Știu sigur că tot din ce zice fiul meu e ceva ce unul dintre noi a zis în preajma lui cel puțin o dată, dacă nu de mai multe ori. M-am recunoscut în oglinda pe care mi-a întins-o el de prea multe ori, ca să nu fiu sinceră și să recunosc: cele mai multe (bune și mai puțin bune) le are de la mine.
M-a durut foarte tare prima oară când micuțul de abia 3 ani, a zis pe un ton înțelegător, de om mare: ”Mami n-am timp.” Nu mai știu despre ce era vorba. Poate despre schimbat un scutec, despre scos o mașinuță de sub dulap, ieșit afară, nici nu contează. Oglinda aia a durut. Mai ales că unii oameni au scuze reale, precum un serviciu care îi aglomerează peste cap. Sau încă unul sau mai mulți copii. Dar eu? Parcă stau prost la capitolul scuze și, totuși, am reușit să-mi fac omulețul să privească într-un fel de resemnare faptul că mami n-are timp.
Iar asta nu înseamnă că n-ai timp așa, în general. Că așa, în general, ai timp. Înseamnă că n-ai timp pentru ceva anume. De exemplu, pentru scos o mașinuță de sub dulap. Sau pentru schimbat un scutec. Pentru o cină romantică, pentru o tocăniță cum îi place lui. Adică, n-ai timp pentru el. Pentru copil. Pentru soț. După care, lista lucrurilor pentru care n-ai timp se face tot mai lungă, ca numerele alea care se generează automat. Pe ultimul loc, înghesuit într-un colț de foaie, ajungi să îți dai seama că n-ai timp nici pentru tine. Ceea ce e tot rău destul.
Doar că în tumultul ăsta al părinților N-am Timp, încerc să înțeleg cu ce sunt ei ocupați. Cu scuzele alea, desigur. Serviciu, aspirator, cumpărături, tocănițe. Deși, parcă am stabilit la începutul acestui paragraf că, la mine, serviciul a început de o lună, aspiratorul nu îmi stă atârnat de gât, cumpărăturile sunt în fața blocului și cu tocănițe nu mă ocup. Poate vi se întâmplă și dumneavoastră să vă întrebați cu suntem atât de ocupați, de n-avem timp de nimic (important)?
foto Pixabay
Alina
Cel mai tare m-a durut când copilul meu de nici 3 ani ( împlinește luna viitoare)mi-a zis ” mami sunt ocupat pt. tine!” In contextul in care vroiam să facem ceva împreună ( nu mai știu exact ce, dar a fost foarte dureros)😢.
Miruna
uuuh îmi imaginez!
Ana
😔 Cunosc sentimentul, am simțit-o și eu când am fost certată de fiul meu de 3 ani. Cum spui, nu contează ce a spus ci tonul acela pe care l-am recunoscut instant ca fiind al meu. Stăteam în față lui, în liniște fără să scot un sunet, apoi l-am îmbrățișat. Sau mai bine zis m-am lăsat îmbrățișat de el.
Miruna
Altă oglindă care doare.
Simo
Da…nici eu nu stiu ce sa ne facem cu timpul. Si cu rabdarea pe care din pacate,mi-o mai pierd uneori. De cand am reinceput serviciul, e tare greu seara cu toate. Sunt increzatoare ca, cu timpul, va fi timp mai mult :))
Miruna
Și mie îmi e greu, să știi. Îmi spun însă că e o perioadă de acomodare, să îmi mai dau o săptămână sau încă vreo 6 luni :)))
Diana Preda
Of, e așa de greu să ai oglinda asta în față câteodată…La noi, a prins: “Nu mai țipa așa!” , pe care îl folosesc cu băiețelul meu mic. El are acum 2 ani și 3 luni și o intoleranță la frustrare pe care o manifestă din ce în ce mai zgomotos. Mi-am dat seama cât de des îi spun asta, când îl aud cum se răsteste la copii în parc, ba chiar și la blender.
Miruna
La blender!!!! Și eu țip la obiecte. Mi se pare mai simplu că nu trebuie să îți ceri scuze ulterior :)))
Andreea
Off, articolul asta m-a prins intr-un moment in care nu ma simt o mama buna. Am o fetita de aproape 3 ani si un bebe de 4 luni si ma doare ca nu mai am acelasi timp de ea ca inainte. Plus ca mai incerc sa ma ocup si de treburile casnice printre picaturi. Uneori ma gandesc ca atunci cand o sa creasca copiii mei o sa isi aminteasca de mine drept fiinta aia care mereu strangea cate ceva prin casa. Imi promit in fiecare zi sa fiu o mama mai prezenta, dar sunt zile in care simt ca esuez lamentabil.
Miruna
Felicitări pentru aventura asta grozavă în care te găsești! Știi că eu cred că numai mamele bune se întreabă dacă sunt mame bune, celorlalte pur și simplu nu le pasă.
Nu am experiență pe partea asta cu doi copii, dar știu sigur că orice schimbare necesită un timp de adaptare. Și trecerea de la unul la doi copii, o , asta da schimbare!!! O să fie tot mai bine, eu așa zic.
Zina7
eu deobicei nu spun ” n-am timp ” ci ” imediat” .Defapt o mint cu imediat caci de multd ori dureaza vrea 10 minute pana fac ce spune ea. Normal ca acum si eu cand o rog cevacpe fetita mea zice si ea” imediat ,mamo” si mai astept 1/2 de ora pana se imbraca sau isi strsnge jucariile
Miruna
Asta am observat și la mine, doar că eu fac altfel. Zic ”vin, dar înainte să strângem nush ce sau să facem altceva”… de, până la urmă, nu mai știe nici copilul ce voia.
Uite, mama mea nu face așa. Dacă ea prăjește șnițele și Tudor îi zice ”hai”, oprește focul și se duce. Dacă face asta de 10 ori, ea de 10 ori lasă totul și se duce. Și nu numai că se duce, dar e și cu zâmbetul pe buze, prezentă la joc, de parcă nici nu există șnițele în așteptare la ea pe aragaz și foamea nu apare pe pământ. E incredibil. We watch, we learn.
dia
https://www.fatherly.com/health-science/development/why-french-kids-eat-normal-foods-behave-themselvesand-sleep-all-night/
Îmi trimisese soțul articolul😀sunt unele lucruri de bun simt acolo și unele care mie nu mi s-au potrivit( sleep training-ul de exemplu-deci acum la 3 ani încă are nopți in care se trezește de 5 ori pe noapte😀). Chestia la care ma gândesc din articol e cu răbdarea: și cum îl înveți pe copil sa aibă răbdare: dacă ești intr-o conversatie cu altcineva și copilul te întreabă ceva, in loc sa lași balta acea conversatie, ii spui frumos ca uite, acum vorbesc cu cutare și revin la tine când termin. Deși eu nu prea practic asta, are sens. Nu folosesc niciodată cu el “nu am timp” când ma cheamă și fac ceva, ci ii spun ce trebuie sa termin și in cât timp vin. Și încerc sa ma țin de timpul care îl spun.
o femeie
am trecut de etapa asta, acum mi-e dor de ce a trecut, am ramas cu amintirile frumoase si nostalgii. Imi pare rau ca m-am grabit cu unele si acordat prea multa importanta altora, as vrea sa inghez momentul de acum si sa ma bucur la maximum.