Vine o vreme când porți căciulă și te întâlnești cu oamenii ca să îi vezi, nu ca să le arăți ce ai devenit

Vine o vreme când porți căciulă din nou și te întâlnești cu oamenii ca să îi vezi, nu ca să le arăți ce ai devenit miruna ioani

Poate că ceva a fost greșit la un moment dat. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri senzația de urechi care stau să ți se spargă de frig și păr împodobit de turțuri, asortate la ceea ce, pe vremea aia, părea un soi de demnitate subînțeleasă: “am cinșpe ani, n-am nevoie să-mi fie cald”. Aveam mai mare nevoie să fiu înghețată, în loc să port căciulă probabil, habar nu am. În această iarnă mi-am cumpărat, după 20 de ani în care am purtat doar gecuțe de sub care-mi sălta fundul care încălzea pe oricine și numai să se fi uitat la el, o geacă lungă cât o zi de post. Culmea e că acum, la bătrânețe, când nu-mi mai îmbrac (sau dezbrac, mă rog, chestie de nuanță) oasele decât pentru căldura mea personală, fundul îmi e considerabil mai mic decât pe vremea aia. Detalii.

Mi-ar fi plăcut mult să fi înțeles niște lucruri mai demult. Mult mai demult. În toate acele veri, de exemplu, când nu m-am dus la mare cu prietenii mei, din motive că să-mi arăt fundul pe sub o geacă groasă de fâș era maximul de curaj pe care îl ai la un anumit număr de ani în minus și kilograme în plus. Mi-ar fi plăcut să fi înțeles multe lucruri, doar că viața nu funcționează pe plăcut, ci pe meritat. Și înțelepciunile vin după ce le muncești. După ce ajungi la limită doar ca să îți dai seama că mai ai mult până acolo, de fapt. După ce te trezești după 2 ore de somn, a 5-a noapte la rând. Și nu te prăbușești. După ce pierzi persoane dragi, din universul tău imediat. După ce alți oameni pierd persoane dragi nu din univers, ci din curtea și casa lor. După ce îți dai seama că puteai fi tu în locul lor.

Și atunci, brusc, înțelegi.

Că viața nu e numai din alb și negru, iar oamenii nu sunt numai buni și răi. Că nu merită să faci frigul pentru nimic în lume. Cu atât mai puțin pentru ce cred alții despre căciula ta.
Tocmai vin de la o cafea cu o prietenă, care a fost pe sistemul: acum! Hai. Am venit.
Cu părul prins în coadă și cu geaca mai lungă, aproape de genunchi. Și ce dacă?
Ora aia a fost mai prețioasă decât 5 blush-uri și iluminatoare pe pomeți.
Sunt într-o extremă periculoasă, în care mă întreb de multe lucruri, de ce avem nevoie de ele. Sunt într-o fază în care port căciula fără să îmi pese de demnitate, de vârstă și de părerea celorlalți (dacă beau ceva, mă postez și online :P). Și sunt într-o fază în care am prieteni care nu se întâlnesc cu mine să-mi spună ce au devenit, ce și-au cumpărat și ce grozavi sunt ei. Sunt într-o fază în care vorbim mai mult despre cum-uri decât despre ce-uri. În care ne bucurăm și de o oră, când asta e tot ce avem.

Îmi place mai mult de mine acum decât la cinșpe ani. Unde mai pui că îmi e și cald. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, mai ales dacă aveți 15 ani. 😉

foto Pixabay

Articolul anterior

Revelionul unei mame care-a spălat vase

Articolul următor

Ajutor, nu știu să-i cânt copilului meu! (Despre cursuri de muzică pentru bebeluși și copii până la 5 ani)

20 Comentarii

  1. Oana

    Eu am fost pe sistemul tău de acum dintotdeauna, de uneori o exasperam pe mami cu faptul că prima bunăstarea mea și nu aspectul. Ea ar fi vrut și vrea să fiu puțin mai mult preocupată de “ambalaj”, dar nu le poți avea pe toate. Nici nu mă pensez , că asta mi se pare că implică o responsabilitate pe termen lung de care nu mă văd în stare. :D. So, trăiască gecile lungi, fularele pufoase și toate căciulile planetei!

    • Mda, aici pot să spun o singură chestie: unii oameni au mare nevoie de pensetă, nu se poate fără ea. Alții-s mai norocoși, că doare de numai. Deci : norocoaso.

      • Unii oameni au nevoie de penseta ca asa cred ceilalti oameni. 🙂 Stiu, e o extrema si vorbesc ca o norocoasa ce sunt (ma pensez foarte putin, desi as fi putut sa nu ma ating niciodata de sprancene si tot ar fi fost bine), daaar tot vreau sa subliniez ca unele lucruri le facem doar pentru ca asa a stabilit societatea, iar societatea suntem noi.

        E cumva bolnavicioasa chestia asta.

        Nu ce ai spus tu, ci ca ne cream singuri niste standarde (cum ar fi si asta ca la unii nu se poate fara penseta) si apoi suferim tot noi din cauza acelor standarde.

        Cred ca nu ar trebui sa existe niciun “nu se poate”, atunci ne-am simplifica viata cu adevarat.

        • da, bineînțeles că se poate, dacă am trăi singuri în peșteră, orice se poate atâta vreme cât ai hrană și oxigen. Doar că na… mi-ar plăcea măcar o budă normală. Dar înțeleg la ce te referi. Să nu lași pe alții să decidă pentru tine ce e acceptabil și care ți-s nevoile.

          Uite, de ex, eu merg f rar la coafor. Multe dintre preitenele mele nu înțeleg asta, de ajung aproape să mă justific în fața lor pt asta. M-am obișnuit.

          • Ideal ar fi sa se poata oricum, indiferent ca traim intr-o pestera sau intr-un zgaraie-nori.

            Am vrut sa transmit 2 idei, de fapt. Una e aceea pe care ai spus-o tu pe scurt, iar a doua e ca…

            Observ ca ne este foarte greu sa acceptam lucrurile care ies din “normal”. In cazul acesta, sprancenele stufoase rau.

            Observ asta si la mine (in privinta altor lucruri), observ asta la multa lume pe care o consider deschisa la minte.

            Ne simtim inconfortabil sa vedem lucruri din astea, ne zgaraie pe ochi. Cred ca se intampla asta pentru ca ne temem sa scapam controlul din mana. Ceva de genul “Cum ar fi sa nu sa se epileze nicio femeie?!! Ar fi scandalos!”

            Sau poate ca ne aminteste despre cat de imperfecti suntem, nu stiu.

            Si cand de fapt…e vorba doar despre niste par :D. ( Stiu, acum imi pun toate rosiile in cap, insa astea sunt doar niste exemple. Nu ma intereseaza exemplul, cat principiul general.)

            A, si ce e interesant: acceptam mai usor lucruri iesite din “normal” la femei care o duc greu si nu ne vine sa acceptam exceptii la femei educate, ca noi. Ca si cum daca ai ajuns la un anumit nivel, “nu ai voie” sa te intorci la basics.

            PS: sper sa nu te deranjeze comentariul meu, mi-ar placea sa vad si alte perspective.

        • PS: mi-am dat din greseala 2 likeuri (inimioare) la primul comentariu :)). Nu le luati in calcul. Am crezut ca e ca pe facebook.

          • Nu inteleg cum poti face asta? Eu pot doar sa dau una singura, apoi sa o iau inapoi. Un fel de like/unlike. Sunt invidioasa.

        • Camelia

          La 16 ani ma imbracam in negru, aveam 2-3 tricouri, o pereche de bocanci, citeam “Critica ratiunii pure” si ma epilam, picior intreg si axila; si sprancenele. Eu intotdeauna am asimilat epilarea, ingrijirea tenului, tunsul la cateva luni igienei de baza.
          Evident ca se poate trai oricum, dar eu ma simt mai frumoasa pensata si epilata, chiar si in lipsa unui mascul alfa care sa ma valideze.
          Eu cunosc femei din toate categoriile sociale, toate rasele si religiile, niciodata nu am judecat vreo femeie ca nu se epileaza, e strict alegerea ei, nu m-am oripilat. In schimb mi se pare aberant sa te fotografiezi neepilata si sa te mandresti cu asta, avand ca argument suprem faptul ca esti naturala si restul … restul sunt niste superficiale care nu se accepta carora le-a spalat societatea creierul.
          Avem posibilitatea sa ne epilam sau nu, sa ne imbracam elegant sau nu, sa facem fix ce vrem, daca am putea sa facem asta fara sa-i judecam pe cei ce aleg altfel ar fi perfect.

  2. Gabriela F.

    Căciulă… Eu??? Și acum 8 ani pe pârtie purtam niște urechi de alea pufoase… Ca no…trebuia sa fiu frumoasa când întram în șirul de oameni care așteptau la coada la teleski… Ca sunt tipicul de împiedicată și fără r frica penibilului… Ma chinui o jumate de ora sa parchez… Nu reușesc ma enervez și plec de acolo… Ma împiedic pe loc drept… Și fiu.miu face la fel… Întru în zi de vârf cu viteza de la mijlocul pârtiei în oameni… Nu lovesc pe nimeni grav ca am 50 de kg cu tot cu clăpari 😅🤣😂… Ieri în schimb am purtat căciulă…

  3. Raluca

    Eu traiesc o perioada in care ma simt ca la 16 ani, desi buletinul indica 32. Ma indragostesc de pistruii pe care i-am urat multa vreme, de naturalete in genere. Culmea e ca la acea varsta, oamenii imi dadeau 25 si nu 16. Cat despre intelepcinile acumulate cu timpul, oh well, in fiecare zi mai invat cate ceva despre mine. Iar daca vorbim despre apropiati, pretuiesc si cinci minute cu prietena mea cea mai buna chiar si in ger. Cumva apreciezi si aceste momente, tocmai dupa ce numeri niste pierderi, mai multe, in oameni. Iti doresc sa ai mai mult de o ora cel putin o data la doua zile cu cei mai dragi sufletului tau. Si nu doar in 2019 🙂 Imbratisare mare de tot, Miruna!

    • Ce frumos! Multumesc.
      Asa e, nici nu mai stiu ce culoare ai la par acum. Am vazut o poza pe fb, tot blonda?
      Cum erai atunci? La 16 ani?

      Iar pistruii sunt deliciosi, multa vreme mi-am dorit si eu sa am.

  4. Elenap

    La multi ani pe anul asta. Felicitări pentru carte, o astept cu nerăbdare! Referitor la frig, eu ma uit la fetele de 15,16 ani prin oras si cand le vad cu glezna goală, cu blugii rupti si pielea la vedere, cu geci foarte subtiri ma apuca un frig si nu inteleg cum de nu sunt constiente de ce pot păți. Sunt foarte dezamăgită de părinții lor, ca nu le îndrumă corespunzator! Bine ca nu am prins perioada asta ca adolescenta. Si ma simt bine la cei 32 ai mei abia împliniți, conteaza sa fim sănătoși, restul le facem noi! Un 2019 plin de impliniri, bucurii si multe zâmbete!

    • Iti dai seama ca asa se uitau altii si la noi acum 15 ani 😩😩😩

    • Irina

      Poate parintii le indruma corespunzator, dar te pui cu adolescentii ?:)) Ioi Doamne😉 sa nu rada gashcka de ele ca se infofolesc ca babele! Lasa ca le va veni mintea la cap,cum ne-a venit si noua!😉 Eu chiar ma oripilez sa vad tineri cu gleznele goale, cu par zburlit pe picioare ( zic de baieti) … Da’ fiecare generatiile cu moda ei,nah…

  5. Mihaela

    Moaaaa, cred ca tu ești de fapt eu într-un univers paralel or something….my thoughts exactly… Bag o șubă și un căciuloi moartea pasiunii dar nu îmi fac probleme, coafura și căldura la spate rezista… Deși ma despart câteva luni de venerabilul 40, ma simt asa primăvăratica, gen 20 neîmpliniți… Ma ajuta și faptul ca sunt profa la liceu, sunt în permanenta legatura cu tinerețea de prima mana….

  6. Irina

    Poate parintii le indruma corespunzator, dar te pui cu adolescentii ?:)) Ioi Doamne😉 sa nu rada gashcka de ele ca se infofolesc ca babele! Lasa ca le va veni mintea la cap,cum ne-a venit si noua!😉 Eu chiar ma oripilez sa vad tineri cu gleznele goale, cu par zburlit pe picioare ( zic de baieti) … Da’ fiecare generatiile cu moda ei,nah…

  7. Ana

    Avea Gica Petrescu o melodie in care spunea ” cand esti tanar si fierbinte, ai de toate, dar n-ai minte” 😁 Cred ca e valabil pentru (aproape) toti!

  8. Georgiana

    Stii genul acela de femei care si imbracate intr-un sac tot arata bine?(insert invidie). Ei, normal ca porti caciula si geaca pana la genunchi fara sa iti pese, ca tot frumoasa esti.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 167 queries in 0.438 s