Suntem toți patru în mașină. Copiii dorm, drumul e gol. Miroase a cafea caldă și-a bebeluș curat. A povesti pe tihnă, așa cum numai Valea Oltului poate oferi.
-Peste doi ani, zice soțul, o să fie diferit.
-Crezi c-o să fim mai odihniți?
-Nu știu, dar asta mic o să fie mai mare. O să-i mai putem lăsa la bunici.
-Daaaa, cam cum l-am lăsat și pe Tudor când a crescut, îmi curb entuziasmul singură.
-Știu. Dar nu ne-a obligat nimeni.
Avem puțin peste două luni de alăptare în tandem. Ca să răspund din capul locului întrebărilor care vă pot trece prin cap, da, asta înseamnă bebelușul la un sân și frățiorul, la celălalt. Nu, copilul mic nu face foame că suge și fratele lui. Nu, organismul mamei nu are de suferit, nu m-am uscat ca o haină la soare, sunt încă vie și produc. Nu, o sarcină nu e motiv să înțarci copilul, asta spun doar babele care habar n-au și medicii prea leneși să deschidă un articol din era noastră. Nu, fătul n-o să fie privat de nutrienți, pentru că organismul femeii funcționează pe un principiu simplu: mai întâi bebelușul care crește în ea, apoi ceilalți. Și, dacă ea mănâncă sănătos și doarme, totul e în grafic, ca să zic așa.
Tudor își dorește de la Moș Crăciun o mașină roșie, un pat suprapus, în care el să doarmă sus și frățiorul lui jos, un camion portocaliu, un avion sau un aeroport, o minge și o carte cu povești. 3 ani și 10 luni, mulțumesc frumos. Și, cum pregăteam noi scrisoarea, Tudor a zis că trebuie să-i trimită și Victor o scrisoare moșului. Mi se pare corect. Așa că, ne-am imaginat cam ce și-ar dori Victor, vedeți și voi ce-a ieșit 🙂 Cea mai simplă scrisoare din lume, de la un bebeluș de 2 luni și ceva.
Acesta este un articol despre hemoroizi. Dacă deranjează pe cineva subiectul, dacă îl face să roșească ori pur și simplu nu îl interesează, îl invit să plece acum, să treacă la următoare chestie, să dea scroll mai departe. Vă spun doar ca să nu vă așteptați la floricele sau la bombonele. Deci un articol despre hemoroizi.
Observați. Starbucks nu face cea mai bună cafea din lume, dar e cel mai cunoscut lanț de cafenele și, am putea spune, una dintre cele mai populare și căutate cafele din lume. Știu că au pornit de la faza că angajații au ajuns să cunoască numele
clienților care veneau în fiecare dimineață înainte de slujbă, de aici și chestia că te întreabă numele ca să-l scrie pe pahare, dar ceea ce le-a permis să scaleze a fost sistemul. Au cumpărat mașini mai folositoare, au investit în tehnologii mai moderne, e adevărat. Dar au creat circuite. Au făcut ordine și au dat regulilor CÂND-ul care-a aranjat curgerea lină a situației. Clienții intră pe o parte, ies prin alta. Comandă, plătesc, primesc. Angajații, la fel. Unul preia comenzi, altul face cafeaua, altul servește mâncarea. Totul, un sistem.
