Stai liniștită, și-n viața altora e haos, gălăgie și copiii urlători

Stai liniștită, și-n viața altora e haos, gălăgie și copiii urlători miruna ioani

Dacă ai avea loc să privești prin gaura cheii în viața altcuiva, ai recunoaște lucruri familiare. Haos. Gălăgie. Copiii care țipă uneori.

Știu că asta nu îți rezolvă problemele. Că asta nu îți aduce liniște, spațiu, timp. Mai știu și că nu-i corect să tragi cu ochiul. Dar îți poate face bine uneori.

Să știi că nu ești singurul care trece prin așa ceva.

Că nu-s copiii tăi cei mai dificili din lume.

Și nici soțul tău- cel mai vinovat.

Că suntem, de fapt, cu toții în aceeași oală care fierbe.

Nici copilul vecinei nu stă locului la masă.

Varsă ciorbă pe el. Intră peste taică-său în propoziție. Cere apă înainte de felul doi. Țipă că mai vrea pâine, deși coșul e fix în fața lui.

Nici soțul vecinei nu e ascultarea întruchipată.

Nu șterge el ciorba vărsată. Nu explică politicos copilului să tacă din gura aia nițel. Îi dă apă. Înainte de mâncare?! Nu îi dă pâine, deși coșul e fix lângă el.

Nici vecina însăși nu e Zeița Zenului pe pământ.

Ba, dacă te-ai uita mai de aproape, deși așa ceva chiar nu se cade nici între vecini, te-ai putea întreba dacă a dormit azi-noapte. Sau dacă n-a băut prea multă cafea. Nici vecina nu tratează ciorba vărsată exclusiv cu blândețe, nu c-ar fi ciorba sau copilul vinovat de ceva.

Însă probabil e nedormită. Poate n-a avut vreme nici să se pieptene puțin. Pe dinți s-o fi spălat? Cafeaua i s-o fi răcit? Oare cine-i pune și ei ciorba aia-n farfurie? De când n-o mai fi pus punct la o propoziție fără să răspundă unei întrebări între timp.

În ce an o fi stat ultima oară la un pahar de vin cu soțul ei. La un film? O cină fără să taie soldăței într-o altă farfurie? De când n-o mai fi fost ținută de niște brațe mai mari decât ale ei?

Parcă o înțelegi mai bine pe această mamă. Îi e greu și ei. Ai vrea să-i spui că e grozavă. Că se descurcă bine când îi merge prost. Că lucrurile nu trebuie să fie ca în filme. Scenele, brațele, ciorbele.

Uită-te la ea bine. De ce pare să aibă nevoie această femeie?

Iubire?

Acceptare?

Îmbrățișare?

Și după ce-ai identificat de ce are nevoie ea, du-te-n oglindă și dă-i. Pentru că tu ești ea.

Photo by Slava on Unsplash

Articolul anterior

Cititorii mei sunt influencerii mei

Articolul următor

Povești de bunătate pe care le-ai primit când nu te așteptai

15 Comentarii

  1. Gabriela F.

    Și ea e o mama urlătoare?care pur și simplu rage!!! Uneori? Și ea simte că o să o ia razna la cat e de dezamagita de ea? Care se roagă să nu își afecteze atâta de mult copilul…dar uite că asta nu îi iese cu număratul până la 90…până trec alea 90 de secunde de furie? … Azi nu cred. Azi doar eu sunt așa .

    3+
    • Daniela

      Si eu urluu…si mie mi-e rusine..
      .

      3+
    • Otilia

      Si eu sunt asa azi, am fost si ieri si probabil voi fi si maine. Sunt atat de dezamagita de mine ca nici in oglinda nu imi vine sa ma uit. Si nici cu numaratul nu imi iese, sunt mai turbata dupa 90 de secunde…

      4+
      • Gabriela F

        Bun…deci daca ne pândim una pe alta ne putem număra decibelii🤗 te înțeleg!

        0
        • Cineva mi-a spus ca o mama ar trebui sa se iubeasca si cand isi loveste copilul. Pentru ca femeia aia e goala. Goala! Nimeni nu isi loveste copilul din preaplin, din preabine.

          Sa ne iubim pe noi e prioritate. Sa ne iertam pentru toate aceste pacate.

          8+
          • Andr

            Înțeleg zenul din comentariul asta dar in țările civilizate pedeapsa corporală e ilegală și poți sa iti pierzi copilul. Empatia față de un părinte abuziv e prost plasata! Câteodată nu îmi dau seama dacă exagerezi pentru a crea controverse sau dacă chiar așa gândești..

            0
          • Mi-as dori sa recitesti ce am scris acolo si da intelegi cu inima, nu cu legea. O mama care e plina, care e iubita si se iubeste nu e o mama care isi poate lovi copilul.
            Mai citeste o data, te rog.

            0
          • Andr

            Legea reflecta moralitatea socială nu știu de ce o pui in antiteza cu inima. Aceeași logica pe care o aplici aici poate fi aplicată unui soț abuziv ca nimeni nu se naște ticălos. Sunt oameni care chiar nu își merita copiii sau familiile, ma mir ca tu nu i-ai întâlnit pana la vârsta asta in România.

            0
  2. Ioana

    Mulțumesc pentru aceasta postare, ma ajuta mult sa nu o iau razna. Nedormita, obosita, intr un continuu hei-rup, care nu se mai termina… Deci asa o fi lumea de azi, ce sa zic.

    1+
  3. dia

    Cel mai bun advice pe care l-am primit venea de la șeful meu, in timpul rezidențiatului: nu poți avea grija de alti oameni(pacienți) așa cum trebuie, dacă nu ai întâi și întâi grija de tine. L-am aplicat și in viața personală. Asta cred ca e motivul principal pentru care am răbdare cu băiatul meu și nu tip… pentru ca am grija de mine… in zilele dificile, măcar nevoile de baza sa îmi fie îndeplinite.. citisem de curând un comentariu de la o mama care nu apuca sa mănânce la cina și se culca cu stomacul gol… mi s-a părut f trist. Trebuie sa avem răbdare cu noi înșine, sa ne iubim si sa ne iertam dar mai ales sa împlinim nevoile de baza.

    2+
    • Gabriela F.

      Mă bucur mult că reușești .. că eu dau din energia mea peste tot…de la copil și soț la pacienți… Dar timp de mine 😣🤦‍♀️vrei secrete 🤗

      1+
      • dia

        Gabriela, realistic nu avem cum sa ne oferim noua aceeași durata de timp pe care o oferim copilului. Nu in mod constant oricum. Dar pe mine m-a ajutat sa identific de ce anume am nevoie eu ca femeie ca sa pot sa fiu mama de care are nevoie copilul meu. Și am nevoie sa mănânc sanatos si in tihna, sa ma hidratez, sa fac sport și 10 min meditație zilnic. Somnul e cum e, dar incerc sa îl prioritizez. Astea sunt nevoi de baza de care ma țin strans zilnic. Incet incet m-am reapucat și de hobby-uri. Normal, sunt și zile aiurea, ca viața numai ideală nu e. Dar depinde doar de tine sa vezi ce te-ar putea ajuta și sa ceri lucrurile respective. Dacă tu nu ești bine, nu ai cum oferi altora din plin și cu drag.

        1+
        • Gabriela F

          Total de acord cu ce spui🤗e un pas😅mă bucur mult că reușești…eu tot incerc 😅

          0
        • Ana

          Mă bucur că reușești . Și eu știu de ce am nevoie, doar că nu îmi ajunge timpul să o fac. E și mai apăsător și frustrant să citesc că alții pot. Hobby? Am o mie de idei de hobby, și nu am nici 10 minute să vorbesc liniștită la telefon pentru că cineva mă solicită deja.
          Da, sunt și zile frumoase 🙂 dar și eu urlu și nu îmi place de mine când o fac 🙁

          0
  4. Of ce mi a placut postarea ta ….
    Nimic din viata mea de acum nu seamana cu cea de pana sa o am pe Maya . Asa tare ma oftic cand tip la ea ,parca nu mai am rabdare cu propriul meu copil , la munca cu prichindeii trebuie sa fiu calma sa ma controlez si nu stiu cum imi iese iar acasa cu propriul meu copil e groaznic de greu . O vad ca e desteapta si cad in plasa , vreau sa se comporte ca un adult … pe moment nu imi dau seama de varsta ei si am pretentii prea mari , tip si ma enervez groaznic de usor.
    E greu sa fii mama , e groaznic de greu dar si foarte placut !

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 181 queries in 0.298 s