spala aceleasi vase, si haine, si maini, si fund in fiecare zi, fara sa innebunesti la un moment dat.
Mamicia e ca un maraton si atunci cand copiii dorm. Pentru ca se pot trezi in orice moment. Iar tu, mama, esti ca un jucator de tenis pe teren, fix cand serveste celalalt.
Joc de glezne, my friends.
Ati vazut ca picioarele Simonei Halep nu stau, cand nu serveste ea? Stiti de ce? Tocmai, sa se poata deplasa mai rapid, sa poata prinde mingea.
Tu trebuie sa fii deja in miscare, cand vine spre tine, zicea antrenorul meu de tenis. Ma rog, n-am fost un talent la joc de glezne, dupa cum vedeti. La mamicie sper un pic mai bine sa ma pricep.
Ce voiam sa zic e ca e trecut de 2 si am citit inca 2grame din autobiografia lui Obama si dimineata o sa regret enorm. Mai ales ca, vorba aia, stiu cine castiga. Poate si voi v-ati uitat la ceva Queen of Gambit sau Emily (va rog, alte seriale in voga nu cunosc nici dupa titlu, deci nu ma umiliti!) si voiam sa va zic, nu carecumva dimineata sa regretati.
Viata e oricum tot asa, nu apare nicio caprioara sa scoata copiii in parc, sa-i spele la gura de spanac, asa ca… dati muzica mai tare, ca gleznele tot voi le jucati.
Chioara de somn, va dau intalnire maine sa ne plangem cat e de greu.
Bine, maine e deja azi.
foto Pixabay
Madalina
3 ore mai tarziu, tot intr-un maine/azi eu citesc articolul tau si pregatesc jocul de glezne:D
Oana
Eu aștept sezonul doi din Emily in Paris, cică se filmează la el. 😁Și recomand The flight attendant, pe HBO go. Am văzut și A beautiful mind în vacanța asta, să crească IQ-ul la loc. :)) te îmbrățișez, Miruna. Un an nou cu sănătate și bucurii.
Silvia R.
De cand a venit si bebe 2 si a mai crescut un pic, rar ma culc mai devreme de ora 2. Poate chiar 3. Din acelasi motiv. Am nevoie si de altceva, nu doar copii si somn.
Rox
Vaaai! La 4 am inchis laptopul. Nu voiam sa apas butonul. Nu ma plang deocamdata. 😂 vedem mai tarziu 😁
MrsGreenFoot
Serialul de mai jos, sunt curioasa ce parere ai. Pe mine m-a cucerit 🙂
https://m.imdb.com/title/tt10069398/
Ecarulan
Eu n-am stiut ce inseamna IG 😀
o femeie
De aia mi-am inchiriat o bucata de tarla sa dau la sapa. Ok, mi-a expirat inchirierea, 6 ani am cules urzici si papadii si melci fara cochilie. De aia tricotez si cos – ok, si pt ca sunt o kinetica si mainile imi aranjeaza gandurile in unu pe fatza, unu pe dos.
De aia ies serile la plimbari cu vecine – culcam copiii la 20 si o stergem cu masca pe gura si grija la ceas ca la 22 e interzis pe strazile astea si stam, asa, pe juma de strada imprastiate, si radem de ce vedem pe ferestrele altora – da, avem nevoie la creier si suflet si de miscare. Asa, pe ploaie cu vant ca doar canalul manecii de ud si pe stanga si pe dreapta
De aia fac voluntariat: ca sunt mame in nevoie si mai mare decat mine. Cand ma asteapta cate un copilutz chiuind in varful patului si cu burta despicata ca are cu cine se juca cu jucariile lui, apai toate alea de la munca si de acasa dispar. Cand ma fac mare o sa fac asta mai des! Vai de mamica aia ce nu iese nici in urmatoarele 2 luni de langa patutz si medicamente …
De aia merg in vacante lungi. Ok, iarna asta nu am mai pupat tenerife, dar vara ce a trecut am dus cortul prin muntzi – fara semnal, fara electricitate, fara grija facturilor, a bugetelor taiate la munca, a disperarii.
De aia avem si 2 biciclete in casa. Una tine posete. Intr-o zi o sa dau posetele alea ca tot nu le folosesc.
Pt mine ochii in ecran nu odihnesc, ci mai rau obosesc creierul. Si mi-am setat toate protectiile de ochi albastri, si tot dorm agitat dupa si adorm dupa ora 22-23. Cu miscare pic rupta si dorm profund.