E august. Îl simt, știu eu ce zic.
Se prea poate ca acest moment să fie pentru noi ce a fost Revoluția pentru părinții noștri.
Ai tăi ce regrete au avut după?
Aș vrea să nu faci ca ei.
Ai mei se învinovățesc și astăzi că au mai dat acestei țări o șansă. Că au crezut într-un popor și într-un acasă la ei. Că n-au fugit cât a devenit brusc lumea de largă.
Eu nu vreau să spun peste 10 ani ”dacă am fi fost și noi pe fază”.
Și tu te-ai săturat să fii deștept retroactiv.
Viteaz, după război.
Multe povești se scriu acum.
Nu aștepta. Ridică-te deasupra și fă o capodoperă din ce vezi în pădurea ta.
Image by Free-Photos from Pixabay
Elena
Corect. La mine acasa era o diferenta mare de opinie. Tata, resemnat- nu credea in schimbare, mama cu suflu de inovatie. A iesit ca tata. Cel putin el nu a avut regrete.
Noi…am platit o suma de bani si ne-am facut echivalarea studiilor pentru UK. N-am mai plecat ca a venit Brexitul si ne-a fost frica. Intre timp a aparut si Generalul – fiul nostru- care ne facem sa speram la un viitor bun.
Nu pot sa nu visez la ceva bun pentru ca anxietatile de zi cu zi m-ar dobori.
Am pleca dar unde? Nu reusesc sa vad nici macar mai departe de nenorocirea asta care s-a abatut asupra planetei. Ce urmeaza dupa?
Ramane sa ne facem in continuare treaba cu credinta, cu respect si sa speram ca influentam si pe altii sa faca la fel, prin puterea exemplului.
Ana
Îmi dai aripi cu această postare. Avem un gând adânc de afacere cu soțul . Știm că , dacă vrem să facem ceva, trebuie început acum! Ca să nu avem regrete …
Maria Mirela
Si acum am reglete ca la un moment dat nu am strans mai mult din dinti. Am ales un loc banos dar incorsetat. Si corsetul devine din ce in ce mai strans. Am lasat un loc unde valoarea se creste si se acumuleaza in timp. Pur si simplu nu mi-am permis material vorbind sa raman acolo unde abia acum simt ca imi era menirea – in invatamant (universitar). Mi-am construit in schimb o cariera invidiata de altii, iar posibilitatile materiale astfel castigate ne-au permis sa ne marim familia, sa avem o casa…dar pretul a fost libertatea cuvantului si a spiritului. Si e tare greu de indurat acest pret. E ca un credit pe care nu il voi putea termina de platit …Asa ca las si eu aici ce am auzit la ceva timp dupa ce am luat decizia respectiva: faceti ce e mai greu la inceput! Bineinteles trebuie sa ne prindem ce e mai greu…
Lia
Si eu la fel, am ales o slujbă foarte bănoasa si cu program flexibil (adica puteam lucra de acasă mult si inainte de epidemie) pentru ca am vrut musai copii. Ideal ar fi fost sa stau acasă cu ei, asta ar fi fost “the dream” doar ca atunci nu mi-as fi permis sa-i am. Economisesc, cine stie cum or avea nevoie de mine pe la 18 ani si atunci voi fi casnică 🙂
Ioana
Motivational ❤
dia
Ai mei m-au susținut mereu sa plec… au știut ei de ce.. și astăzi cred ca e cea mai buna decizie pe care am luat-o.. și la fel și ei