Nu sunt specialist și nu mă dau unul. Dar întrebarea asta mi-am pus-o la un moment dat în cel mai sincer mod posibil. Adevărul e că e atât de important pe mâna cui îți lași puiul, încât n-ai cum să nu vrei răspunsul la TOT.
Nu știu ce experiențe ați avut dv legat de oameni care nu au copii în relație cu copii, poate ne povestiți, precis le va fi de folos altor părinți cu aceeași dilemă.
Pentru mine personal, și acum nu vorbesc decât strict despre ce mi se pare mie, dacă o femeie a purtat și născut și crescut o altă ființă umană nu automat o califică să se ocupe și de omulețul meu. Cred că sunt o mulțime de doamne care ar băga mâna în foc că bătaia e ruptă din rai, că e bine să lași copilul să plângă, că așa-și face plămâni, că unde dai, crește, că la masă nu vorbim și din astea. Nu spun că experiența nu o fi importantă, spun doar că sunt unele lucruri pe care le poate învăța un om și altele pe care poate n-ai chef să stai să îi explici unde greșește. Mai ales că e destul de greu de controlat o bonă, oricâte camere ai avea montate prin casă, eu cred că tot încrederea în ea e cea mai importantă asigurare. Plus că mi se pare cumva stânjenitor ca pe femeie pe care o angajezi să stea cu copilul tău să o urmărești. E ca și când ți-ai căuta bărbatul prin buzunare sau i-ai citi mesajele din telefon. Nu spun că e greșit să ai camere ascunse prin casă, știu părinți care aproape erau să ajungă la închisoare din cauza lor. Mă rog, nu că bietele camere ar fi avut vreo vină că bonele erau sărite de pe fix, din categoria de mai sus.
Dacă bonei îi plac copiii, dacă primul lucru pe care-l face când vine la voi e să se uite la copil și să intre în lumea lui, dacă se așază pe covor și nu pe canapea lângă tine, dacă râde, are un chip blând și știe spune povești, io zic că poate învăța să facă un piure de nevoie. Sau să schimbe un scutec, n-am auzit la vreun fund să se ceară diplome de absolvire a școlii de șters. Dacă ea e binevoitoare, dacă își dorește, dacă sentimentul vostru e că o să fie bine, eu aș lua în considerare o femeie care n-a avut copii și nici n-a mai fost bonă înainte.
Am citit și undeva într-o carte, posibil scrisă de Larry Cohen, că adesea oamenii fără copii sunt mai drăguți cu copiii. Asta e tendința. Tocmai pentru că ei au un dor constant de copii, răbdarea lor nu e rodată, bateriile lor nu sunt descărcate, nopțile lor nu sunt nedormite. Știți, când am reînceput să lucrez, mi-am pus întrebarea dacă să merg la adulți sau la copii. Am fost o zi și la copii, să văd cum e. Tocmai pentru că în Anglia au început să-mi placă prichindeii doar după ce am început să lucrez cu ei, abia așteptam după-mesele, să iasă de la școală, să vină la noi! Doar că atunci eu nu aveam copii. Aveam o răbdare infinită, nu că asta cu adulții n-ar fi bine să ai. Dar, cu copiii, e diferit. Trebuie să te maimuțărești, ori io nu mă maimuțăresc destul nici acasă.
Eram într-un restaurant de curând, unde niște copii se jucau și alergau printre mese. L-am întrebat pe Tudor dacă vrea să meargă și el la ei. A zis că nu și și-a pus mâinile la urechi, a zis că-s prea gălăgioși și-l doare capul.
:)))))))))))))))))
Ghici vorbele cui! :)))
Poate aș fi un dentist pediatru grozav, cu siguranță ar fi, însă nu știu ce fel de energie ar mai rămâne pentru mama care aș vrea să fiu când ajung acasă.
Și, până la urmă, nici cea mai celebră bonă din lume, Mary Poppins, nu avea copii 😉
poză Shutterstock
Larisa
In primii ani de facultate am fost baby-sitter. Prima oară part-time. Un băiat și o fata de 3 ani. Oamenii voiau doar sa le învăț copiii engleză și sa nu ii pierd din vedere. După câteva luni mi-au cerut sa ma mut la ei, având in vedere ca locuința mea era la 30 de km de domiciliul lor și facultate. Voiau doar sa stau maximum 5-6 ore/zi cu copiii și sa fiu aproape de ei. Când au împlinit copiii 7 ani s-au mutat la Londra și mi-au rupt sufletul. Am rămas prieteni și ne vedem des. In sufletul meu sunt încă un copil și asta ma face sa fiu atât de atașata de copii.. deși nu ii am pe ai mei încă.
Miruna
Deci te-ai si mutat la ei? Ce poveste frumoasa ❤️
Larisa
Stăteam mai mult in week-end-uri. De cele mai multe ori pentru ca insistau copiii. Fata (13 ani in prezent)le spune și acum colegilor ei ca are o sora in România 🥺
Miruna
Ce legătură fabuloasă s-a creat!
Ana
Ce bine că ai adus în discuție subiectul ăsta! Chiar de curând mă gândeam la un alt job, mai activ, pentru că mă cam satur de statul în fața calculatorului. Și unele dintre ofertele găsite erau de bonă… care să fie mamă. Mi s-a părut oarecum absurd să îți dorești musai ca al tău copil să fie îngrijit de o femeie care, probabil, are gândul la copiii și la grijile ei de acasă. Și, pe de cealaltă parte, care cercetători britanici au dovedit că femeile care nu sunt mame nu au habar ce să facă cu copiii? Dar probabil că și de pe cealată parte a baricadei e mai bine așa. În momentul în care, ca bonă, vezi astfel de condiții probabil că îți dai seama cu cine ai de-a face și cauți în altă parte. Mai avem de evoluat…
Miruna
Chiar toate cereau ca bona să fie mamă? Nu știu ce să zic, e o cerință a angajatorilor respectivi, asta își doresc ei. Însă, dacă tu îți dorești un astfel de job, sunt sigură că vei găsi. Știi cât de greu e să găsești o bonă normală la cap? Un om care să chiar vrea să te ajute, nu să fie tot timpul cu ochii într-un ecran? E teribil de greu și persoanele astea ”se dau” iute. Io cred că e un domeniu în care foarte ușor te poți ”afirma” dacă ești serioasă și te potrivești.
Andra
Da, cu siguranță mi-aș lăsa bulina pe mâna unei persoane care nu are copii, dar fix cum zici tu, să îi placă să stea cu ei, să se joace etc și să o cunosc cât de cât. Am vreo două prietene care nu au și sunt topite după cei mici. Chiar mă făceau să mă simt prost când eram însărcinată – mă gândeam că eu nu am avut niciodată entuziasmul lor față de copii, deci cum aș putea eu să fiu o mamă bună (da, știu, gărgăuni specifici, au mai trecut între timp :D).
Dar, apropo de asta, am stat un an în SUA (am primit o bursă să fac clasa a 11-a acolo) și mi-am adus aminte că mai scoteam niște bani de buzunar făcând babysitting pentru vecinii de lângă casa gazdelor mele. Și vreau să zic că aveam 17 ani și trebuia să stau cu 3 copii (2 băieți mărișori care se cam descurcau/jucau singuri și o fetiță de 2 ani pe care trebuia să o mai schimb de pampers), cât ieșeau în oraș. Bine, nu stăteau mai mult de 2-4 ore, dar nu aveau niciun stres să mă lase cu ei. Ceea ce, acum, cu mintea de mamă, mi se pare puțin ciudat. Dar e și o chestie culturală, cumva – cu tinerii încurajați să-și câștige singuri banii de buzunar făcând mici servicii din acestea.
Miruna
Măi, și eu cred că un copil de 2 ani are niște nevoi foarte bazale, ca să zic așa. În principiu, are nevoie de supraveghere, să nu își bage degetele-n priză, nu să-l înveți tabla-nmulțirii. Și asta, plus să schimbe un pampers, poate face cam oricine. Ideea în cazul ăsta ar fi ca acel copil mic să cunoască totuși persoana și să vrea să stea cu ea.
Eu aș avea curaj să las copilul cu o tinerică din asta haioasă, dacă aș avea încredere că nu stă pe telefon mai mult decât mine :))
Ana
Bona mea era o fată de 21 ani, venea 4 ore, mergea și la facultate după-masă. O cunoșteam din vedere, cum stăm la sat toate “babele” spuneau : Aaaa păi da aia e tânără, cu băieții după ea, curu la discoteci cum să aibă grijă de un copil de nici 2 ani? Vă spun, a fost cea mai bună bonă!!! Am devenit prietene, s-a mutat din țară, anul acesta se căsătorește, ținem legătura, fiul meu o adoră și acum.
Pro, dacă nu are copii : are muuuultă energie, și face totul cum îi spui tu.
Miruna
Exact, că nu vine cu idei preconcepute ”Lasă, mamă, că și ai mei au luat bătaie și uite ce bine au crescut”.
Alina
Noi avem mare noroc cu bunica paterna, ne ajuta si sta cu cea mica (1 an si 11 luni), insa pentru ca eu nu am cum sa lipsesc de la munca sub nicio forma (sunt profesor), m-am gandit sa avem si o varianta de rezerva, o persoana care sa fie acolo atunci cand apare ceva si bunica nu poate sa vina. Am pastrat de-a lungul timpului legatura cu o fosta eleva dintr-ale mele, care atunci cand i-am propus sa fie bona ocazional pentru fetita mea, a acceptat bucuroasa. Este o persoana foarte calda, blanda, studenta la psihologie, iar fetita mea a adorat-o din prima zi cand a cunoscut-o. Desi ea nu avea niciun fel de experienta in a ingriji copiii, s-a aratat foarte dornica sa invete si sa faca lucrurile asa cum mi le doream eu.
Miruna
Ai format-o tu, e super! Ce noroc pe fetița ta. Să aibă și bunică și așa o bonă drăguță 🙂
Cris
Punctual ceva. La masa nu se vorbeste e perfect corect. Si nu tine de politete ci de siguranta. Riscul de aspiratie a bolului alimentar e mare.
Miruna
Ai vorbit ca o bunică acum. :))
Noi vorbim la masă și încurajez asta, nu cu gura plină, că ce zici tu acolo. Dar nu aș putea să mănânc în tăcere decât dacă m-ai lăsa la Greys Anatomy. Bine, în condițiile astea, nici povești, nici apă nu mi-ar mai trebui, doar semnal bun la net 🙂
Cris
Pai la ce varsta am- as putea sa le fiu bunica. Clar nu vorbim de tacere de cavou. Dar serios, cand 2 de 3 ani jumate incep sa discute – le limitez, ca nu pot heimlich simultan:)
o femeie
Singurele conditii pe care le am la o bona e sa fie cu suflet si sa stie sa aiba grija de ea. Maternitatea este un privilegiu si un dar de la Dumnezeu, nu ne transforma mai potrivite pt copii.
Am fost babysitter de cateva ori, de tanara. M-am purtat cu copilul asa cum m-as fi purtat cu copilul eu. E drept ca eram mai relaxata decat o mama pt nu luam deciziile grave (tratamente, program, regim alimentar, ce haine sa cumpar, ce patutz, cu ce platesc chiria, intretinerea etc).
Ba chiar am lasat copilul cateva ore cu o tipa de aproape 40 ani, necasatorita, ‘mama’ de motan – ne-a cerut voie sa se duca cu copilul la bowling – a fost minunat de incantata fiica mea 😀 .
Ba stiu si babysitter de gen masculin!! (un coleg de birou, mai sta cu copii din jur -cu baieti plini de energie, hahaha 😀 )
Dar nu as accepta sa las copilul cu o femeie grasa, cu o fumatoare, cu o femeie cu boli ce si le-a cauzat din igiena vietii, etc. dar cu mare incredere as apela la o FOSTA fumatoare, o FOSTA grasa, etc.
Miruna
o fostă grasă :))))) asta cu grasele e ca la mine cu știrbele :)))) hi five!
o femeie
Sa stii ca apreciez f. mult femeile foste grase. In primul rand ca au avut acel moment de revelatie si si-au spus “gresesc dar vreau sa imbunatatesc” -stii cata lume nu isi asuma aceste responsabilitati? fie vorba de dinti sau de greutate sau fumat sau de mod de gandire. Apoi inseamna ca au facut eforturi si imbunatatit, pas cu pas, viata – noi, astea slabe, suntem si avantajate de o disciplina invatata instinctual de acasa sau de scoala sau de un neuron in plus, dar ele nu, au invatat din greseli, au invatat cu greu la varsta cand alta lume refuza sa se mai schimbe.
De ex. am cunoscut-o pe Mamica =mama unei prietene. S-a pensionat si statul acasa si rontzaitul la telenovele a adus-o la 100kg. Apoi si-a zis ca asa nu se poate, si-a luat semi job de bona (ia copil de la scoala si sta pana vin parintii), a redus mancatul (mananca numai seara), merge pe jos zilnic, se joaca in parc cu copilul, ba s-a apucat de alergat!! in juma de an a slabit 30 kg si doamni ce draga imi e!
Cristiana
Wow, serios? Nu ai lasa copilul cu o femeie grasa? Iti dai seama ca sunt oameni care sunt grasi si sunt perfect sanatosi? Sau ca nu toti oamenii grasi sunt asa pentru ca au o “igiena a vietii” proasta? Poate sunt bolnavi, de exemplu. Poti sa stii toate astea doar privind un om?
Pana la urma fiecare isi alege bona fix dupa ce criterii doreste, desigur, dar chiar mi se pare o eticheta incorecta. Si e o perspectiva limitata.
o femeie
Sunt f. convinsa ca 99% din obezitate e din cauze de sendentarism si alimentatie si cele mai multe educationale- cum sa las copilul cu asa exemplu? Ba mai mult, toate cazurile de obezitate dupa 15-20 ani de obezitate ajung cu diabet sau atac cerebral.
P.S. gras este mai mult decat supraponderal, BMI >30
Cristiana
Mi se pare incredibil ca ai atatea certitudini (care apropo, sunt contrazise de fapte si de studii, dar astea sunt deja detalii) si chiar imi pare sincer rau ca gandesti in acesti termeni.
Insa fiecare cum crede, e o lume libera si tu poti alege ce bona vrei. Pe de alta parte, sa pui asemenea etichete si judecati de valoare la rang de certitudine, sa crezi ca stii totul despre viata si corpul altor persoane doar pentru ca le vezi pe strada, nu stiu daca e un bun exemplu. Sau o atitudine corecta.
Mie una mi-au cam iesit ochii din orbite cand am citit ce ai scris, marturisesc, ii culeg cum pot de pe tastatura. Si nu sunt obeza (inca). Sunt doar un om pur si simplu infricosat de etichetarile astea absurde si crude. Asa o consider si pe cea cu stirbele, sa fim clare.
Jia
Cristiana,
Am fost la fel de socata la tine sa vad acel comentariu. Sunt dezgustata de lumea in care traim, de usurinta cu care putem etichete si ne credem mici dumnezei. Din pacate raspunsul Mirunei m-a socat si mai tare.
dia
Cristiana, dacă nu greșesc și tu ești medic. Tratez și eu persoane ce suferă de obezitate. Nu folosesc cuvântul gras pentru ca nu mi se pare un termen potrivit. Dar obezitatea e o boala in sine, nu prea poți sa spui ca persoanele ce suferă de obezitate sunt sănătoase. Nu discut despre a alege sau nu o bona ce are aceasta condiție medicală.
Cristiana
Treaba cu obezitatea a fost adaugata ulterior. Era vorba despre femeile “grase”, am folosit si eu acelasi termen ca mesajul initial. Pana la obezitate e o gama intreaga de greutati corporale etichetate ca “gras” de publicul larg. Multumesc pentru clarificare.
dia
Miruna, m-a surprins și pe mine cuvântul asta venind de la cineva care e stomatolog…nu mi-ar place ca stomatologul meu sa ma vada așa la el in cabinet.. chiar dacă din păcate “știrbă” sunt și eu, dar nu prea am avut cum influența asta: igiena dentară precară in copilărie, dulciuri multe și extracții ca first step in treatment…dar asta e… îmi permit acum implanturi și fac orice e nevoie ca băiatul meu sa nu treacă prin asta..
Miruna
Ca am zis ce, bona? :)) stiu foarte multw cuvinte si nu inrosesc sa le folosesc. Sa fim seriosi, nu era vorba despre pacienti (unde am zis de multe ori ca tin minte foarte putine lucruri despre ei, dar dintii ii tin minte la unii si acum). Era vorba despre bone si despre ce cauta fiecare la femeia cu care isi lasa copilul 8-10h/zi.
Si da, asta e prejudecata mea. In anuntul pe care l-am dat pentru bona fix asta am scris: “sa stie vorbi corect romaneste, sa aiba un chip bland si toti dintii in gura. Sa stie spune Scufita Rosie”
Nu trebuie sa fiti de acord cu mine, ca de asta sunt criteriile mele si nu ale altora.
Cristiana
Miruna, nu merge sa mai dau reply direct la ultimul tau mesaj, asa ca o fac aici. Si eu stiu multe cuvinte si nu mi-e teama sa le folosesc, chiar daca principiul meu e ca fiecare la el acasa zice si face cum vrea, iar tu esti la tine acasa. Eu doar o sa bat un pic la usa si o sa plec.
Bascalia, hahaiala si spiritul asta de mistocareala la adresa unor persoane pe care le consideri din start inferioare, ca nu poti imparti oamenii in pacienti si non-pacienti pur si simplu, mi se par foarte nepotrivite (conform criteriilor mele, normal). Acopera cumva multe alte cuvinte pe care le-ai dorit poate empatice sau dragute de-a lungul timpului. Arata enorm de multa superficialitate.
Poate e momentul sa iti revizuiesti criteriile? Pentru ca sunt, stiu si eu, absurde? Ma dau exemplu: eu am fost stirba aproape un an. Stii de ce? Pentru ca am primit un picior in fata de la un nenorocit si atat a durat sa nu mai fiu stirba. Sunt medic de copii, imi plac copiii si ma pricep tare bine la baby-sitting, dar nu, nu m-ai fi acceptat, pentru ca astea sunt “Criteriile tale” (bine, nu ca as fi raspuns eu la un asemenea anunt). Cand oamenii nu angajeaza alti oameni pentru ca sunt negri, pentru ca sunt blonde, pentru ca sunt romani, e nasol, e discriminare. Cand ne convine pe ce parte ne aflam, sunt “criterii”.
Prin urmare, in loc sa nu inrosesti, eu zic ca poti si sa te gandesti un pic mai mult. Ca te citesc multi oameni. Ca se presupune ca nu ar trebui sa incurajam judecatul pe criterii din astea superficiale. Sa fim mai buni and all that. Sunt sigura ca puteai gasi o alta reactie decat hahahaha, hi5. Sper ca aceste criterii se aplica doar la bone. Adica mi-ar placea mult sa cred ca oamenii care devin copiii de azi nu vor mai gandi in termeni de “grasul ala”, “Stirba aia”, “neepilata aia” etc.
Altfel, fiecare face cum considera, desigur, iar bona e o prelungire a familiei si detaliile sunt complexe. Dar sa nu fim ipocriti. Lumea ar fi mult mai buna astfel. Fiecare sac isi are peticul, dar fiecare dintre noi e mai mult decat un numar de kilograme sau un dinte nu stiu cum.
Over and out.
Miruna
Am inteles acum. Ai luat-o personal si nu ar fi trebuit. Nu era vorba despre tine cand ai avut acea problema cu dintii si un tratament indelungat. Imi pare rau daca acest sentiment a fost trezit in tine, dar eu nu am nicio vina.
Cineva a zis ceva despre grase, eu n-am pus-o la colt, iar militantele dreptatii pe pamant ma trag la raspundere. Logic, mi se intampla des 🙂
Cristiana
Doamne, ce reactie puerila (desi copiii reactioneaza autentic) 🙂 Inteleg ca e greu sa iti asumi exact ce ai scris, e mai usor sa te victimizezi tu si sa ataci. Na, ca pot sa fac si eu psihanaliza ieftina in comentariile unui blog.
Nu am luat-o personal pentru ca am fost eu stirba, am luat-o personal fiindca ati fost rele si crude. Si eu cred ca trebuie sa reactionam la astfel de lucruri. Atat de simplu. Sper ca e mai clar acum.
Ah, si eu una nu cred ca te-am tras la raspundere. Comentariile sunt libere si cred ca am scris idei civilizate si pertinente. Scuze daca nu ti s-a parut asa. Am scris clar, e casa ta, faci ce vrei, dar am scris si eu cum vad lucrurile. Deci get over yourself, serios. Si militantele astea ale dreptatii pe pamant sunt cititoarele tale, multe dintre ele de ani intregi, presupun, cata vreme au comentat civilizat nu cred ca e prea ok sa le etichetezi astfel. Dar iti plac etichetele, deci de ce nu?
Zi faina! Si fii mai buna decat atat! Sunt sigura ca e posibil. Si ca in spatele acestei reactii de aparare in fata unui atac inexistent poate o sa te gandesti de 2 ori si la alte perspective.
Scuze pentru compunere. Acum chiar sunt over and out, pe cuvant de cercetas.
Mona
Eu sunt o stirba (doi ani am pus stop la vizitele la stomatolog, dupa o viata de tratamente regulate, am cedat psihic – indeajuns pentru a ajunge stirba). Si am si inceput sa ma ingras. Acum am inceput sa le repar. In perioada aia nu as fi fost o bona buna. Imi asum. Asa cum imi asum orice judecata (in gand) a cuiva care m-a prins razand cu gura pana la urechi, cat sa se vada.
maddy
asa e, “o femeie”. am avut o bona grasa, a plecat dupa o saptamana. era in perioada cand fetele mele aveau aproape 2 ani si circulau in viteza prin toata casa, era neplacut sa vad bona cum gafaie pe scari in sus si in jos si prin toata casa, in timp ce ii curgea transpiratia. iti dau dreptate la faza asta!
idem pentru grase+fumatoare pe post de femei la curatenie. n-au ce cauta, nu rezista la munca fizica.
o femeie
Eu m-am gandit la exemplu de urmat, copila ar fi ramas cu bona 9 ore pe zi, 9 ore zi de zi in care ar copia comportamente auto distrugatoare, victimizari si lamentari.
Ce imi spui ma sperie si mai mult, nici nu m-am gandit la siguranta vietii copilului de zi cu zi!
Roxana
Acum 10 ani sau si mai bine am fost bona o zi pentru fetita de 9 ani a unor prieteni. A fost o zi super misto pentru amandoua. Eu nu aveam copil atunci.Desi mama ei ii adusese carti sa nu ma deranjeze prea mult, nu am avut prea mult timp pentru ele..Am jucat carti,am povestit cat nu am povestit cu prietenele mele..mi -a povestit atat de multe lucruri de la scoala,iar eu eram atat de atenta sa o ascult . Apoi am mers impreuna la cinema si la librarie unde am stat mult si ne-am uitat la carti. Ii place mult sa citeasca. Am ramas prietene bune desi ea are acum 20 de ani.
A fost o experienta foarte frumoasa!
Miruna
Ce poveste frumoasa! Dupa doar o zi? 🙂
dia
Și noi am căutat.. dar ne-am oprit ca nu am avut încredere pur și simplu. Chiar dacă erau recomandate, nu aveau red flags etc. Ne-am gândit ca dacă e ceva nasol, copilul nu o sa poată sa ne spună… așa ca am avut eforturi cât am putut de mari sa îl putem tine doar cu noi și ocazional 1-2 ore cu bunicii. Eu cred ca sunt mai paranoica din punctul asta de vedere, dar dacă nu e soțul, mama, sora sau cineva apropiat chiar nu ai de unde sa știi pe mâna cui îl lași. Si cu familia poate fi nasol,dar asta nu o discutam😀In 1-2 ani nu o sa mai am problema asta ca încercam sa îl creștem sa ne spună orice ar fi și atunci comunicarea e oricum alta..îmi aduc aminte ca socru-meu îmi spunea cum il pălmuia doica lui și frustrarea care era in el ca nu putea spune părinților.. sa fi avut vreo 3 ani? cred ca depinde dacă ai nevoie de baby sitter sau de bona.. 1-2 ore in weekend sau 8 ore pe zi..
Miruna
Oricum ar fi, daca ai solutie sa stai tu in locul unei bone, cred ca asta ar trebui sa fie castigatoare! Insa doar cei norocosi pot face asta. Apoi, imediat urmatoarea solutie grozava e cineva din familie. Bine, daca e cineva normal la cap (sper sa nu sariti iar pe mine, dar stiu de bunici care fac lucruri cu care eu nu as fi de acord si care sint dealbreaker-e pt mine, de ex. Dau dulciuri toata ziua-buna ziua).
Un babysitter e diferit, desi la copil mic e mai greu, ca tb sa fie totusi cineva cunoscut.
Corina
Am citit acest “post” si am recitit comentariile.
Sper ca autoarea este constienta ca desi ar putea sa se spele pe dinti de o mie de ori, tot ii va mirosi gura iar dintii tot “lipsa” vor fi.
Mai cu seama pentru ca se hahaie cu altele aidoma, pe subiecte sensibile.
In traducere libera….bye-bye colaborari pentru diverse chestii.
Semnalez ca na,… din domeniu….. si…. trebuie sa se stie.
Oribil!