Momentul în care am început să îmi răspund la întrebarea ”de ce”, venită după ce criticam comportamentul cuiva, persoana mea a început să fie mai bună. Nu glumesc. Pentru că am început să văd și din perspectiva celuilalt.
Când îmi trântește o chelnăriță obosită ciorba-n față la restaurant și îmi amintesc că e totuși duminica la amiaz, parcă nu-mi mai vine să mă strâmb înapoi. E duminică la prânz totuși, și pentru ea!
Când critic pozele de la nunta cuiva, uite ce bătaie de joc, n-a mai putut sta 10 minute să prindă când a aruncat buchetul și ea! Apoi mă gândesc că fotograful ăla n-o mai fi dormit o sâmbătă spre duminică întreagă de pe la Crăciun sau când se termină sezonul de nunți. Zece minute cred că sunt importante pentru el.
Când văd o mamă în parc stând pe telefon, îmi amintesc de câte ori am avut eu copil mic și un mail important. Da, în același timp, în fix același parc. Poate că și mama respectivă are ceva foarte important, poate nu dă scroll pe facebook sau pe instagram.
Când aud un părinte că țipă necontrolat. Poate n-a dormit azi-noapte, poate nici n-a mâncat. Poate n-a mai țipat de vreo doi ani și tensiunea s-a tot adunat.
Când văd pe la diverse târguri tot felul de kitsch-uri pe care nici gratis nu le-aș purta și mă întreb de ce s-ar trezi dimineața cineva să facă așa ceva. Apoi mă gândesc dacă poate două kitsch-uri cumpără o cutie de scutece unui copil. Sau o bluză nouă, pe care altfel nu și-ar permite-o mama lui. De-am cumpărat și eu kitsch-uri, vă imaginați?
Când o zuză îmi taie calea în pasaj. Băi, chiar așa, nici ambulanța nu ajunge la noi! Apoi mă întreb oare câte mașini i-or fi tăiat ei calea până atunci, de s-a enervat în asemenea hal. Traficul din București scoate din tine și zen-ul pe care ai uitat că îl mai ai.
Când niște muncitori iar au înlocuit bordurile de pe strada mea. Anul și bordura, cred că suntem cel mai cochet cartier. N-avem rampe la scări și mulți rahați peste tot, dar la borduri nu ne întrece nimeni! Și, când m-am dus să mă cert cu ei că au dat gardul jos și, cu el, plăcuța noastră pentru locul de parcare, mi-am amintit că nu ei au de câștigat din afacerea ”bordură nouă pentru București”. Execută și ei, de îmbogățit se îmbogățesc alții, iar pe noi ne fură până și la plăcuțele cu ”vă rog, nu parcați”.
De fapt, nu numai fiecare femeie se străduiește. Și fiecare bărbat. Chiar dacă ei fac mai rar kitsch-uri pe la târgurile hand made, sunt și ei obosiți, nedormiți, nemâncați. Iar atunci când reușești să transformi ochiul critic într-o îmbrățișare, simți că ai mai pus un bănuț în pușculița cu ”o lume mai bună pentru tine și copiii tăi”. Poate încercați.
foto Pixabay
Gabriela
Încerc și eu de ceva vreme să nu mai judec. E tare greu!
Miruna
Dar asta e primul pas!
Snow Flow
Cea mai recenta intamplare, am oprit pe strada principala pe unde mergeam bine mersi ca sa las sa iasa o masina venita mult in afara, care probabil astepta de ceva vreme si nu o lasase nimeni. Dar ce sa vezi, au trecut 2-3, ok si cand am accelerat totusi sa continui drumul, ca si orele mele la serviciu sunt contorizate, pac se baga o nesimtita, a patra. Si atunci da mi-am iesit din pepeni ca as fi putut inainte sa trec ca si altii dar dupa ce opresti si lasi, nu au limite. Mai sa intre in mine si tot ea gesticula. Nu am lasat-o. Pentru ca a fost neam prost si trebuia sa astepte. Indiferent de cum a inceput dimineata ei. Sunt lucruri pe care nu le tolerez.
Si desi in general ma gandesc ce or pati altii de sunt asa si pe dincolo, nu-s maica domnului sa accept orice magarie doar pt ca omul ala are o zi sau o saptamana proasta.
De judecat, asta imi e meseria (nu de judecator), de a judeca comportamente umane, de a trage concluzii, de a propune solutii. Insa in afara jobului nu imi pasa catusi de putin ce face mama aia in parc atat timp cat copilul ei nu e in pericol sau nu e agresiv. Nici ce face adultul ala pe strada daca nu incalca legea. Nici ca X alapteaza 5 ani sau ca Y a dat lapte praf din prima zi. E treaba lor. Treaba mea e sa imi vad de copiii mei si sunt prea ocupata cu toate ca sa imi pierd vremea cu discutii nesfarsite despre subiecte controversate pe grupuri de mame etc.
Miruna
Daaa, te înțeleg perfect cu faza din trafic. Așa o ciudă mă ia și pe mine pe deștepții care taie calea și depășesc coloana, după care se bazează pe bunăvoința cuiva să îi lase să intre în rând. Ei, uite, eu nu sunt acel cineva. Sunt doar un fraier care așteaptă la coadă.
Anca
Buna, scrii fix pe sufletul meu, fiecare articol pe care il citesc scris de tine ma lasa cu o liniste in suflet ca mai exista si oameni buni in lume.
Referitor la articol chiar sunt foarte zen dupa ce am nascut nu am mai avut timp de pierdut pe “prostii”.
Roxana
Si eu incerc sa fiu mai buna!! Nu vreau sa judec,asa cum nu vreau sa fiu judecata… dar chiar si asa incerc sa nu-mi mai pese ce spun altii despre mine. Eu incerc sa vad mereu partea buna din oameni. Exact cum ai spus… nu stii ce se ascunde in spatele fiecaruia..
Miruna
mi se pare că tu ești zen-ul pe pământ!
Andree
Ești minunată!
maddy
Vocea cinismului îmi spune ca nu toți sunt atât de năpăstuiți de soartă și merită clemența mea, unii sunt niște afurisiți, în starea lor naturală și trebuie curentați.
Pe de altă parte, sunt și cei care au probleme personale dar au autocontrolul și politețea necesară încât să se poarte frumos, că nimeni nu e obligat să le înghită crizele.
Pledez pentru autocontrol și politețe 🙂
Miruna
Și mai puține borduri la noi în sector!
Hortensia Stefan
Chiar asa!
Gandesc la fel, insa mai calc si stramb:))
Violeta
Oricum e de bun-simt sa nu judeci, mai ales cind habar nu ai despre ce e vorba, DAR nici unele mizerii nu sunt de tolerat.
De acord cu Maddy.
Miruna
Maddy președinte! :))
Adelina
Chiar zilele trecute am vazut o mamica cum tipa, deci efectiv zbiera la copilul de vreo 2-3 anisori, pentru ca el varsase apa pe hainute si se udase. Doamne, am zis ca vreau sa ma fac mica si sa dispar, asa de rau mi-a picat! Il facea cu ou si cu otet doar pentru ca … se udase! Mi-era mila de copil si sub nici o forma nu am intelegere pentru mama in cazul de fata.
o femeie
da’ nu’s cum unora le iese mai bine sau mai ptuin bine.
Si nu’s cum uneori am impresia ca ma stradui sa caut scuze in loc de solutii.