Joi am dormit până la prânz. Nu știu ce s-a întâmplat, pur și simplu, corpul meu a cedat. Era 11.42 când m-am uitat la ceas. Desigur, noaptea n-a fost chiar legată, ci m-am trezit de trei ori, o data cu muci la fiecare pui, încă o dată la schimbat de scutec la cel mic și de câte ori o fi supt el, dar asta nu mai știu.
În fiecare dimineață de atunci, fiul meu cel mare mă întreabă:
-Și astăzi o să dormi până la amiaz?
Ingrid
🤗
Anki
Peste ani, la mese cu familia extinsa o sa iti spuna „Mai tii minte, mama, atunci cand dormeai tu pana la amiaza…?“
Amy
Fix asa mi-o amintesc si eu pe mama cand avea 30 si un pic de ani. Cum in weekend-uri dormea pana la pranz. Muncea super mult in cursul saptamanii, era extrem de obosita, iar in weekend-uri recupera cu mult somn. 😀
Acum are 52 de ani si se trezeste cu noaptea-n cap, pentru ca nu poate sa mai doarma decat pana la maximul 6-7 dimineata. 😀
Mihaela
Sincer, si eu mi-o amintesc pe mama dormind la pranz. :))
Cand era in concediu, vara, insista sa dormim la pranz. Evident eu nu voiam, si imi amintesc cat ma plictiseam pana ma trezeam…
Cred ca de asta isi amintesc toti copiii asta, ca se plictisesc pana se trezesc parintii.